Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea a III-a)

Un lung sir de persoane savarsesc un lung sir de acte pregatitoare in vederea intocmirii dosarului de retrocedare de pe Ghica nr. 1. Un alt lung sir de persoane cunoaste despre acele acte si pastrand tacerea, se preface a nu le vedea.

Incepe lungul sir al actelor pregatitoare

La 24 octombrie 2005 moare Crainiceanu Steluta, fara a apuca sa isi vada implinit visul retrocedarii. Personal, chiar cred ca i se cuvenea retrocedarea! Dar de ce atatea si atatea acte si demersuri ce ridica suspiciuni de incalcare a legii?

-   La 06.01.2006 Primaria Timisoara ii retrocedeaza patru apartamente din imobilul de pe I. Ghica nr. 1.

-   La 09.02.2006, dupa obstescul sfarsit, Crainiceanu Monica Steluta radiaza statul roman de la cartea funciara si se intabuleaza cu apart. 3 la CF 9382, iar cu celelalte apartamente - la urmatoarele carti funciare.

-   Abia la 22.06.2006 Constantin-Bratu Cristian, secretar al Fundatiei „Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare”, o imputerniceste pe Radulescu Cornelia Ecaterina, in fata notarului Romelia Dragomir din Bucuresti, sa  ridice de la Primaria Timisoara documentele de retrocedare, sa obtina titlurile de proprietate si sa administreze proprietatile imobiliare in beneficiul fundatiei.

-   Abia la 15.06.2007, fundatia obtine, din partea Judecatoriei Sectorului I, autorizarea inregistrarii la Registrul Asociatiilor si Fundatiilor, dar cui ii mai pasa de legalitatea actelor intreprinse pana la acea data?

Faza notarilor si a functionarilor OJCPI Timis

-   Anterior tuturor acestora, la 05.10.2005, cand Crainiceanu Monica Steluta era inca in viata si statul era inca proprietar, Radulescu Cornelia a depus la OCPI Timis un numar de cinci cereri de inscriere a radierii ipotecii, pentru un numar de cinci CF pe hartie de la 9379 pana la 9383. Niciuna dintre cereri nu este datata, iar unele nu sunt semnate. Se mai intreaba cineva daca poate produce efecte juridice legale un act nesemnat sau nedatat? Putin probabil, cui ii mai pasa de o prevedere legala in jungla inconjuratoare?

Pe prima dintre ele, o alta persoana, cu un alt scris, a completat, alaturi de CF 9379 - si CF 9378. Asadar, in baza a cinci cereri si a cinci chitante, s-a cerut inscrierea radierii a sase ipoteci.

De mentionat ca la 05.10.2005, data depunerii cererilor de radiere, Radulescu Cornelia nu dispunea de imputernicirea emisa mai tarziu de catre Constantin-Bratu Cristian, tocmai la 22 martie 2006. Probabil acea doamna anticipa faptul ca va beneficia de o imputernicire, dar cui ii mai pasa acum de faptul ca ea a produs efecte juridice fara a avea vreo calitate sa o faca.

-  La data de 08.11.2005, data la care statul inca era proprietarul imobilului cu apartamente inscrise in CF respective, registratorul Iernutian Magdalena din cadrul OJCPI Timis, in dosarul nr. 34471-34475/05.10.2005, in baza unui referat semnat de  asistentul-registrator Kovacs Mona Sanda, a emis Incheierea 34471-34475/2005, prin care a dispus:

a) -admiterea cererii depuse de catre Radulescu Cornelia cu privire la imobilul de apartamente inscrise in CF pe hartie de la 9378 pana la 9383.

b) -inscrierea radierii ipotecilor inscrise sub nr. 3783 din 1948.

In incheiere se precizeaza achitarea tarifului pentru serviciul de publicitate imobiliara de 100 lei (5x20 lei) cu chitanta numarul 4867090–95/2005.

In incheiere nu se face nicio referire la achitarea ipotecilor sau despre numarul chitantei cu care ar fi fost acestea achitate si nici despre soarta celui de-al saselea numar de CF pe hartie (9378), ulterior completat pe una dintre cereri, de alta persoana, cu alt scris.

-   Avand experientele esecurilor anterioare din justitie,cand nu si-au putut dovedi calitatea procesuala, pentru faptul ca in vechile carti funciare apar proprietari cu niste nume iar in cartile lor de identitate sunt trecute alte nume - e drept, asemanatoare, la data de 10 martie 2002, 27 martie 2002  si 15 aprilie 2002, in pregatirea depunerii dosarului 281/1582/26.02.2002 de retrocedare administrativa la Primaria Timisoara, Constantiniu Liana Sofia, Constantiniu Domnita Mihaela, precum si interpretul Cornel Constantiniu, descendenti/mostenitori ai lui Crainiceanu Steluta, Imbroane Sorin, Marculescu Georgeta si Imbroane Bujor, merg la notarul State Florica din Bucuresti.

    

    In fata nortarului, ei semneaza trei declaratii de notorietate prin care corecteaza numele antecesorilor lor, astfel incat acestea sa coincida cu numele persoanelor mentionate in vechile carti funciare ale apartamentelor din imobilul Ion Ghica nr. 1, inainte de nationalizare si inainte de instituirea ipotecilor. Corectiile respective de nume aveau sa le fie utile peste trei ani, in 2005, la OCPI Timis.

-  Odata cu numele lui Crainiceanu Steluta, prin declaratiile lor de conformitate se mai modifica si numele lui Imbroane Sorin, Marculescu Georgeta si Imbroane Bujor, ce apareau de asemenea in vechile inscrisuri funciare.

-   De precizat ca declaratiile celor trei au fost autentificate la o luna de zile dupa depunerea dosarului de retrocedare la Primaria Timisoara.

-   De urmare la acele declaratii de notorietate si invocandu-le, registratorul Iernutian Magdalena si asistentul-registrator Kovacs Mona Sanda de la la OCPI Timis, emit in dosarul 18403/26.05.2005 Incheierea cu nr. 18403/2005 din 27.06.2005, prin care dispun modificarea numelor a patru persoane in mai multe CF-uri, printre care si numele lui Crainiceanu Steluta - in Crainiceanu Monica-Steluta.

-   Acea incheiere survine in raspuns la o cerere semnata dar nedatata, de catre Radulescu Cornelia Ecaterina, in baza Procurii cu nr. 175 din 04.05.2005, prin care solicita “rectificare prenume carte funciara” pe Ion Ghica nr. 1, intr-un numar de sase CF-uri (9378, 9379, 9380, 9381, 9382, 9383).

-  De precizat ca procura 175/04.05.2005 a fost data de catre Constantiniu Liana Sofia, Constantiniu Domnita Mihaela si Crainiceanu Monica-Steluta, in fata notarului public State Florica din Bucuresti. 

    Intregul sir de acte invocat aici poate fi fara indoiala perfect legal. Dar, sigur, o anumita legalitate trebuie verificata. Si nimeni nu pare dispus sa faca asta!

    (va urma)

    *

Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea a II-a)

(urmare)

In aprilie 2006, in imobil a aparut doamna Radulescu Cornelia Ecaterina (fost rezident in Republica Sud-Africana), prima dintr-un lung sir de personae ce aveau sa tot vina cu presiuni de a pleca din locuinta. Locuia in Timisoara, P-ta Plevnei nr. 4 si stiam ca este cautata de catre politia din Constanta pentru implicarea intr-o retrocedare frauduloasa. Ni s-a recomandat ca fiind nepoata beneficiarei Crainiceanu Steluta, a afirmat din start ca este mai tare decat SRI-ul si, pastrand ascunsa informatia privind decesul matusii ei, a pretins diverse chirii in numele acesteia. Unii locatari i-au platit, dar noi i-am cerut un contract de inchiriere si atunci a plecat la plimbare.

In aceeasi perioada, familia unui medic, ce deja detinea o proprietate in imobil, a lansat versiunea ca ei ar fi cumparat deja apartamentul 3 si ca va trebui sa il eliberez. Dupa mai multe tatonari privind rezistenta mea la noile presiuni, acea familie a sfarsit prin a renunta si si-a cumparat un alt apartament din imobil, insa dintre cele retrocedate sotiei lui Cornel Constantiniu.

In iulie 2006, aceeasi familie a introdus in imobil doua grupuri de tigani, ce detin inca doua imobile pe aceeasi strada - la nr. 2 si pe bd. 16 Decembrie, la nr. 8, care de asemenea au pretins ca sunt deja proprietarii apartamentului in care locuia familia mea.

In august 2006 au aparut la usa alte si alte familii de  tigani, care au pretins, vorbind cu accent sarbesc, ca sunt “da la Sarbia” si au cerut numaidecat sa vada locuinta, intrucat - unii ar fi cumparat-o deja, iar altii – ca doresc negresit sa o cumpere. Nu ne trebuiau asemenea musafiri, asa ca au plecat cu palariile in mana, bodoganind pe sub mustati.

In anul 2007 in imobil a intrat avocatul Camil Peia, fost sef de cabinet al primarului Ciuhandu. Acesta s-a interesat insistent, prin vecini, despre apartamentele 3 si 4, afirmand ca are clienti ce doresc sa le cumpere. Desi Camil Peia fusese remarcat la domiciliul numitei Radulescu Cornelia  Ecaterina inca in perioada cand se constituia dosarul de retrocedare a imobilului, cand i s-a pus in vedere acest aspect, a negat, dar dupa aceea niciodata nu a mai fost vazut in compania doamnei respective.

Ulterior insa, in reprezentarea sotiei interpretului Cornel Constantiniu, pe care initial o anuntase ca fiind mostenitoarea defunctei Crainiceanu Steluta, Camil Peia a formulat actiunea de evacuare silita din apartamentul 4 a familiei Abrudan, refugiata din Bulgaria cu doi copii, dintre care unul cu handicap locomotor.

In paralel, in baza relatiilor pastrate in Primaria Timisoara, Camil Peia a facilitat si a urgentat acordarea unei locuinte sociale familiei Abrudan, care in baza titlului executoriu de evacuare astfel obtinut, a solicitat si primit de urgenta un nou contract de inchiriere pentru o alta locuinta sociala undeva prin Freidorf, eliberand apartamentul ocupat pe Ion Ghica.

In august 2010, introdus de catre Radulescu Cornelia Ecaterina, in imobil a intrat ing. Mihail Tranca (posibil ruda cu judecatoarea Anamaria Tranca de la Tribunalul Bucuresti), component al Consiliului Director al Fundaţiei „Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare” din Bucuresti, str. Gloriei 83. Dansul a pretins ca  fundatia este mostenitoarea beneficiarei initiale - Crainiceanu Monica Steluta - si eu fie va trebui sa eliberez apartamentul 3, fie sa va trebui sa achitat chirie ONG-ului.

Acesta, la randul sau, l-a introdus in imobil pe un tanar din Timisoara – Constantin-Bratu Cristian, str. Diaconu Coresi nr. 123, ce conducea un Asociatia Pro Democratia, filiala Timisoara, pe care l-a prezentat drept secretarul acelei fundatii.  Prin sprijinul primit de la familiile prpoprietare, acesta a devenit ulterior membru cu vot majoritar al Comitetului Asociatiei de Proprietari din imobil, calitate in care a escaladat actiunile impotriva ultimelor doua familii de chiriasi – Gutulescu Ion, cu patru membri din care doi cu handicap locomotor si Beloia Saul, sot-sotie, cadre militare in activitate, avand un copil.

Trebuie spus ca cele trei familii proprietare din imobil s-au coalizat, prin actiuni jenante impotriva chiriasilor – le-au interzis accesul in pod, in subsol, la magaziile cu lemne de foc, le-au taiat apa rece, i-au tracasat organizand scandaluri la adresa lor etc etc.

La randul sau, in 2010, Constantin-Bratu Cristian l-a introdus in imobil pe avocatul Cristian Clipa, lector la Facultatea de Drept, care de nenumarate ori a amenintat cele doua ultime familii de chiriasi ca le va intenta procese grele si evacuari costisitoare, de zeci de mii de lei si a obtinut in final cedarea din partea familiei Gutulescu, ai carei membri s-au speriat, si-au luat putinele lucruri agonisite si au plecat inapoi intr-un subsol din Freidorf, de unde venisera in anul 2002, cand primisera repartitie pe Ion Ghica.

Fata de familia de militari, avocatul si-a organizat o cu totul alta strategie, a elaborat documente si a emis somatii-notificari - goale de continut si fara nicio forta sau temei juridic, de fapt el simula o exacerbare juridica, in speranta ca si cei trei ultimi chiriasi se vor speria si vor pleca si ei din imobil.

Avand o anumita calitate profesionala si umana, cei doi SRI-sti nu au protestat in vreun fel impotriva samavolniciilor ce li se instrumentau. 

Dar lipsindu-le o alta calitate - cea procesuala, cei doi nu s-au putut adresa vreunei instante pentru a obtine un titlu de evacuare sui a parasi locuinta in mod legal. Nimeni nu i-a dat in judecata pentru a fi evacuati. 

La 10 ani dupa retrocedare, locuinta inca se afla in posesia fostilor chiriasi militari. Intre timp, unul dintre ei a devenit pensionar. Nimeni nu ii solicita chirie. Nimeni nu le mai cere sa plece. Nefiind evacuati, nu pot solicita Primariei Timisoara includerea pe lista de prioritati in vederea obtinerii unui alt spatiu locativ, desi ar indeplini conditiile necesare.

Pe piata acestui gen de retrocedari, anumite surse, probabil apropiate SRI, vehiculeaza ideea potrivit careia fundatia proprietara ar fi o structura de acoperire a Serviciului de Informatii Externe, fapt ce ar explica retinerile lui Daescu, in urma cu 10 ani, de a sesiza parchetele cu privire la actiunile suspecte prin cartile funciare ale defunctei Stela Crainiceanu.

Alte surse, cu certitudine apropiate SIE de data asta, afirma contrariul si sustin ca de fapt structura de protectie din SRI, din motive greu de estimat, este cea care a impins dosarul retrocedarii Ghica 1 sub nasul primarului, iar acesta l-a semnat fara sa ii pese de consecintele sociale ce avea sa le genereze. 

Oricare ar fi adevarul, atitudinea non-combativa a acelui fost comandant Cristian Daescu ramane perfect explicabila din ambele puncte de vedere, in oricare dintre variante el fiind foarte atent sa nu isi stropeasca propriii pantofi.

***

Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea I)

Intr-o zi de marti, pe la sfarsitul lui martie 2006, m-a sesizat o prietena ce avea surse in primarie, ca locuinta noastra din Timisoara, str. Ion Ghica nr 1, ap 3, apartament cu doua camere si anexe, fusese retrocedata administrativ in baza Legii 10/2001, de catre Primaria Timisoara  - doamnei Crainiceanu Monica Steluta din Bucuresti, str. Alecu Russo 24-26, ap. 7, sector 2. Cu aceeasi ocazie, acelei persoane i-au fost retrocedate si apartamentele 6, 9 si 10 din imobil, iar apartamentele 4, 7, 8 si 11 din cladire au fost retrocedate sotiei interpretului Cornel Constantiniu, ruda a beneficiarei Crainiceanu.

Nu era o noutate stirea unei posibile retrocedari cu cantec, in legatura cu acest subiect si familia mea si SRI Timis avand numeroase informatii. 

Stiam ca acea doamna a incercat timp de 7-8 ani, fara succes, sa obtina in justitie retrocedarea imobilului, in baza Legii 112/1995. Mai aflasem ca imediat dupa aparitia Legii 10/2001, Crainiceanu Monica Steluta ceruse retrocedarea administrativa a acelui imobil. Ca era sprijinita de diversi liberali locali si de la centru, ea fiind fiica unui liberal cu notorietate. Ca insusi Calin Popescu Tariceanu intervenise la primarul Ciuhandu in cursul  repetatelor curtari din 2005 pentru inghitirea PNTCD-ului. 

Cu titlul de zvon, mai aflasem ca  in toamna lui 2005, inaintea retrocedarii, Crainiceanu Monica Steluta ar fi decedat, dar ca anumiti revolutionari locali apropiati dreptei liberale doreau in continuare sa mute acel imobil din proprietatea statului in cea a unei fundatii, pentru dezmembrare si valorificare la bucata.

Toate acele informatii, ce priveau statutul locativ al familiei mele, le raportasem tanarului sef de pe atunci al SRI Timis, un anume Cristian Daescu, care in afara de a-i injura si a-i numi “cretini” sau “ciumegi” pe cei nominalizati in rapoartele mele scrise, altceva nu a facut. Ins reprezentativ al generatiei de ofiteri angajati cu recomandari politice si cu eludarea conditiilor eliminatorii in proaspat-infiintatul SRI, el avea o singura grija – sa vada din care parte bate vantul, ca sa nu isi ude pantofii. Afland cum bate vantul in acel dosar de retrocedare, Daescu a stiut sa isi fereasca pantofii.

Retrocedarea administrativa a facut obiectul dosarului 281/1582/26.02.2002 de la Primaria Timisoara, Directia Patrimoniu, Comisia Tehnica pentru Aplicarea legii 10/2001, dosar instrumentat de un anume functionar Dumitrescu de pe la Registrul Agricol al Primariei Timisoara.

Imobilul de pe str. Ion Ghica nr. 1 fusese nationalizat in anul 1956 si avea notata in Cartea Funciara o ipoteca a Statului Roman, intr-o suma neprecizata.

Intre 1995 si 2005, imobilul fusese revendicat in justitie, in cadrul mai multor dosare, de catre un grup de persoane din Bucuresti cu nume asemenatoare celor inscrise in cartile funciare ale imobilului, dar cererile acestora fusesera respinse pe motiv ca ele nu sunt unele si aceleasi cu cele din cartile funciare.

In acel an 2006, trei dintre apartamentele din imobil se aflau in proprietate personala, iar doua dintre apartamente apartineau Primariei Timisoara, fiind locuite trei familii chiriase, cu probleme sociale - refugiati din Bulgaria, persoane cu handicap si o familie de cadre SRI, care numarau 12 persoane. Patru dintre apartamentele de la parterul cladirii erau spatii comerciale. Aripa a cladirii ce era ocupata de chiriasi, retrocedata beneficiarei din Bucuresti, nu era racordata la sistemul centralizat de incalzire, nu dispunea de apa calda sau de gaz, locatarii incalzindu-se cu lemne.

Mergand in audienta in primarie, am primit mai tarziu prin posta o copie a Dispozitiei 44 din 05.01.2006 semnata de primarul G. Ciuhandu si secretarul I. Cojocari. La data respectiva, pentru apartamentul 3 se afla in vigoare Contractul de inchiriere nr. 1208.26.06.2000, semnat cu Primaria Timisoara, avand termen de expirare la 08.04.2009.

Necunoscandu-se oficial ca beneficiara retrocedarii era decedata, am intrat in legaturi de corespondenta la adresa acesteia si am notificat cele la care ma obligau prevederile Legii 10/2001 si ale OUG 40/1999 in calitate de chirias. Intrucat scrisorile au fost returnate cu mentiunea “destinatar decedat”, m-am adresat Primariei Sectorului 2 din Bucuresti, care a confirmat faptul ca numita Crainiceanu Monica Steluta a decedat in anul 2005, anterior semnarii Dispozitiei de retrocedare nr. 44/05.01.2006, trimitandu-mi si o adeverinta.

In continuare, in anul retrocedarii dar si ulterior, au aparut la usa mea diverse persoane – medici, avocati, oameni de afaceri constructori, tigani localnici si de peste Dunare etc, ce au manifestat interes fata de apartamentul 3, fie pentru ele insele fie pentru diversi terti. Niciun alt apartament nu a intrat in vederile niciuneia dintre  acele categorii de persoane, ci doar locuinta noastra. 

Presiunile exercitate au fost de cele mai multe ori insotite de invective si amenintari cu agresiunea fizica sau cu chemarea in justitie, insa vreme de 10 ani niciuna din acelea nu a fost materializata.

De ce oare, daca interesele acelea au fost legitime? (va urma)

***

Despre patrie si despre onoare

Saul Beloia

Acum catava vreme vorbeam discutii cu un fost coleg si comentam despre motivele pentru care Serviciul Roman de Informatii si-a modificat loggo-ul in anii trecuti si a renuntat la termenul „Onoare” din cadrul acestuia.

Eu personal traisem o cariera sub sugestia puternica a vechii formule  – „Patrie si Onoare” si acum noua versiune -Patria a priori- mi se parea golita de una din semnificatiile sale  importante - Onoarea. Poate ca era gresita dorinta mea de pastrare alaturata a semnificatiilor celor doi termeni, dar mesajul unuia, lipsit de al celuilalt, mi unuia mi se parea sec, ca sa nu spun de-a dreptul impropriu.

Oricum, acela care a avut puterea sa elimine termenul "onoare" din loggo-ul SRI a avut-o ulterior si pe aceea de a sterge de pe internet toate posturile ce contineau vechea imagine. 

Se stie, dorinta mea de patriotism si de onoare venea din manualele vechii scoli de ofiteri de securitate si din cariera frumoasa in SRI-ul dinaintea aderarii la NATO, unde aplicasem o terminologie de intelligence abandonata acum de staff-ului didactic al Academiei de Nationale de Informatii „Mihai Viteazul”. Ca este o evolutie sau nu acest lucru, nu e treaba mea, eu doar constat si gandesc.

Mi-aduc aminte ca, chiar si pe atunci cartisem de cateva ori, estimand ca ar fi trebuit pus semnul exclamarii dupa sintagma „Patrie si Onoare”, caci, in opinia mea, cele doua cuvinte alaturate ar fi trebuit sa transmita un mesaj de fermitate militara, care sa sugereze ca patriotismul militarilor din SRI nu poate fi decat strans legat de cel al onoarei lor de militari. Nu mai stiu daca m-am ales sau nu cu critici pentru acele estimari, acum chiar nu mai are nicio importanta!

Acel coleg cu care vorbeam acele discutii imi raspunsese dandu-mi o replica dintr-un film ce promova corectitudinea militarismului american – „Oameni de onoare”, si imi citase ca „Onoarea nu sta in emblema de pe maneca”.  Nu i-am raspuns pe loc, parea sa fie intrucatva adevarat ceea ce imi spunea el, cu toate ca mi se paruse ca vrea sa spuna ca vremelnic macar, „onoarea” trebuie sa faca un pas in spate.

Ca sa inteleg bine acea replica, m-am dus sa vad filmul si dupa ce am urmarit o poveste lacrimogena ce se petrecea undeva in Cuba, intr-o baza militara americana (?) cu un mesaj foarte bine gandit si tintit spre noii aliati europeni  – (armata americana nu face abuzuri, iar militarii ce abuzeaza, chiar comandanti de-ar fi, sunt arestati!) – am ajuns si la replica cu pricina.

„Onoarea nu sta in emblema de pe maneca”, spune in finalul peliculei un militar unui alt militar, in chip de consolare, dupa ce o curte militara il gasise pe acesta din urma nevinovat, desi, din ordinul comandantului lor, isi ucisese un camarad.

Cand nimeni nu mai intelegea nimic din mesajul filmului, ucigasul este cel ce arata o superioara intelegere, explicand ca este trimis in rezerva intrucat in loc sa isi protejeze victima impotriva ordinului ilegal al sefului lor, a executat si ordinul si camaradul.

Desi filmul este realizat tarziu dupa 1989, pare ca s-a inspirat din cazuistica penala a procesului revolutiei romane, cand au fost judecati si condamnati la inchisoare doar generalii ce au ordonat omorarea civililor, iar militarii ce au executat focul au fost doar trimisi in rezerva, incet-incet.

Pe vremea mea, militarii salutau cu mana doar daca aveau capul acoperit...

**

Meciuri cu casa inchisa, la finalul lui 2015

In acest an de Sfantul Nicolae ma aflam in casa mamei mele de la tara, pe frumoasa Vale a Dunarii din Caras Severin si nu dadeam mare atentie feluritelor evenimente politice ce se derulau la Bucuresti. Chiar si asa insa, am vazut in direct la televizor doua meciuri puternice, intreceri adevarate in care invingatorii isi adjudecasera victoria fara drept de apel, prin trimiterea adversarului la podea.

Pana ce am revenit eu la Timisoara, subiectul se racise, dar iata ca acum, in plina serbare a Nasterii Mantuitorului, mass media imi aduc noutati si imi dau prilejul sa revin la cele doua subiecte ratate anterior.

Gabriela Vranceanu Firea il pune la podea pe liberalul Cristian Busoi

Prima dintre acele teme era aceea in care Gabriela Vranceanu Firea, al carei nume se vehicula de ceva vreme in legatura cu candidatura la primaria generala a capitalei, l-a prins in off-side pe tanarul Busoi si rasucindu-se cu gratie pe un toc, i-a aplicat un elegant uppercut, trimitandu-l in tara viselor.

Fosta jurnalista, buna cunoscatoare a culoarelor destinate formatorilor de opinie, a intrat in platoul unei televiziuni exact la ora la care neexperimentatul Cristian Busoi era blocat in sediul sau de partid ca sa ceara aprobarea colegilor pentru a candida si el la aceeasi primarie generala. Tanara senatoare i-a dat un sah copilaresc adversarului ei inca din primele mutari, simplu, prin anuntarea propriului ei program electoral.

Tema electorala dezvoltata a lasat cu gura cascata intregul bazin hidrografic dambovitean: necesitatea lansarii si punerii in opera a conceptului Zonei Metropolitane Bucuresti! Proiect de mare anvergura, care odata operationalizat, urmeaza a influenta favorabil viata catorva milioane de oameni din regiune.

Prin asta, tanara politiciana a batut tarusul unui proiect care va fi vesnic legat de numele ei si de cel al partidului pe care il reprezinta, obligandu-si contracandidatul si partidul acestuia sa se situeze in opozitie fata de initiativa sa. Fusese mai mult un meci de sah, dar Busoi a ajuns totusi la podea si obligat sa asculte numararea.  

Preafericitul Daniel il pune la podea pe premierul Ciolos

Mult mai important a fost insa meciul in care Preafericitul Daniel, in aceeasi zi de sarbatoare, l-a pus la podea pe proaspatul prim ministru Dacian Ciolos, chiar din prima repriza.

Sosit din strainatate si aterizat la Bucuresti cu o agenda prefabricata de politici publice, alesul presedintelui nostru lutheran – care inca mai continua sa intarzie urmarea exemplului stralucitului sau antecesor Carol I de a se boteza in cultul ortodox - a anuntat ritos ca va taia fondurile Bisericii Ortodoxe Romane si ca astfel Catedrala Mantuirii Neamului va ramane un proiect nefinalizat.

Aceasta intempestiva intrare in ring avea sa il coste pe premierul Ciolos un prelungit drum in tara viselor, caci patriarhul BOR i-a aplicat, cu blandete, un fulgerator croseu ce l-a trimis in tara viselor, dar apoi i-a intins mana si l-a ajutat crestineste sa se ridice, lasandu-l sa intre din nou in garda.

Meciul continua, se asteapta gongul final

De atunci, de la sarbatoarea Sf Nicolae, in pofida declaratiilor de PR, meciul continua intr-una, cu importante puncte pierdute in mod vadit de catre politicianul tehnocrat.

Arbitrii judecatori, dar si publicul atent, au inregistrat importante evolutii ale meciului, care nu doar ca vor duce la descalificarea lui Ciolos daca managerii lui nu vor arunca prosopul, dar vor arata o data in plus intelepciunea armatei spirituale romanesti, cea care alaturi de alte armii credincioase, a pastrat natiunea unita in granitele Tratatului de la Trianon si a celui de la Paris din 1947.

Sigur ca premierul a primit ingrijiri, mai intai acolo la podea, din partea protectorilor, sustinatorilor si a colegilor sai ministri, si mai apoi la colt, doar nu era sa fie lasat sa piarda partida abia inceputa. Nimeni insa nu a inteles mesajul  croseului primit!

Dar ce argument atat de puternic a avut Daniel incat sa il puna la pamant pe Ciolos? Pai – mai intai i-a amintit ca Biserica Ortodoxa Romana nu a cerut Statului Roman sa ii fie retrocedate bunurile si averile secularizate in 1863 de catre Mihail Kogalniceanu, la cererea domnitorului lui Alexandru Ioan Cuza. Contrar celor prin care toate bisericile neoprotestante din Romania cerusera si primisera inapoi averile confiscate, biserica ortodoxa se tinuse departe de pacatul lacomiei, multumindu-se cu cele ce ii fusesera lasate pe vremea lui Nicolae Ceausescu.

La acea data, Patriarhul Daniel a spus clar intregii echipe adverse ca daca va fi taiata finantarea celui mai mare proiect al ortodoxiei romane, BOR, ca biserica autocefala, ar putea sa isi regandeasca existenta si odata cu alte masuri ce ar putea sa le ia, isi va cere inapoi averile confiscate. Ceea ce pentru Cilos a fost prea mult!

Al doilea knock-out!

Dupa numaratoarea de rigoare, revenit la pozitia bipeda, oxigenat si imbarbatat, pentru urmatoarele reprize Ciolos isi impinge ministrii sa desavarseasca taierile cu care venise in cap de afara, cand ce sa vezi, o noua bufnitura anunta ca cineva este din nou la podea! De data asta, publicul vede consternat cum intregul cabinet Ciolos se aduna de pe jos!

Ce se intamplase? Nimic mai mult decat ca doi din cei sase mitropoliti ai Bisericii Ortodoxe Romane, Ioan Selejan din Banat si  Irineu Popa din Oltenia – au intervenit in disputa si pe durata slujbelor de Craciun isi anunta sprijinul fata de pozitia Patriarhului Daniel si evident - opozitia fata de Ciolos si cei din coltul sau.

Primul dintre cei doi spune la Timisoara, nici mai mult nici mai putin, ca samanta curata a poporului roman este amenintata de tendinte sexuale nefiresti si ca ea trebuie aparata prin modificarea Constitutiei in sensul specificarii clare a faptului ca familia se incheaga doar cu un barbat si cu o femeie!

Simultan, al doilea mitropolit anunta de la Craiova ca  tara trebuie condusa după constiinta ortodoxa si ca trebuie sa se inceteze a fi copiate modele straine poporului, intrucat acelea vor distruge traditia, ceea ce ne va duce la o catastrofa nationala!

Ce va urma?

Este vadit ca daca biserica ortodoxa a reusit sa pastreze tara unita in clipele ei cele mai grele, ea insasi are o structura puternic unitara.

Adica – atitudinea celor doi mitropoliti, de sustinere a Preafericitului Daniel nu va fi una singulara. Ea va fi urmata si confirmata de catre ceilalti patru mitropoliti – cel al Munteniei si Dobrogei, cel al Moldovei si Bucovinei, cel al Ardealului si nu in cele din urma de catre cel al Clujului, Maramuresului si Salajului. Sase stalpi ai ortodoxiei romanesti!

*

Declaratie de presa privind promovarea valorii in mediul politic

Maria Grapini, co-presedintele Partidului Puterii Umaniste

Partidul Puterii Umaniste continua un proiect foarte drag mie, pe care l-am pornit chiar in anul intrarii mele in politica – 2006, numit “Bucuria de a fi propriul tau stapan” si ma bucur foarte mult ca organizatia de tineret la nivel national din cadrul partidului are in fruntea sa un tanar extrem de talentat in muzica, compozitor, dirijor,  un tanar care a studiat muzica din copilarie si s-a afirmat in domeniu, devenind un nume.

El a acceptat sa fie liderul organizatiei tineretului nostrum si impreuna cu liderii de tineret de la toate judetele, continua identificarea copilor si a tinerilor valorosi, iar in proiectul  “Bucuria de a fi propriul tau stapan” nu vrea decat sa identifice tineri absolventi de facultate sau de liceu care pot veni cu o idee ce sa se transforme apoi intr-un proiect.

Noi, ca partid al puterii umaniste, ne gandim la solutii concrete prin care sa antrenam valoare din societate, pentru ca Romania are oameni valorosi care din pacate stau in planul doi.

Daca ar trebui sa facem o paralela intre politica si fotbal, titularii se afla pe banca, iar meciul se joaca cu rezervele, din pacate!

In institutiile statului, in parlament sau guvern nu ajung intotdeauna cei mai buni oamnei, cei mai bine pregatiti professional, cu moralitate deplina, cu independenta financiara pentru a nu se gandi la proiectele personale, ci predispusi din pasiune sa faca politici publice.

Ideea lansata recent la intalnirea de la Sibiu cu conducerile filialelor judetene si pe care o reiau in filiala Timis, pe care o conduc, este aceea de a aduce in proiectul nostru politic oameni din toate domeniile.

Ei in 2016 pot sa candideze la consiliile locale, si cele judetene, la functiile de primar, chiar daca nu au mai facut politica niciodata. Ei sunt oameni care au reusit in profesia lor, oameni care au o disponibilitate de lucru pentru cei din jur, pentru societate. Totdeauna am spus ca politici publice trebuie sa faca un om altruist, pentru ca e nevoie de niste renuntari personale, nu ma stai cu familia, mergi in teritoriu, te gandesti pentru a lucra la proiecte. Sigur nu poti face politica cu oameni ce vin odata la patru ani, sau nu vin nici atunci pentru a-si exercita dreptul la vot.

Eu cred in acest mod ce ni l–am propus de a face politica, si pana la alegerile de anul viitor, toate filialele au primit acest target. Targetul nostru este sa participam la alegerile din anul 2016, sa intram in consiliile locale si sa incercam aceasta constientizare a romanilor  - si cred in ea - bazata pe spiritual de solidaritate, care trebuie re-adus in fata cetateanului, dar si pe spiritual de dreptate fata de cetatean.

Pe fondul a ceea ce s-a intamplat in ultimii 25 de ani exista multa nemultumire in societate, intrucat oamenii au fost supusi la excese, abuzuri si nedreptati, prin decizii luate la nivel local sau central. Acesta este mesajul si resortul pe care noi vrem sa il lansam catre oameni: ati fost nedreptatiti, vreti sa vi se faca dreptate, atunci trebuie sa va implicati impreuna cu noi. Practic, noi ne bazam in implementarea proiectelor noastre pe prezenta in consiliile locale, ca sa putem astfel sa reprezentam intr-adevar interesele oamenilor si sa venim acolo cu politici publice necesare si opportune comunitatilor locale.

Cheltuirea banului public a fost o mare problema in ultimii 25 de ani, pentru ca de foarte multe ori s-a constatat ca platile din bani publici au fost cu mult supradimensionate fata de valoarea reala a serviciilor achizitionate de catre unitatile de administratie publica.  Cu alte cuvinte, partenerii de contracte cu primariile au umflat notele de plata, iar primariile au inchis ochii cu vinovatie si au achitat facturile!

Din alt punct de vedere, s-au cheltuit mari sume din banii publici pe proiecte ce nu erau necesare comunitatilor, s-au facut achizitii doar de dragul de a se goli depozitele unor apropiati ai sefilor din primarii.

Acestea sunt prioritatile noastre de partid umanist. Bazandu-ne pe puterea umanista, adica pe puterea oamenilor de a discerne intre bine si rau, de a recunoaste omul care  se pricepe sa faca un lucru desi nu a mai facut politica, in baza pregatirii sale, a moralitatii si constiintei sale.   

Noi credem ca in cativa ani, prin aducerea de pe banca de rezerve in terenul de intrecere a unor  de oameni politici care sa corespunda acestor standarde umaniste, rezultatele bune vor apare, ca si atunci cand, construind sanatos o casa, la terminare ea va fi impunatoare si va dura mult!

Iata ce vedem dupa 25 de ani – vedem ca persoane de la cel mai inalt nivel, un presedinte al tarii, ministri, primari de orase mari, de primarie generala a capitalei, sunt chemati toata ziua la DNA in nenumarate dosare.

Acest lucru da de gandit oamenilor! Sa nu ii determine sa nu se indeparteze si mai mult de politica ci sa ii duca in politica! Raul poate fi indreptat doar prin implicarea oamenilor cinstiti, a celor care din modestie au tacut pana acum.

Practic, vorbim despre inlocuirea acelor oameni cu oameni valorosi!

*

Declaratie de presa – criza Wolkswagen

Maria Grapini, co-presedintele Partidului Puterii Umaniste

Pe langa criza politico-umanitara, Europa se confrunta cu criza economica, pentru ca vedem, este o lectie, am spus-o si in interventia mea la Strassbourg, o lectie pe care trebuie sa o invete si Comisia Europeana si guvernele nationale.

Eu ca fost industrias, pot sa spun ca am simtit foarte mult presiunea brandurilor mari, a celor cu vechime, a multinationalelor, pentru ca in tara mea tratamentul era discriminatoriu, incepand cu cel din partea institutiilor locale si continuand cu cele centrale, pentru ca te priveau diferit, vedeau o perfectiune in companiile si in multinationalele mari si toate relele earu vazute ca venind din partea celor mici care incercau sa intre pe piata si ca tare si controalele veneau doar la cele mici, frecventa controalelor era mare.

In orice caz, multinationalele si brandurile vechi si vorbesc aici de cazul Wolkswagen, erau tratate ca si cum acolo nimic nu se poate intampla. In management se spune ca atributul „control” nu se diminueaza/atrofiaza niciodata intr-o companie ce vrea sa isi mentina standardele de calitate neatinse. Oricat de buna este organizatia, oricat de mare iti este firma, controlul intern si cel extern trebuie sa existe.

Eu nu cred ca nu se putea preveni dezastrul asta cu efecte extrem de diverse din dosarul Wolkswagen, pentru ca milioanele de masini vandute in toata lumea – numai in Europa aproape 8 milioane, au produs efecte evidente asupra mediului, pe care nu le mai putem corecta, consecintele s-au produs, aerul l-am respirat.

Efectele au fost resimtite si asupra mediului de viata al cetatenilor din tarile in care se lucra pentru Wolkswagen, pentru ca foarte multe IMM-uri lucrau pentru Wolkswagen, erau furnizori, subfurnizori ce isi faceau treaba corect, primeau comenzi, le executau si primeau banii. Sigur, ca la blocajul care s-a creat acum pentru verificari si pentru refacerea sistemului de omologare, de control si de masurare a emisiilor face ca cel putin sa se incetineasca, daca nu chiar sa se opreasca, ceea ce inseamna ca au disparut niste locuri de munca si poate ca foarte multe mici inteprinderi au intrat in faliment fara a avea nicio vina.

La fel, si proprietarii de autoturisme Wolkswagen satu acum si asteapta sa vada cine si cum ii despagubeste, intrucat nu este corect sa plateasca ei inca o taxa pentru ceva ce, cu siguranta, a fost inclus in pretul masinii cumparata ca si masina cu un sistem nepoluant.

Practic, eu am ridicat aceasta problema si mi s-a parut ca doamna Merkel, care a asistat in plenul  PE la dezbateri, a tratat destul de usor problema. De fapt, m-a surprins declaratia domniei sale potrivit careia Germania va depasi aceasta criza.

Trebuie sa ne intelegem: nu este o criza in Germania, efectele negative au fost exportate in tarile in care au fost achitionate si au circulat autoturismele Wolkswagen. Efectele economice negaticve s-au transmis la subfurnizori, la firmele mici din alte tari decat Germania.

Mie mi se pare ca problema ar trebui foarte serios tratata si criza economica  ce a survenit, chiar daca unii nu o apreciaza ca fiind una foarte mare, trebuie sa genereze legislatie si normative mai exigente.

Vorbim aici de verificarea tuturor  constructorilor de masini din UE, si eu am propus concret un sistem unitar de omologare, verificare si de masurare a emisiilor, pentru a nu mai fi nicio problema.

Suntem in Uniunea Europeana? Toata lumea sa fie verificata dupa norme unitare!  

*

Declaratie de presa – criza refugiatilor

Maria Grapini, co-presedintele Partidului Puterii Umaniste 

Europa trece printr-o perioada grea si la fel si institutia numarul 1 legiuitoare in comunitatea europeana, Parlamentul European, trece de asemenea print-o perioada grea. Grupurile parlamentare incearca sa gaseasca solutii si sa propuna solutii Comisiei Europene, acum la intersectarea mai multor crize.

Criza politica, pe care eu personal am criticat-o din pozitia de europarlamentar, pentru ca eu chiar am crezut si cred ca UE ar fi trebuit sa lucreze mai mult la criza refugiatilor, stind ca aceste conflicte – vorbim de cel din Siria care dateaza de patru ani, dar si despre cele din alte locuri din lume, care existau si care necesitau un program gandit din timp. 

O astfel de abordare preventiva nu ne-ar fi lasat fara solutii in fata valurilor de refugiati ca caror problema nu suntem pregatiti sa o rezolvam.

Sigur, politic vorbind, UE mai avea obligatia sa negocieze, sa discute cu institutiile internationale pentru rezolvarea cauzelor exodului de populatii inspre Europa. Este simplu sa asiguri ajutor temporar pentru un om ce are o problema de sanatate, de a trai in mijlocul unui conflict, de a se muta de acolo, dar nu se pot lasa deschise permanent aceste canale prin care se depopuleaza state intregi, ale caror populatii se delocalizeaza si iau calea migratiei. 

Sunt populatii cu culturi diferite, cu traditii specifice si pana la urma nu pot fi lasate sa dispara de pe glob tari aparute in istoria umanitatii in urma cu secole sau milenii. 

*

Declaratie de presa privind obiective politice ale PPU

Maria Grapini, europarlamentar, co-presedintele Partidului Puterii Umaniste

Partidul Puterii Umaniste s-a intalnit recent la Sibiu cu delegatiile judetene. Da, trebuie sa o spunem, dupa ce a fost inregistrat in Registrul Partidelor Politice din Romania, partidul a trecut de etapa de asteptare a unor posibile contestatii. Acum suntem un partid cu drepturi depline si sigur, era necesar sa ne intalnim cu delegatiile judetene pentru a dezbate viziunea, obiectivele si modul in care conducerea interimara vede organizarea si mai ales punerea in practica a masurilor.

Trebuie sa spun ca la prezentarea viziunii PPU, a obiectivelor si a masurilor, delegatiile judetene au fost in consens, au fost de acord ca toti liderii judeteni, toate conducerile filialelor judetene trebuie sa promoveze in teritoriu  o altfel de politica, catre fiecare cetatean in parte. 

Sigur ca lucrul cel mai greu este sa convingi oamenii, dupa 25 de ani de inselare a asteptarilor lor, ca se poate face politica si altfel, sa convingi oamenii sa adere la un proiect politic nascut chiar din asteptarile lor .

Noi ne asumam aceasta explicatie pe care trebuie sa o dam fiecarui cetatean, printr-o viziune foarte simpla: daca ei nu doresc sa se implice in politica devenind membri ai partidului si candidand din partea partidului, ei pot in schimb sa sustina platforma si masurile ce le vom initia, prin participarea la vot si prin votarea candidatilor nostri. 

Daca nu se va proceda astfel, lucrurile nu se vor schimba in Romania si oamenii au inteles asta foarte bine, au inteles ca ceva trebuie schimbat si politica trebuie facuta in interesul lor, nu al altora.

Sa ne intelegem bine: noi asteptam la partid deopotriva candidati, membri de partid, simpatizanti si votanti, ca sa nu mai fie semne de indoiala!

De aceea, la Sibiu am stabilit ca, pentru a nu mai disloca oamenii, sa mergem noi, conducerea centrala interimara, in fiecare judet si sa acolo sa ne intalnim nu neaparat cu membrii nostri de partid, dar si cu cetatenii din judete, pentru a le explica de ce este nevoie de un nou mod de a face politica. 

Aici trebuie sa spun ceea ce repetam mereu in prezentarile noastre – ca nu neaparat suntem un partid nou, caci doctrina umanist-conservatoare este preluata din platforma Partidului Umanist infiintat in 1992. 

Dar trebuie sa spunem ca suntem un partid care a aparut dintr-o necesitate ce priveste prioritatile romanesti ale anului 2016.  

Anul viitor vor fi alegeri locale, alegeri parlamentare si cu totii vrem o altfel de Romanie si trebuie sa facem schimbarea, daca vrem o altfel de Romanie. Este necesar acest lucru si toata lumea a inteles deja, dupa 25 de ani in care s-a dezvoltat structura institutionala intr-un mod haotic, in care s-a mers mai putin pe valoarea candidatului si mai mult pe clisee false si pe false lozinci de „partid mare”, de „bun finantator al campaniei”.

M-as bucura sa schimbam legea finantarii partidelor politice, pentru ca recenta modificare in parlament a legii electorale nu a fost decat o mica spoiala ce nu a rezolvat problemele fundamentale in materie.

Un alt proiect al nostru important, spun, pe care l-am demarat, este cel legat de doctrina noastra, anume, cel dedicat capitalului autohton al Inteprinderilor Mici si Mijlocii si ma bucur ca responsabilul pentru Departamentul de IMM si mediul de afaceri a lansat deja un proiect pentru un mediu economic curat.

Am transmis deja la ministerul de finante propunerea noastra legata de modificarea reglementarilor de plata, pentru ca, da, coruptia apare si din cauza ca, caci asa cum sunt acum reglementate documentele de plata, prin file de CEC si bilete la ordin, se conduce la infestarea mediului economic si la inrautatirea situatiei celor care lucreaza corect. 

Vom face si acest proiect, daca propunerea noastra legislativa va fi acceptata.

Sursa: TVR Timisoara