Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

luni, 20 iulie 2015

Cand doi se bat...




Cand doi se bat

S. Beloia

De-o vreme, nu ne mai sunt noptile linistite. Daca nu chefuiesc pana in zori clanurile de vecini rromi, vine acasa cate un chefliu solitar si nu mai stii pe cine interpreteaza – pe Adi Minune sau pe Costi Ionita, cel putin la nivelul de decibeli. Daca nu se fac curse de motociclete intre judetean si AEM, atunci e clar ca iarasi nu au somn convivii de la non-stop-ul din coltul scolii din cartier.

Daca nu pocnesc in noapte focurilor de artificii, ne framanta somnul bataliile politice de peste zi. Toata lumea se bate cu toata lumea. PSD se bate cu aliatul UNPR. PNL se bate cu aliatul PDL. PDL se bate cu adversarul PSD. Si PNL se bate cu adversarul PSD, dar arunca ocheade catre adversarul UNPR. PDL vede ocheadele si mai trage una si la gioalele PNL si la cele ale UNPR. PSD vede loviturile la UNPR si zice ca sunt trase cam de forma si trage una mai tare UNPR-ului, ca sa vada aliatul Oprea ce inseamna jocul dublu!

Generalul militar zice ca si-a dat deja cuvantul  si nu va raspunde cu lovituri catre niciunul dintre combatanti. Incaseaza fara sa dea inapoi? Asta da, onoare militara! Sau poate ogivele sunt in aer dar nu li se vede siajul? Poate doar la impact vom putea vedea si tintele si efectele. Sau poate nu se va vedea nimic, ogivele fiind inca la vaselina! Cine poate sti?

Ce-ar putea spune generalul pensat, aci contestat, aci laudat? Pai – cam asa: voi astia, civilii, habar nu aveti sa va bateti! Voi dati doar din gura si faceti tam-tam-uri, atat cat va mai tine povestea asta. Voi faceti miscarea venita prin telecomanda de la familia politica ce v-a capturat pe orbita ei. Noi militarii nu ne punem cu voi, caci nu avem cu cine, ar fi o grava inegalitate. Va suntem prieteni, parteneri, aliati, tot ce vreti voi, dar nu ne puneti sa va devenim adversari ca urgent se repeta faza din 89! Si-atunci a fost un general care a stat cu piciorul in ghips, cam in linia a doua, e drept, dar asa era regula acum un sfert de secol. Acum sunt alte vremuri si alte reguli la purtatorii de uniforma. Aveti grija, desi au intrat in pamant sau in puscarie, generalii de atunci au pastrat totusi tara intre granitele ei vechi. Asta vor face si cei de astazi, chiar cu acelasi risc. Nu conteaza ca in 2006 ati disponibilizat intregul corp de ofiteri de intelligence ce vegheau la unitatea si indivizibilitatea statala. Armata regulata le suplineste lipsa cu fermitatea patului de arma. Faptul ca formatiunea mea de partid a eliminat din balanta politica un ONG aparut pe criteriu etnic chiar nu spune nimanui nimic?

Wow! La asa un mesaj ce razbate cotidian peste campul tactic al bataliei politice, nici orbii nu s-ar putea preface ca nu il vad si nici surzii – ca nu il aud.


In batalia generalizata, usor deshidratata de canicula estivala, pentru un obiectiv ce inca nu apare prea clar niciunuia dintre combatanti, cineva poate avea totusi de castigat! Acel cineva sade sub umbrar, poarta sandale si haine usoare, ochelari de soare si soarbe ganditor dintr-un pahar cu apa rece in timp ce priveste cu atentie la cele din arena. Acolo jos se petrec, pas cu pas, toate acele lucruri pe care el le anticipase! 

luni, 13 iulie 2015

Despre SIE si puterea unei coincidente



Despre SIE si puterea unei coincidente

Scriam zilele trecute despre intamplarea ca trei persoane ce ar fi putut sa fie in contact profesional cu Serviciul de Informatii Externe (SIE) au fost implicate, in calitate de imputerniciti ai Fundatiei „Doctor Avram Imbroane a romanilor de peste hotare”, si in retrocedarea catre aceasta, cu cantec si in extremis, a apartamentului cu doua camere in care locuiam impreuna cu familia, chiarias la stat, apartament situat in imobilul din Timisoara, str. Ion Ghica nr. 1.

Din punctul meu de vedere, chiar daca SIE ar fi fost oficial implicat, nu ar fi fost nicio problema. Eu nu dorisem acea locuinta pentru mine, sa fie a mea, sa o cumpar, sa o evaluez si sa o revand, sa calculez si incasez venituri, profituri sau alte beneficii. Voiam sa locuiesc in ea pentru ca asa facea toata lumea. Iar cand nu s-ar mai fi putut sa mai locuiesc in ea, m-am asteptat ca statul, prin institutiile lui, sa imi dea in chirie alta locuinta, avand in vedere ca toata viata i-am fost slujbas cu epoleti pe umar. Si-atat! Doream de la stat si institutiile lui, fata de o prestatie profesionala egala cu a altor colegi, un tratament egal si o atitudine egala. Adica drepturi egale, ca s-o spun pe sleau. As! Mai vedem, mai discutam drepturile…! Eh, vremuri apuse, sa nu mai vorbim despre ele!

Scriam asadar despre intamplarea cu imputernicitii acelei fundatii, caci nu aveam motive sa trec sub tacere aparentele ce reieseau din documente. Cand ma asteptam cel mai putin, au venit brusc doua reactii neasteptate. Una pe e_mail si una printr-o banca.

A doua zi am primit un mail nesemnat in care mi se reprosau slaba documentare dinaintea articolului, apetenta pentru afirmatii nefondate si lipsite de probe la adresa unor institutii de stat, recomandu-mi-se totodata  sa mai citesc despre cazul Ghica 1 prin arhiva judecatoriei si prin cea a oficiului de cadastru. Scrisoarea anonima, venita prin contul de e-mail al unui coleg de asociatie ACMMR, fost ofiter de informatii prin cele structuri, avea un ton civilizat, recunostea savarsirea unor ilegalitati in dosarul de retrocedare si parea aproximativ scrisa de un jurist, dar ma ciupea repetat si ma sfatuia sa nu mai aduc prejudicii de imagine institutiilor de stat. Cu mare speranta, spun ca expeditorul se referea la SIE, ca doar nu s-o fi referit la Primarie, Dumnezeule mare!

Obisnuit cu scrisori anonime de cativa ani incoace, i-am raspuns expeditorului trimitandu-i o scrisoare, e drept - un pic cam acida, la acelasi cont de e-mail, dar civilizata totusi, prin care il aduceam la realitatea celor scrise de mine si ii recomandam si eu la randul meu, sa lectureze pe blogurile mele cateva dezvaluiri care l-ar fi edificat cu privire la subiectul in care intrase. Sper ca a apreciat buna mea credinta in masura egala cu cea in care am apreciat si eu demersul sau, derulat catre mine, de influentare pozitiva.
Aceasta a fost o intamplare simpla, ce s-a consumat in 10-15 minute si nu poate in nici un fel sa fie etichetata drept coincidenta. A fost un feed-beck clar, de bun simt, la articolul meu despre imputernicitii fundatiei.

Al doilea eveniment, petrecut de asemenea in ziua si in urma publicarii articolului, tot sub semnul anonimatului, se refera la blocarea alimentarii contului meu de pensie cu 72 de ore, de catre un oarecare functionar anonim din centrala CEC Bank. 
Adica, de vineri si pana luni, CEC Bank m-a tinut in stand-bay si nu mi-a creditat contul de pensie cu suma pe care Casa de Pensii Sectoriala din SRI i-o virase deja.
In week-end, in mod firesc nu s-a putut aborda subiectul cu functionarii CEC, asa ca nu mi-a ramas decat sa defilez pe la bancomaturi si sa tot introduc cardul, ceea ce am si facut, fara nici un rezultat palpabil insa.
Inceputul de saptamana insa m-a gasit la usa agentiei CEC Bank, luni dimineata am fost primul client servit si dupa o jumatate de ora situatia s-a reglementat, contul meu fiind alimentat si cu suma necesara - si cu scuzele de rigoare.
Ce sa zic? Eu unul cred cu tarie in coincidente, cu siguranta a fost un caz nefericit in care publicistica mea in mediul virtual s-a suprapus peste o scapare a unui functionar CEC, care a omis sa actualizeze balanta contului meu.
Ca doar nu o sa ma apuc acum sa spun ca CEC Bank, banca de stat apropiata institutiilor statului, Ioanei si lui Traian Basescu, se apleaca in fata unui decident SIE deranjat de articolul meu despre imputernicitii SIE si subscrie la o masura de retorsiune ordonata impotriva mea, lipsindu-ma de dreptul de a incasa la termen restul unui drept banesc din care si rata lunara a creditului, si impozitul si CASS-ul imi fusesera deja retinute si virate! Chiar nu cred asta!


Cand ii voi intalni pe colegii locali de la SIE, activi sau in rezerva, vom rade impreuna pe marginea acestui articol. Si probabil si pe marginea celui anterior! 
:-P

.

vineri, 10 iulie 2015

Rezultatul investigatiilor efectuate la OCPI Timisoara in dosarul de retrocedare Ghica 1 din Timisoara

Imobilul Ion Ghica nr. 1, foto din anul 2006.
Dupa 9 ani de la retrocedarea administrativa, parterul este invadat de boschetari,
etajele sunt pustii, iar acoperisul este distrus.
Proprietarul tabular nu se arata la fata


Rezultatul investigatiilor efectuate la OCPI Timisoara 
in dosarul de retrocedare Ghica 1 din Timisoara

La Timisoara, in timpul conducerii taraniste din primarie, statul roman a fost jefuit sau s-a lasat jefuit cu buna stiinta!
La data de 06 ianuarie 2006, in prima zi lucratoare din acel an, primarul si secretarul din primarie au semnat un numar de 44 de dispozitii de retrocedare de imobile, intemeiat pe prevederile Legii 10/2001. Legea respectiva fusese emisa pentru a se putea desavarsi retrocedari imobiliare in cazurile in care in justitie acest lucru fusese imposibil datorita documentelor trase de par cu care solicitantii incercau sa isi dovedeasca drepturile de mostenire.
Prin emiterea legii probabil ca se reusise indreptarea unor nedreptati facute fostilor proprietari, dar cu certitudine s-a oferit o portita in fata unor abuzuri inimaginabile, savarsite in primul rand impotriva statului roman si mai apoi fata de chiriasii acestuia.

Cazul celei de-a 44-a retrocedari din 6 ianuarie 2006, privind un imobil de pe strada Ion Ghica nr. 1 din Timisoara, solicitat de catre Crainiceanu Monica Steluta din Bucuresti, este edificator, cel putin prin succesiunea cronologica a faptelor savarsite la OCPI Timis.

La 24 octombrie 2005 a decedat Crainiceanu Monica Steluta, fapt certificat de catre Primaria Sectorului 2 Bucuresti.

La 06.01.2006 Primaria Timisoara ii retrocedeaza patru apartamente, potrivit Dispozitiei 44 din 06.01.2006.

La data de 09.02.2006, defuncta Crainiceanu Monica Steluta intabuleaza apart. 3 la CF 9382 Timisoara, iar pe celelalte la urmatoarele pozitii in CF  Timisoara – 9383, 9384 si 9385.

La 22 martie 2006 un tanar si proaspat bacalaureat - Constantin-Bratu Cristi, secretar (!) al Fundatiei „Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare”, o imputerniceste pe Radulescu Cornelia Ecaterina, sosita de la post din Republica Sud-Africana, sa  ridice de la Primaria Timisoara documentele de retrocedare, sa obtina titlurile de proprietate si sa administreze proprietatile imobiliare in beneficiul fundatiei. Tanarul bacalaureat mai are si ceva atributii la Clubul Pro-Democratia, apropiat decanului de la Bucuresti al unei facultati de stiinte politice, dar si in structurile de voluntari ce graviteaza in jurul sectiilor de votare.

La 15 iunie 2007, fundatia a obtinut, din partea Judecatoriei Sectorului I Bucuresti, autorizarea inregistrarii la Registrul Asociatiilor si Fundatiilor, ceea ce pune sub semnul intrebarii legalitatea actelor intreprinse de fundatie si reprezentantii ei pana la acea data.

La data de 05.10.2005, cand Crainiceanu Monica Steluta era inca in viata, Radulescu Cornelia a depus la OCPI Timis un numar de cinci cereri de inscriere a radierii ipotecii sataului roman, pentru un numar de cinci CF pe hartie – 9379, 9380, 9381, 9382 si 9383. Niciuna dintre cereri nu poarta data depunerii, iar unele dintre ele nu sunt semnate de catre persoana depunatoare.

Pe prima dintre acele cereri de radiere a ipotecii, o alta persoana de cat Radulescu Cornelia, cu o alta grafie, alaturi de CF 9379 a adaugat si CF 9378, o carte funciara anterioara sirului celor cinci cunoscute. Asadar, in baza a cinci cereri si a cinci chitante de plata a tarifului de publicitate imobiliara, s-a cerut inscrierea radierii a sase ipoteci notate in sase carti funciare.

De mentionat ca la data depunerii cererilor de radiere a ipotecii, Radulescu Cornelia nu dispunea de imputernicirea emisa abia in anul urmator de catre Constantin-Bratu Cristian, la 22 martie 2006.

La data de 08.11.2005, data la care statul inca era proprietarul apartamentelor din imobil potrivit extraselor de carte funciara, registratorul Iernutian Magdalena din cadrul OJCPI Timis, in dosarul nr. 34471-34475/05.10.2005, in baza unui referat semnat de  asistentul-registrator Kovacs Mona Sanda, a emis Incheierea nr. 34471-34475/2005, dispunand:
a)      - admiterea cererii depuse de catre Radulescu Cornelia cu privire la imobilul de apartamente inscrise in CF pe hartie 9378, 9379, 9380, 9381, 9382 si 9383.
b)      - inscrierea radierii ipotecilor statului, inscrise sub nr. 3783 din anul 1948.

In Incheierea semnata de catre Iernutian Magdalena se precizeaza de asemenea achitarea tarifului pentru serviciul de publicitate imobiliara de 100 lei (5x20 lei) cu chitanta numarul 4867090–95/2005. 
Documentul nu aminteste nimic despre eventuala achitare a ipotecilor sau despre numarul chitantei cu care ar fi fost achitate acestea si de asemenea nicmic despre soarta celui de-al saselea numar de CF pe hartie (9378), ulterior completat pe prima dintre cereri de catre o alta persoana, cu alta grafie.

*


Dosarul Ghica 1. Serviciul de Informatii Externe dobandeste un nou sediu in Timisoara?



Dosarul Ghica 1. Serviciul de Informatii Externe dobandeste un nou sediu in Timisoara?

La data de 6 ianuarie 2006, in prima zi lucratoare a anului, primarul si secretarul primariei din Timisoara semneaza  Dispozitia 44 prin care doamnei Monica Steluta Creiniceanu din Bucuresti ii sunt retrocedate administrativ patru apartamente aflate intr-un imobil situat pe str. Ion Ghica nr. 1. Intre cele 4 locuinte se regaseste si cea detinuta cu chirie de catre o familie de ofiteri SRI. 
Doamna era decedata la momentul retrocedarii, dar asta nu conteaza prea mult.


Ultimul tren in cursa retrocedarilor
Nu conteaza nici faptul ca in aceeasi zi, alte 43 de imobile din municipiu fusesera retrocedate unor diversi beneficiari sub aceleasi doua semnaturi. Imobilul de pe Ghica si implicit locuinta celor doi ofiteri fusese pus pe ultima pozitie din lista de retrocedari din acea zi, cea de-a 44-a. Beneficiarii pozitiei 44 prinsesera cu adevarat ultimul tren, caci ani de zile niciun alt imobil nu mai avea sa fie retrocedat pe cale administrativa in Timisoara.
Chiar plecata de o buna bucata de vreme in lumea celor drepti, Monica Steluta Creiniceanu se intabuleaza cu cele patru noi proprietati, insa in cei noua ani de la retrocedare, nici ea si nici altcineva inca nu se infatiseaza sa ceara chirie familiei de ofiteri.
Dupa catava vreme, defuncta este scoasa de la cartea funciara si este intabulata “Fundatia Avram imbroane a romanilor de peste hotare” cu sediul in Bucuresti, in calitate de mostenitoare (!). Nu aceasta fundatie este subiectul la acest moment, ci un numar de trei persoane care, potrivit Dispozitiei de retrocedare, au avut calitatea de imputerniciti ai ONG-ului pe durata instrumentarii dosarului – Faur Virgil, Radulescu Cornelia si Onica Adrian Vasile.

Trei rezidenti retrasi de la post?
Ce ii aduce la un loc pe cei trei?
Ii aduce la un loc fundatia in primul rand, prin scopul pentru care a fost infiintata si prin obiectivele propuse – de a acorda sprijin educational tineretului romanesc din afara granitelor. Nici nu mai conteaza acum faptul ca in dorinta de a deveni proprietara pe imobilul de pe Ghica nr. 1 si de a ajuta astfel tinerii romani din afara granitelor, fundatia a izgonit in plina strada familia a doi tineri de exceptie, elevi si studenti de nota zece, nici macar printr-o actiune in justitie ci pur si simplu cu telefoane de amenintare date de avocatul ei. Metodele de forta aplicate de catre fundatie s-ar fi potrivit cu siguranta, insa doar in spatiile externe, acolo unde interesele deznationalizarii la care este supusa comunitatea romaneasca chiar necesita si folosirea fortei, pe langa utilizarea intelligence-ului.
Aici in tara insa, aplicarea metodelor de forta in raport cu familiile chiriase ale primariei, nu a adus niciun dram de onoare niciuneia dintre institutiile implicate – nici celor de administratie, nici celor de intelligence, iar fundatiei din capitala nici atata!
In al doilea rand, pe cei trei i-a adus la un loc destinatiile exotice prin care viata i-a trimis, cel putin primii doi.
Faur Virgil pare sa fie una si aceeasi persoana cu colonelul SIE Faur Virgil, cel implicat in scandalul afacerii de spionaj economic si militar Puma (http://miscarea.net/), fapt ce a dus la trimiterea sa urgenta la post in Republica Mexicana, pentru pierderea urmelor (https://www.crji.org).
Radulescu Cornelia a fost rezidenta in Republica Sud Africana vreme de cativa ani, unde isi dezvoltase afaceri in zona mineritului diamantifer, pe care insa le-a abandonat brusc in dimineata in care s-a urcat precipitat intr-o cursa aeriana, decoland inspre o destinatie - alta decat tara natala. Dupa ce apele s-au mai linistit intrucatva in urma sa, doamna s-a repatriat  si s-a lansat in afaceri imobiliare cu primariile din Constanta si Timisoara, constituind dosare de retrocedare in temeiul Legii 10/2001.
Al treilea reprezentant al fundatiei, Onica Adrian Vasile, un tanar chiriaş în bloc construit de către ANL (http://www.primariatm.ro/ , masterand la Facultatea de Sociologie şi Psihologie, bursier in anul 2009 (www.uvt.ro), consilier la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Timiş (http://www.timis.anofm.ro/), nu prea pare sa aiba tangente cu spionajul, desi jobul pe care il detine i-ar putea asigura o buna acoperire.
La urma urmei, nici nu are importanta, poate a fost un simplu personaj administrativ, sofer, electrician sau IT-ist in combinatia retrocedarii intempestive de pe Ghica 1.

Unii, implicati oficial, altii - neoficial
Dincolo de cele trei posibile cadre ale SIE ce au fost implicate pe fata in evolutia dosarului de retrocedare, despre operatiune au mai avut cunostinta si alti angajati sau fosti angajati ai serviciului romanesc de spionaj originari din Timisoara.
Acestia, proveniti din fostul departament al securitatii statului, si-au inceput cariera in structurile acoperite ale acestuia, fiind preluati in 1990 in structurile romanesti de spionaj, in cele de protectie containformativa sau pur si simplu in cele de culegere de informatii si sprijin informativ intern pentru operatiunile din strainatate.
Fiind rezervisti la momentul retrocedarii Ghica 1, acestia nu vor invoca secretul profesional si vor oferi detalii despre noul sediu timisorean al SIE.
Informatii relevante drespre dosarul Ghica 1 detine fara discutie vremelnicul sef al directiei locale de informatii din anul 2006, caruia desi i s-au comunicat toate cele ce se pregatesc in primaria din Timisoara, a preferat sa se prefaca a nu auzi nimic si a lasat sa ajunga in strada doi dintre subordonatii sai, sot-sotie. Care i-o fi fost rasplata pentru ticalosia sa?



Perechea de sedii – demodate, inutile, deci nefolosite si parasite
Fundatia ce poarta numele lui Avram imbroane mai detine in Timisoara un sediu. Este o cladire  opulenta candva, ce acum zace sub mormanele de frunze uscate ale parcului ce o inconjoara. Este limpede ca spionajul nu se mai poate face din cladiri construite in secolul al XIX-lea, ce nu dispun de utilitatile si confortul block-house-urilor din sticla si material composite, adevarate edificii revolutionare ale ultimelor decenii. Serviciile de informatii isi construiesc sau isi cumpara sedii gata construite, ce corespund standardelor moderne de lucru cu mijloacele profesionale de actualitate, astfel ca asemenea relicve arhitecturale le sunt complet inutile, dar au militat interes fata de ele pentru valoarea lor pe piata imobiliara. Nu a contat ca destine au fost frante si familii aruncate in strada! Ce daca au fost familii de ofiteri dintr-un serviciu de informatii confrate, sau o familie cu doi copii superdotati!
Un contabil de la SIE detine o fisa rece a mijlocului fix in gestiunea unitatii sale de logistica si cu asta basta! Pana la noi ordine, totul ramane asa cum s-a stabilit! Cei ramasi pe strada sa se adaposteasca sub pod cand vine ploaia!

In loc de epilog
In ultimii ani, serviciile de informatii au recurs la metoda detinerii de proprietati imobiliare prin structuri de tip ONG pentru a evita mai intai expunerea in cadrul administratiei publice a numelor personalului propriu si in al doilea rand pentru a preveni situatiile – adeseori intalnite – cand la trecerea in rezerva, ofiterii refuzau sa predea sediul conspirativ, locuinta conspirativa sau pe cea de lucru, detinute pe numele lor. Fata de vechile practici de detinere a proprietatilor imobiliare, forma detinerii de catre un ONG ofera o multitudine de avantaje, cel putin sub cele doua aspecte mentionate.
La marile schimbari de regimuri, sediile acoperite sufera indiscutabile transformari de natura juridica, in special sub aspectul formei de detinere.
.