NRO: ofiterii acoperiti

Cu o lunga experienta in informatii si contrainformatii, acumulata incepand cu anul 1981, dobandita in sedii acoperite sau la vedere, privesc de cateva zile bune prostiile debitate pe sticla de feluriti insi despre asa zisii ofiteri acoperiti. Se vede clar ca pe langa faptul ca vin in platouri fara a se fi documentat, tuturor le mai este si o teama viscerala ca li se descopera scheletele din dulapuri, ale lor sau ale celor ce ii trimit pe la televiziuni. Toti, dar absolut toti se suspecteaza reciproc, fiecare pe fiecare, ca lucreaza cu serviciile secrete si pentru asta incearca sa se elimine reciproc fie ca sa nu se mai imparta cascavalul, fie ca sa isi asigure un somn mai linistit, lor sau celor ce le trag sforile de la distanta unui click sau a unui sms. Se tem acesti vorbitori despre acoperitii din presa, din justitie si din administratie. Se tem pentru ei si pentru sefii lor. Se tem de ceva invizibil, pe care nu il pot defini. Ca de o zeitatea rea.

Se stie ca dintotdeauna hotii s-au temut de paznici, iar venirea mileniului trei nu a modificat regula. Dupa lansarea noii ordini planetare prin mondializare, noua ordine romneasca este bantuita de teama ofiterilor acoperiti. Ca sa imprastie aceste temeri, CSAT a publicat un comunicat, dar acesta in loc sa aduca linistea, a aruncat in aer si bruma de pace existenta:

"Din dispoziţia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, în anul 2015, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a verificat, în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, prin instituţiile abilitate, la solicitările Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministrului Justiţiei, veridicitatea declaraţiilor judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi, personalului de specialitate juridică asimilat acestora şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor,în sensul că cei în cauză nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.”

Ceea ce nimeni nu pare sa fi inteles pe deplin un lucru simplu a fost precizarea ca CSAT a verificat ceea ce au mentionat in declaratiile date pe proprie raspundere acei functionari la data angajarii in institutiile de justitie (judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor). Gramada de analisti de pe la televiziuni, cand au vazut ca CSAT “a verificat”, si-au inchipuit ca verificarile s-au facut de catre consiliu in evidentele nominale ale serviciilor de informatii. Evident, pot fi iertati pentru gafa acei analisti, caci ei nu stiu ca acele evidente sunt pur statistice, dar nu pot fi iertati si pentru aceea ca nu au citit pana la capat comunicatul consiliului. Daca faceau asta, ar fi priceput cum stau lucrurile si faceau pe sticla o impresie ceva mai buna, discutand despre ceea ce scrie concret in comunicat si nu despre propriile lor temeri si angoase.

Sigur, in acele declaratii scrise la angajare, componentii celor sase-sapte categorii de functionari din justitie au negat orice legatura cu serviciile de informatii romanesti actuale, in calitate de lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori, tot asa cum in alte declaratii scrise, alte zeci de mii de functionari negasera orice legatura cu securitatea lui Nicolae Ceausescu.

Prin similitudine, deduc faptul ca si eu ar trebui sa ascund si sa ma jenez de faptul ca am fost ofiter la SRI. Zic asta pentru ca toata suflarea din justitie, care combate flagelul coruptiei ce afecteaza securitatea nationala, este acum obligata prin lege sa se lepede de institutiile ce ii ofera pe tava probatotiul in dosarele de coruptie! Cineva vrea sa desprinda justitia de informatie? Sa rupa in doua binomul de care vorbeste presa? Ciudat! Si cam unde ar putea sa fie acel cineva – in justitie sau in cealalta parte? De vazut, caci trendul ruperii si infierarii legaturilor populatiei cu structurile romanesti de intelligence nu este o noutate, a se vedea lunga si intense campanie de denigrare a legaturilor romanilor cu propria lor Securitate de pana in 1989! Potrivit acelei prelungite si inca aprige campanii, si eu am fost printre cei ce au aflat ca ar fi trebuit sa isi ascunda calitatea de ofiter in Securitate!

Pai de ce sa ma rusinez, de ce sa ma ascund si sa imi pun cenusa in cap? Pentru ca asa au dorit niste vanzatori de neam si de tara? A, bun, ei au solda lor in valuta si propriii lor subordonati, dar eu, din rezerva, nu sunt obligat sa le dau ascultare! Stiu ca m-au vandut si pe mine (desi aveam dreptul sa fiu protejat institutional!) odata cu tara, o minima dovada este acel dosar de urmarire informativa trimis in 2006 de la SRI Timis la CNSAS si apoi la Curtea de Apel Bucuresti, chiar in vremea cat eram ofiter activ deci impotriva legii si ordinelor interne prin care se reglementa descarcarea de dosarele fostei securitati.

Era un dosar de urmarire vechi si prafuit, aruncat si uitat prin sertarele securitatii timisorene, pe care eu doar il finalizasem in 1989, la mai mult de 15 ani de la deschidere, dupa ce toti coloneii stalinisti ce lucrasera in el fie plecasera in lumea celor drepti fie se refugiasera prin alte tari ca sa primeasca pensii in valuta. Acel DUI a fost prezentat ca si proba in dosarul ajuns pe masa unei judecatoare ca vai de ea ce a pus in carca locotenentului desemnat sa faca acel raport cu propuneri de finalizare, toate abuzurile savarsite in dosar in vremurile in care viitorul locotenent era inca elev de gimnaziu si de liceu.

Nici macar acest abuz (fata de care aveam dreptul la protectie institutionalizata!) nu m-a facut sa ascund sau sa neg apartenenta mea la Securitate. La acel proces de la Curtea de Apel, evident ca nu mi-am negat fosta calitate! La acel proces, evident ca nu am chemat SRI-ul in garantie, ca sa depuna marturie ca ceea ce facusem in Securitate potrivit fisei postului pana in 1989 pentru RS Romania, facusem si dupa 1989 in SRI pentru Romania, de asemenea conform fisei postului – adica aparasem informativ unitatea statala. Nu am facut nimic din toate acestea pentru ca stiam ca ma aflu in fata unora ce voiau sfartecarea tarii doar pentru a obtine pentru ei posturi si functii in noile provincii independente.

Vorba lui Virgil Magureanu, SRI prea era folosit drept sac de box de catre anumiti insi, ca sa ii mai aplic si eu una la ficat! Asta, in pofida faptului ca SRI imi mancase deja ficatii cu incepere din 1998 (desi aveam dreptul la protectie institutionalizata!) pentru ca cerusem sa ies din structura de protectie si sa ma intorc in vechiul meu profil de aparare a unitatii statale!

Pentru ceea ce am facut in Securitate, o spun din nou, eu sunt mandru din foarte multe motive, dintre care voi enumera doar cateva aici. Mai intai, pentru ca nimic nu este mai mai inaltator decat sa pot spune ca daca tara asta si-a pastrat forma ei de inima, acest lucru mi se datoreaza si mie prin ceea ce am facut o intreaga cariera. Pentru ca la scoala de ofiteri am invatat nu de la politruci, ci de la ofiteri romani de spionaj ce insemna munca intr-un profil esential pentru pastrarea unitatii teritoriale a tarii. Pentru ca in ianuarie 1990, cand am fost scos din penitenciar sa ii identific pe cei ce puneau la cale ruperea Banatului, am fost printre primii ofiteri reactivati si singurul ce aveam sa accept mari preturi ca sa servesc acel profil pana in anul cand analizele au concluzionat ca integritatea teritoriala nu mai era pusa in pericol intrucat avand aliati strategici, Romania avea asigurata apararea frontierei si mai ales - calmarea agresorilor.

De aceea, vazand trendul potrivnic celor ce acum apara securitatea statala, ma incearca acelasi fior rece din 1989. Atunci a fost desfiintat si a inceput un indelung hulit la adresa organului romanesc de securitate. Acum a inceput sa fie hulit organul romanesc de siguranta. Ce va urma?

*

Sinteza precizarilor privind pensiile militare

S. Beloia - preluare

Informatii esentiale

pentru beneficiarii Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/11.12.2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

Având în vedere iminenta dată de intrare în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare (01.01.2016), facem următoarele precizări:

1. Începând cu data de 01.01.2016, toate pensiile militare de stat (astfel cum acestea au fost reglementate prin Legea nr. 223/2015), se majorează cu 5%, în conformitate cu art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

De asemenea, prin aplicarea noului Cod Fiscal vor rezulta creşteri ale cuantumului pensiei nete puse în plată, determinate de deducerea din venitul din pensie, în ordine, a următoarelor:

a) contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate datorată potrivit legii - baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depăşeşte valoarea, întregită prin rotunjire în plus la un leu, a unui punct de pensie stabilit pentru anul fiscal 2016, respectiv - 871,7 lei;

b) suma neimpozabilă lunară de 1.050 lei.

2. Începând cu aceeaşi dată de 01.01.2016 pensiile militarilor stabilite, revizuite, recalculate sau plătite în baza actelor normative din domeniul pensiilor, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se vor recalcula, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie şi baza de calcul, actualizată conform prevederilor care reglementează salarizarea militarilor (cu luarea în calcul a majorării cuantumului brut al soldelor funcţiilor de bază din luna decembrie 2015). Recalcularea se face pe baza perioadelor alese sau, în cazul nedepunerii unei cereri în acest sens, din oficiu.

Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procent de 65% din baza de calcul pentru vechime cumulată de cel puţin 25 de ani. Pentru fiecare an care depăşeşte cei 25 de ani, se adaugă câte 1% din baza de calcul. Totodată, se acordă un spor de 3%, 6% sau 9% în funcţie de contribuţia la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la buget.

Pensia astfel stabilită, recalculată şi actualizată în condiţiile Legii nr. 223/2015, nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul (plafonul este 85%).

La cuantumul astfel obţinut, în funcţie de ordinul „Meritul militar” deţinut, se adaugă un spor de 10%, 15% şi, respectiv, 20%, prevăzut la art. 11 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

3. Procedura de recalculare a pensiilor şi termenul de emitere a deciziei se vor stabili prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a Legii.

În acest moment, proiectul se află în fază avansată de elaborare, fiind demarată deja şi procedura de avizare internă în cadrul instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu.

4. În vederea recalculării pensiei, beneficiarii acestor drepturi trebuie să transmită la Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale o cerere prin care să aleagă 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate. În caz contrar, recalcularea se va face din oficiu, în raport cu baza de calcul aferentă ultimelor 6 luni de activitate, desfăşurată în calitate de militar.

Recalcularea pensiilor se realizează în termen de maximum 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei Legi, iar drepturile vor fi acordate cu data de 01.01.2016.

5. Militarii care au trecut în rezervă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv până la data de 31.12.2010, trebuie să adreseze o solicitare centrelor militare în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, în vederea reîncadrării activităţilor desfăşurate în condiţii de muncă, similar prevederilor aplicabile militarilor în activitate, în conformitate cu legislaţia actuală.

Pentru punerea în aplicare a acestor noi prevederi ale Legii nr. 223/2015, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale a fost emis Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.123/2015 pentru aprobarea „Normelor metodologice privind încadrarea în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice personalului militar”, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din data de 30.12.2015, data de intrare în vigoare a acestuia fiind de asemenea, 01.01.2016.

6. În situaţia în care se constată diferenţe între cuantumul pensiilor recalculate şi cuantumul pensiilor aflate în plată, se păstrează în plată cuantumul avantajos beneficiarului, acest cuantum fiind supus indexărilor anuale ulterioare, în conformitate cu dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 223/2015. Menţionăm că nicio pensie aflată în plată nu va scădea în urma procesului de recalculare.

7. Stagiile de cotizare nevalorificate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (01.01.2016), precum şi cele realizate ulterior acestei date, se vor valorifica în sistemul public de pensii.

8. Diferenţele rezultate între cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna decembrie 2010 şi cele stabilite în baza Legii nr. 119/2010, cu modificările şi completările ulterioare şi cele ale O.u.G. nr. 1/2011, se restituie la cererea beneficiarilor, în mod eşalonat, pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Modalitatea de acordare a diferenţelor se va stabili prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului, emise în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare Legii.

La această dată, proiectul de hotărâre susmenţionat este deja elaborat, fiind demarată procedura de semnare de către instituţiile cu atribuţii în acest domeniu în vederea includerii pe agenda şedinţei Guvernului de la începutul lunii ianuarie 2016.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 223/2015, militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, precum şi urmaşii acestora, care vor ieşi la pensie după data de 01.01.2016, şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de noua Lege, cât şi cele prevăzute la data de 1 ianuarie 2016 de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta în termen de 5 ani, pentru modul de calcul prevăzut de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

Prefectul Mircea Bacala si legalitatea

Aud ca domnul prefect Mircea Bacala se reinscauneaza ca si comandant militar al judetului Timis. Sa ii fie de bine, asa cum nu m-a bucurat demiterea sa, nu ma bucura nici revenirea. Il aduc in atentie pentru ca este unul dintre cei ce au contribuit, printr-o singura ridicare din umeri, a nestiinta sau a nepasare, la situatia mea locativa ce ma va scoate in strada in ziua de Boboteaza.

Increzator ca reprezentantul guvernului in judet poate face un minim gest de corectitudine ce statea in puterea sa – si deopotriva in fisa postului sau – anume, sa supuna cenzurarii justitiei legalitatea Dispozitiei 44/2006 a primarului privind retrocedarea locuintei mele catre o persoana decedata, am redactat un memoriu, l-am printat si m-am programat la una din primele audiente publice organizate la prefectura. 

Am ajuns in sala unde era organizata ascultarea jalbelor si acolo am avut surpriza ca pe langa subprefectul ce sedea la dreapta prefectului, o fata inimoasa ce imi fusese colega de facultate la Babes Bolyai, sa vad, printre cei 15-20 de functionari asezati la o masa mare de consiliu, si pe un tanar ofiter ce lucrase la SRI Timis in perioada in care eram activ si se retroceda locuinta mea, deci care cunostea motivul prezentei mele acolo. Mi-am vazut de ale mele, fara sa ii abordez pe niciunul in vreun fel, eram concentrat pe discursul ce rezuma memoriul meu si mai ales pe grimasele de neplacere ce se tot iveau pe fata prefectului la auzirea spuselor mele, in timp ce frunzarea cele cateva file ale memoriului meu.

Daca la inceput am avut incredere ca prefectul va fi impartial si va socoti ca legal se poate verifica de catre un magistrat acel act de retrocedare al administratiei locale, ei bine, pe masura ce timpul trecea si eu ma apropiam de sfarsitul argumentelor mele, acea incredere incepea sa imi scada, pana ce a disparut cu totul.

Prefectului nu prea ii era gandul la cele cu care il informam eu, pentru ca de vrei trei ori m-a intrerupt  ca sa ma intrebe exact ce ii spusesem in propozitia precedenta. Mi-am zis ca poate este obosit si am inceput sa ii vorbesc ceva mai rar si mai raspicat. Aruncandu-mi privirile catre asistenta din jurul mesei, era vadit ca ceea ce spuneam eu sunt lucruri inteligibile, cam toata lumea pricepuse ce caut acolo, ce cer si de ce cer.

La un moment dat, un domn in varsta a incercat sa sintetizeze solicitarea mea prin prisma atributiilor prefectului, dar acesta i-a inchis gura cu un gest mult prea ferm pentru acel cadru. Mai tarziu, si tanarul subprefect a incercat sa il ajute sa inteleaga unul dintre argumentele mele, dar interpretandu-i gresit intentia, prefectul a repezit-o pe biata fata, intreband-o abrupt daca cunoastea speta dinainte si daca are vreun interes in ea!

In clipa aceea si eu si cei prezenti la acea audienta, cu totii am inteles ca prefectul Mircea Bacala nu fusese scos de catre Constantin Ostaficiuc din schema Consiliului Judetean Timis si propus premierului Emil Boc pentru ocuparea postul de prefect ca sa trimita in justitie documentele de retrocedare ale primarului Gheorghe Ciuhandu. In cel mai rau caz, fusese trimis la varful prefecturii ca sa apere actele administratiei locale si in cel mai bun, ca sa se odihneasca pe scaunul de inalt functionar.

Intelegand asta, am finalizat prezentarea si am formulat cererea concreta – anume solicitarea ca Institutia Prefectului sa dispuna trimiterea la instanta judecatoreasca locala a Dispozitiei 44 a primarului Timisoarei, conform prevederilor legale ce ii reglementeaza activitatea.

Prefectul a fost si el la fel de scurt ca si incheierea mea si a anuntat ca Institutia Prefectului nu are in atributii sa atace in contencios acte ale administratiei locale. Scurt si concis, prefectul isi modificase pe loc fisa postului, modificand in acelasi timp si prevederea legala ce ii reglementa atributiile profesionale. Nu am mai inregistrat reactia celor prezenti, stiu doar ca toate privirile erau plecate in momentul cand prefectul s-a ridicat de pe scaun, aratand ca audienta luase sfarsit.

Am intins mana dupa memoriul meu, aratand ca doresc sa il depun la registratura prefecturii, dar mi-a resppins si aceasta solicitare, spunand ca secretariatul va face asta pentru mine. Am plecat nauc din prefectura, pe scari am fost salutat de un cunoscut dar atat eram de tulburat ca nu stiu daca i-am raspuns sau nu si nici nu imi amintesc cine a fost acel cunoscut.

Am verificat dupa o vreme daca memoriul meu a fost inregistrat, dar cu siguranta ajunsese nu la registratura, ci probabil la cos. Sau in alta parte!

Acum, prin prisma reintrarii sale in atributii, ma pot oare astepta, ca, in calitatea de comandant militar ar judetului, sa trimita armata peste mine pe durata protestului din ziua de Boboteaza, care sa imi bage pusca in burta, sa ma arunce intr-un camion si sa ma duca din nou in vreo unitate militara? Doar am mai trecut prin asta!

*** 

Primaria Timisoara versus protestele timisorenilor

Pe la sfarsitul toamnei trecut, in mijlocul lui noiembrie am mers la Primaria Timisoara sa declar ca, la implinirea unui deceniu de la glorioasa Dispozitie 44/2006 a primarului Gheorghe Ciuhandu si a secretarului Bebe Cojocari, de retrocedare a locuintei mele, vreau sa organizez un protest pentru a marca stralucitul jubileu.

Am constatat cu acea ocazie ca la Primaria Timisoara, Legea 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, este interpretata si aplicata la fel de creativ ca si Legea 10/2001, privind retrocedarea administrativa de imobile.

Adica, daca in temeiul legii 10/2001, Primaria Timisoara, de fapt – fostul primar si vesnicul secretar al primariei au dovedit o mare ingeniozitate in arta furtisagului de la stat, retrocedand un imobil intreg unei defuncte pentru ca acesta sa ajunga in proprietatea unui ONG, iata ca aceeasi primarie, de data asta cu alta palarie, nu se dezice nici dupa un deceniu si aplica in acelasi mod deplin creator si prevederea legala privind declararea de catre cetateni a intentiei lor de a protesta.

Adica, in loc sa ia la cunostinta ca pe domeniul public se va organiza un protest privind actele si faptele sale si sa isi vada de ale sale ca tot vine iarna, Primaria Timisoara se suie in varful copacului si de acolo, dandu-si o importanta ce nu o are defel, anunta cu mare pompa in gura mare si batand toba, ca a avizat pozitiv un protest al unei singure persoane, in ziua de Boboteaza! Maaaare lucru!

Cate proteste nu s-au organizat la poarta primariei, declarate de oameni ce s-au vazut aruncati pe drumuri in urma actelor abusive ale unor functionari corupti ai directiei de patrimoniu! Fiecaruia dintre acestia, primaria le-a dat zapisca la mana ca au voie sa protesteze, ca oricum nimanui nu ii va pasa de protestul lor! Adica peste ceea ce a dat parlamentul – dreptul de a protesta pe domeniul public, cu unica obligatie de a anunta despre protest, cu 24 de ore inainte, pe administratorul acelui domeniu si pe jandarmerie, primaria noastra se apuca si mai da si ea o aprobare pentru protest! Ca la Primaria Timisoara! Dar nu mai are importanta!

Din interiorul Comisiei de avizare a adunarilor publice, care ar trebui sa se numeasca comisie de primire a declaratiilor privind protestele, informatia privind protestul meu a mers catre toate institutiile ce au reprezentanti in cadrul ei – adica politia municipala, politia locala, jandarmeria, armata, serviciile secrete, pompierii, trei dintre directiile primariei, comisia judeteana de aparare, ordine publica si siguranta nationala si probabil si alte institutii, nu mai vreau sa stiu care.

...

In tara asta chiar nimic nu mai functioneaza fara trafic de influenta?

Marii traficanti de influenta mursecati de televiziuni ar trebui sa fie pusi in libertate, caci ei nu sunt decat continuatori ai glorioaselor traditii romanesti de odinioara, de rezolvare a unei cereri cu ajutorul pilelor.

Traficul de influenta socialist

In acele timpuri, pe langa atributia din fisa postului, platita de catre stat, functionarul mai avea la dispozitie si o componenta privata a functiei sale. Astfel,  strutocamila isi facea treaba de la stat doar daca era sensibilizat in privat cu acele renumite atentii – cartusul de Kent, pachetul de cafea, baxul de Ness, sau, ma rog, plicul cu bani.

In regimul anterior, fapta de traficare de influenta nu era prevazuta de codul penal intrucat facand parte din panoplia activului de partid, care dadea recomandari, fusese botezata de catre mediile politruce de protectie a sistemului, cu o anume duiosie - “pila-cunostinta-relatie”, prescurtat – PCR. Adica organul diriguitor a tot ceea ce misca in tara. PCR-ul.

Traficul de influenta capitalist

Abordarea actuala a parchetelor si a instantelor pare corecta doar pana la un anumit punct, caci daca statul nu depune plangere ca a fost furat pentru ca nu mai exista notiunea de avut obstesc, ce fapte mai raman sa fie documentate de catre serviciile secrete si apoi probate de catre procurori in faptuirea rechizitoriului de trimitere in judecata? Mai ramane traficul de influenta, caci fara un intermediar care sa isi vanda influenta, nu prea ajungi sa dai spaga decidentului, intrucat acesta se teme sa primeasca de la necunoscuti, presupunand ca este urmarit!

Traficul de influenta la fundatie

Dincolo de aceste glume, revin la problema mea personala, vitala si fara drept de apel, indiferent daca fosti tovarasi de partid sau urmasi ai lor se cam supara pe mine pentru insistenta prelungita fata de dosarul meu locativ.

Si eu stiu si dumnealor stiu ca am de partea mea toate prevederile legale, mai putin o sentinta de evacuare din partea Fundatiei “Dr Avram Imbroane a romanilor de peste granita”, intabulata drept prorietara cu titlu de mostenire al defunctei Steluta Crainiceanu, cea careia statul ii retrocedase locuinta mea. Care fundatie nici in ruptul capului, nici dupa la zece ani de la retrocedare, nu vrea nici sa intre in posesia acelei locuinte, nici sa imi ceara chirie si – bineninteles – nici sa ma dea in judecata ca sa ma evacueze.

In pofida insistentelor si demersurilor mele repetate si prelungite catre cei trei reprezentanti de frunte ai fundatiei, acestia nu vor cu niciun pret sa isi satisfaca interesul legitim, refuza sa incaseze chiria  de la mine, se fac ca ploua, fug si se ascund!  

Cineva tare de tot, sau care doar ii face sa creada ca este tare de tot, ii impiedica! Acela trafic de influenta! Aia influenta! Ala om! Sa opresti timp de 10 ani un ONG sa isi intre in drepturile patrimoniale numai si numai ca tu sa iti satisfaci un imens orgoliu personal. Sa faci ONG-ul sa renunte timp de zece ani la o chirie lunara de 300 de euro!

Sa faci in asa fel incat fostul tau coleg si subordonat de la protectia SRI Timis sa “chitcaie”, cum iti place sa spui! Sa ii elimini orice posibilitate de a realiza ceva in viata post SRI! Sa ii demonstrezi ca esti mai tare decat el! Ca tu poti si el nu poate! Ca tu ai avut agentura de influenta si el nu a avut! Ca tu ti-ai luat agentura cu tine cand te-ai pensionat si el nu! Ca desi te-ai comparat toata cariera cu el si ai iesit mereu in inferioritate, tot tu esti cel care si acum dispune, iar el se supune dispozitiilor create si materializate de tine prin agentura ta din institutii. Nu iti pasa ca el nu a ripostat niciodata in cei peste 20 de ani de cand il tii in colimator!

Toata lumea stie ca nu am cerut niciodata vreo traficare de influenta, desi mi-a stat la indemana adeseori si poate as fi si obtinut rezultatul scontat – obtinerea titlului executoriu de evacuare a mea din locuinta, sau chiar alte avantaje ulterioare. M-am abtinut sa cumpar influenta din simplul motiv ca eu am fost ofiter, nu corupator, dar m-am confruntat si inca ma mai confrunt cu cumparatori si traficanti de influenta. M-am ferit sa ii denunt si pe unii si pe ceilalti, intrucat am fost ofiter, nu agent de documentare/denuntare la parchet.

Cumpararea de influenta – un sarpe rece

Nu am cautat niciodata cai ocolitoare, desi institutiile sunt pline de asemenea potecute, chiar bine babatorite si strajuite pe margine de serpi reci. Am depus cereri la registraturi si am asteptat rezolvarea. Am mers in audiente si am cerut ceea ce aveam dreptul. Am angajat avocati, care m-au reprezentat conform celor legal ingaduite. Am asteptat trei ani sa primesc o repartitie de butelie si e drept, aceasta chiar a si venit, in 1991cand deja aveam una cumparata de pe piata neagra. Am asteptat cinci ani sa ia sfarsit procesele in instante ca sa intru in locuinta pentru care detineam contract de inchiriere si chiar am intrat cu executorul. Am asteptat zece ani sa fiu dat in judecata si evacuat din locuinta – e drept inca fara niciun rezultat, dar eu inca astept.

Cum ar fi sunat?

Cum ar fi sunat sa merg acasa la primarul Nicolae Robu si sa ii zic – “stiti, tatal meu este vecin de bloc cu Dv aici, in Zona Soarelui. Nasul fiului meu este coleg cu sotia Dv. Eu am raspuns de Politehnica pe vremuri pe linie de Securitate, impreuna cu domnul maior cutare si domnul capitan cutare, iar la SRI am lucrat cu domnul cutare”.

Ce-ar fi fost sa ma duc la viceprimarul Traian Stoia si sa ii spun”Stiti, eu sunt de pe Clisura Dunarii, ca si Dv. L-am avut diriginte pe domnul cutare, vecin cu Dv. Mama mea a fost colega de serviciu cutare ruda a Dv. Ca detectiv particular am avut cazuri angajate de firma din Timisoara la care Dv erati director si am lucrat la SRI cu domnul cutare de la Senat, care e intim cu fostul Dv patron”.

Ce s-ar fi intamplat sa ma duc la prefectul Mircea Bacala, aflat la primul sau mandat si sa ii zic “Stiti, eu am fost coleg de facultate cu doamna subprefect, iar nasul Dv de botez a lucrat in tinerete impreuna cu tatal meu. Am fost coleg la SRI cu domnul cutare din comisia de aparare si cu domnul cutare de la consiliu”.

Dar daca o faceam?

Pai - de fiecare data functiona o capcana, intinsa de un om faca chip, de fiecare data urma sa fiu prins in flagrant si retinut! Acolo visa sa ma vada acel om cu putere si fara chip! Distrus, zvarcolindu-ma in catuse pe prima pagina a tabloidelor, sub titluri de-o schioapa: “SRI-stul prins in flagrant!”.

De ce atata ura? Nu stiti? Va spun eu!

Pentru ca i-am demolat o constructie ilegala la Sannicolau Mare, primita drept mita ca sa angajeze la SRI copilul unui senator din zona. Drept e ca nu stiam la acel moment ca el era ofiterul implicat. Pentru ca am dezarticulat grupul infractional ce furase din arhiva SRI Timis dosarul lui Virgil Magureanu, grup pe care el il proteja ca sa dobandeasca anumite avantaje dupa demisia directorului. Pentru ca m-am plimbat prin SRI de la o unitate la alta cum dictau interesele operative, impotriva vointei sale. Pentru ca m-am casatorit tocmai cu femeia la care el jinduia. Pentru ca se compara cu mine si de fiecare data se vedea in inferioritate. Fara niciun semn de exclamare.

In loc de concluzie

O mare greata m-a impiedicat de fiecare data sa cumpar sau sa trafichez influenta, pentru ca aveam in fata ochilor imaginea acelui ins facand asta si instaland piedici in fata mea. De ce? 

Ca sa isi hraneasca orgoliile ranite de atatea si atatea ori! Este atat de mica aceasta trista figura incat din mila nu voi enumera acum toate piedicile ce le-a pus in fata mea dupa anul 1998! De data asta, cu semnul exclamarii.

**

Într-o Timişoară de cinci stele, o primărie taranista vai si-amar!

de Vasile Traistaru

(articol cenzurat in anul 2006)

Primarul Gheorghe Ciuhandu si secretarul Bebe Cojocari semnează intr-o singura zi 43 de dispozitii de retrocedare imobiliara. La final, seful de cabinet Camil Peia le mai pune pe masa inca un dosar de retrocedare, iar cei doi semneaza si Dispozitia a 44-a: Ghica nr. 1, catre o persoana decedata! 

În vara lui 2003, în urma unor îndelungate procese purtate cu Primăria Timişoara, la vârsta de 45 de ani, un ofiter al Serviciului Roman de Informatii, Saul Beloia pe numele lui, a devenit chiriaş in facto al acesteia.  

Mai inainte cu cinci ani, in 1998, primăria îi atribuise un titlu locativ, după doi ani îi înmânase şi un contract de închiriere, dar in locuinţa ce constituia obiect al acelui contract, chiriaşul avea să intre abia peste trei ani, cu executorul judecatoresc, dupa ce il prevenise pe primar ca ii va vinde masina de serviciu in contul cheltuielilor de judecata. 

Nenumarate dificultati au presarat viata familiei sale in toti acei ani, parea ca cineva se ocupa indeaproape sa ii esueze toate proiectele, rand pe rand.

"Am convingerea ca toate cele patimite incepand cu anul 1998  0 si nu au fost putine, au legatura cu faptul ca atunci cerusem sa ma intorc in vechiul meu profil de munca pe care lucrasem si la inceputul carierei militare, tot atunci hotarasem cu cine sa ma recasatoresc, si tot in acel an am cerut o locuinta primariei. Aveam dusmani si ei nu suportau acele hotarari ale mele", marturiseste ofiterul, oftand. 

Pana in 2003, ofiterul locuise în gazdă împreună cu familia sa.

“Au fost trei ani deosebit de grei, mi-am mutat de mai multe ori familia de la o gazdă la alta, iar procesele păreau că nu se mai sfârşesc. De fiecare dată când căştigam la cate o instanţă, o functionara din primărie mă ameninţa că tot îmi va anula contractul, că a fost o greşeală să mi-l înmâneze”, îşi aminteşte interlocutorul nostru cu tristeţe.

Sentinte puse in executare cu forta

Întrucât Primăria Timişoara nu i-a recunoscut dreptul locativ nici după ce justiţia se pronunţase definitiv şi irevocabil în favoarea sa, punerea sa în drepturi şi predarea efectivă a locuinţei s-a făcut cu întârzieri si doar dupa ce Beloia a implicat executorul judecătoresc. Părea că nimeni din primărie nu voia sau nu putea să facă nimic, păreau surzi sau neputincioşi când au trebuit să respecte deciziile justiţiei. În faţa titlurilor execuţionale pe care omul le depusese la registratura primăriei, toţi păreau loviţi de amnezie şi de neputinţă.

În faţa atâtor tărăgănări, în aprilie 2003 Beloia a ajuns cu avocata sa şi la uşa primarului Gheorghe Ciuhandu, dar şeful de cabinet, Camil Peia, după ce a ascultat speţa, i-a ţinut într-o cameră alăturată timp de 6 ore pana sa ii introduca la primar. Este de crezut ca atat i-a trebuit cuiva sa il pregateasca pe primar pentru cele ce avea sa i le spuna ofiterul SRI despre cei cinci ani de judecati, astfel incat sa adopte o conduit potrivita, adica sa nege ca la mijloc ar fi fost abuzuri si coruptie.

“Acum, prin prisma timpului trecut, toate, dar absolut toate acele bâlbâieli şi întârzieri se desluşesc şi capătă sens. Păi eu, câştigând în justiţie, am stricat o morişcă locativă pusă în mişcare chiar acolo, unde stătusem blocat 6 ore”, spune Saul Beloia.

Dar totuşi, intrat în birou la Gheorghe Ciuhandu, i-a învederat acestuia faptul că în situaţia în care instituţia pe care o conduce nu se achită întocmai de obligaţiile stabilite de instanţele de judecată, dar mai ales de a-i preda locuinţa ce constituia obiectul contractului de închiriere, el va trece la executare silită începând cu maşina de serviciu a primarului, tablourile şi mobilierul de care se folosea în anticameră şeful său de cabinet.

Primaria de cinci stele, executata silit

Într-un sfârşit, după ce ani de zile a încercat în mod inutil să anuleze titlul locativ şi contractul de închiriere, după ce i-a achitat pana la ultimul bănuţ toate obligaţiile ce însumau cheltuieli de judecată, daune materiale şi daune datorate întârzierilor nejustificate, Primăria Timişoara a trebuit să se supună obligaţiilor legale şi l-a introdus pe Saul Beloia în locuinţă, dupa ce executorul judecătoresc a rupt usa.

Beloia încă se mai gândeşte dacă să pună sau nu în ramă Procesul-verbal de executare silită...

„Pentru mine erau bani mulţi, ar fi trebuit sa lucrez un an si jumatate ca sa strang suma pe care primaria mi-a platit-o intr-o singura zi. I-am primit cu strângere de inimă pentru că ştiam că erau bani planificaţi pentru scopuri sociale, nu pentru a despăgubi prejudiciile produse de nişte funcţionari ai primariei. Oricum, mi-au prins bine, pentru că apartamentul era atât de degradat încât numai a locuinţă nu arăta si pe toti i-am investit in reparatii. Cu titlul de utilităţi, locuinta avea doar apă rece şi canalizare. Nu energie electrică, nu telefon, nu gaz, nu apă caldă, nu încălzire. Tocăriile erau distruse, acoperişul spart, tavanele prăbuşite, pardoselile desfundate, pereţii igrasioşi, totul arăta cam ca o gară rurală părăsită. Nu locuise nimeni în acel apartament în ultimii 12 ani. Ruină. Am investit în el enorm pentru a-l face locuibil, am lucrat susţinut şi într-un an de zile l-am readus în starea de spaţiu locativ, ne-am aşezat în sfârşit şi ne-am găsit liniştea, încercând să uităm prin tot ce am trecut.”

Doua familii intr-un singur apartament!

De fapt, proaspeţii chiriaşi nu ocupau apartamentul 3 în adevaratul sens al cuvântului ci doar o jumătate a acestuia. În anul 1998, pentru a rezolva situaţia locativă a două familii fără adăpost, o funcţionară de la Primăria Timişoara împărţise în două planul apartamentului, jumătate fiind repartizat lui Saul Beloia iar cealaltă familiei Ion Gutulescu cu doi copii, care locuia în cort pe malul Begăi după ce fusese evacuată dintr-un imobil retrocedat...

Cele două familii au ridicat ziduri intre camerele lor, şi-au amenajat bucătării, coridoare şi băi separate, au montat uşi pentru intrare separată, ramanand buni vecini. 

„Tot te dau eu afara din locuinta!”

Dar liniştea lui Saul Beloia nu avea să dureze prea mult. „Primăria nu a uitat prea uşor faptul că am defectat acea morişcă imobiliara şi mi-a pregătit o surpriză: retrocedarea administrativa a apartamentului, făcută chiar în favoarea revendicatorilor cu care se judecase nouă ani de zile”.

În timp ce încercase să îi anuleze în justiţie contractul de închiriere, Primăria Timişoara se judeca pe de altă parte cu mai mulţi revendicatori din Bucureşti, care solicitaseră retrocedarea în natură a 8 apartamente din acel imobil, dar întrucât nu le concordau numele cu cele din cartea funciară şi nu puteau radia dreptul de ipotecă intabulat în favoarea statului, au tot pierdut, între 1995 şi 2005, mai multe procese în faţa primăriei.

Dispozitia 44

Astfel că, în prima zi de lucru din 2006, pe 5 ianuarie, primarul Gheorge Ciuhandu şi secretarul Ioan Cojocari au semnat Dispoziţia nr. 44, prin care, în temeiul Legii 10, au retrocedat  8 apartamente din imobilul situat în Timişoara, str. Ion Ghica nr. 1, printre ele fiind şi cel ocupat de către familia lui Saul Beloia.

În urmă cu câtăva vreme, o persoană împuternicită de aceiaşi revendicatori depusese la primarie o notificare la Legea 10 din 2001, iar în răspuns, cei doi oficiali au semnat Dispoziţia 44 de retrocedare. Dispoziţie cel puţin discutabilă, având în vedere circumstanţele în care a fost emisă şi lungul şir de probleme declanşate prin nepăsarea crasă a emitenţilor ei.

Primarul şi secretarul primăriei nu au ţinut seama de faptul că justiţia respinsese sistematic aceeaşi cerere de retrocedare. Nici de faptul că foştii proprietari se numeau într-un fel, iar revendicatorii altfel. Nici de faptul că ipoteca instituită în favoarea statului nu fusese ridicată. Nici de faptul că o parte dintre chiriaşi aveau contracte de închiriere în vigoare cu Primăria Timişoara şi că plătiseră în avans chiria. Puţin le-a păsat primarului şi secretarului primăriei de toate acestea când au semnat Dispoziţia 44!

Primarul şi secretarul au fost nepăsători şi nu au ţinut cont nici de faptul că mai mulţi chiriaşi din imobil erau pensionari, sau aveau statut special – fiind persoane refugiate şi persoane cu handicap, ori erau persoane merituoase la nivel de municipiu şi judeţ, clasate pe locul întâi pe judeţ prin activităţile pe care le desfăşurau, ori erau minori aparţinând unor familii cu venituri mici. Nu a contat!

În altă ordine de idei, celor doi oficiali ai Primăriei Timişoara nu le-a păsat că unul dintre solicitanţi, la data emiterii dispoziţiei buclucaşe, era decedat încă din anul precedent. 

Şi, ca să fie clar pentru toată lumea în ce fel sunt tratate aceste probleme, după ce au emis acea dispoziţie de retrocedare, deopotrivă primarul, secretarul şi alţi funcţionari ai Primăriei Timişoara au continuat să recunoască autoritatea persoanei împuternicite, deşi puterile ei încetaseră încă din anul precedent, odată cu decesul celei ce îi dăduse procură...

Citand din Tariceanu: “Ce, vreti hotel?”

De nimic nu au ţinut cont primarul şi secretarul Primăriei Timişoara! Ei au dorit cu orice preţ să retrocedeze acel imobil si l-au retrocedat! Locatarii, ducă-se şi descurcă-se! Unul-doi vor primi locuinţă de prin redistribuiri, ceilalţi să se mute în gazdă, piaţa e plină de oferte, sau să se împrumute de la bancă şi să îşi cumpere casă! Primăria nu poate să rezolve toate cererile de locuinţă, vorba lui Tariceanu  - ce, vreţi să vă ţinem la hotel?!

La Timişoara aşa se punea problema când era vorba de situaţia locativă a cuiva! Vreţi să va ridicăm hoteluri? Staţi acolo, că staţi bine!

Ceea ce este pe deplin edificator este faptul că, agitând acea procură expirată încă în anul 2004, persoana împuternicită a intabulat la cartea funciară pe revendicatorul decedat, a radiat ipoteca pe imobil, a rectificat numele proprietarilor astfel încât să coincidă cu cele ale revendicatorilor, a încheiat contracte de închiriere cu unii dintre locatari – doar cu unii, a evacuat pe alţi locatari, la alţii a intrat în locuinţe prin violarea dreptului lor de reşedinţă, în lipsa acestora de acasa, a ameninţat în stânga şi în dreapta cu evacuarea şi cu poliţia, a băgat zâzanie între locatari, iar acum este dispărută de la domiciliu. De mai multe luni, este de negăsit. După ce a vândut, în numele unui revendicator unul dintre apartamentele retrocedate, a dispărut fără urmă!

Cert este că toate cele 5 apartamente retrocedate persoanei decedate, sunt folosite de aproape trei ani de către foştii chiriaşi ai Primăriei Timişoara fără să plătească chirie. Pare firesc, nu au cui să plătească, din lumea celor drepţi nimeni nu poate veni să încaseze nişte arginţi, nu-i aşa?

Cât despre primarul Gheorghe Ciuhandu şi secretarul Ioan Cojocari, lor de ce să le pese de toate acestea? Ei au scăpat primăria de administrarea unui imobil degradat în mare parte. Şi au soluţionat si o notificare la Legea 10 din 2001. Au neglijat situaţia locativă a opt familii. Ducă-se! Nu o să doarmă ei în stradă mult timp! Doar nu o să le dăm camere la hotel, vorba lui Tariceanu...

***

Ce militari romani vor beneficia de recalcularea pensiei dupa 1 ianuarie 2016

Pensiile ocupationale pentru militari si politisti vor fi reintroduse din 2016, la cinci ani de la scoaterea acestora, potrivit unui act normativ publicat in Monitorul Oficial. In afara de militarii care se vor pensiona incepand cu data de 1 ianuarie 2016, mai multe categorii de pensionari militari vor beneficia/suferi de recalculari in baza noii legi.

Sistemul pensiilor militare de stat va fi reintrodus de la 1 ianuarie 2016, data la care va intra in vigoare Legea nr. 223/2015. Astfel, vor beneficia de pensii militare politistii, militarii si functionarii publici cu statut special care vor indeplini, dupa aceasta data, conditiile legale de pensionare.

Mai exact, este vorba de cadrele militare, soldatii, gradatii profesionisti, militarii si jandarmii angajati pe baza de contract, preotii militari, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare.

In afara de cei care vor indeplini conditiile de pensionare incepand cu data de 1 ianuarie 2016, exista si unele categorii de militari in rezerva care vor avea parte de recalculari. 

Este vorba de pensiile militarilor, politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, care au fost:

- recalculate in baza Legii nr. 119/2010;

- revizuite in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea  unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala;

- stabilite in baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

- cele platite in baza Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala;

- cele stabilite in baza Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Aceste pensii vor deveni pensii militare de stat conform Legii nr. 223/2015, si vor fi recalculate in raport cu vechimea valorificata prin ultima decizie de pensie. In acelasi timp, recalcularea se va putea face si in cazul depunerii de documente care n-au fost luate in considerare la stabilirea pensiilor.

Potrivit informatiilor oficiale ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului Afacerilor Interne, pensiile a peste 142.000 de persoane vor fi recalculate. Concret, este vorba de aproximativ 77.000 de persoane aflate in evidenta Casei de pensii sectoriale a MApN si de peste 65.500 de persoane aflate in evidenta Casei de Pensii Sectoriale a MAI.

Serviciul Roman de Informatii nu a facut publica cifra propriilor militari rezervisti, aceasta fiind secreta, probabil.

Daca in urma recalcularii vor exista diferente intre pensia aflata in plata si cea recalculata, persoanele in cauza vor pastra cuantumul avantajos.

Potrivit Legii nr. 223/2015, in cadrul sistemului pensiilor militare de stat se vor acorda trei mari categorii de pensii:

- pensii militare de serviciu (pentru limita de varsta, anticipata, anticipata partiala),

- pensii militare de invaliditate,

- pensii militare de urmas.

***

Si alte persoane confirma ca au fost falsuri si abuzuri in dosarul de retrocedare Ghica 1 (partea a V-a)

Mediatizarea abuzurilor facute in dosarul retrocedarii de catre Primaria Timisoara a imobilului din strada Ion Ghica nr 1 a generat reactii dintre cele mai diferite. Le voi aminti acum pe cele care confirma dezvaluirile mele, urmand ca cele in care sunt criticat pentru ele, sa le tratez ulterior.

Un domn pe numele sau Bancu Aurel, cunoscator al unor detalii privind imobilul de pe strada Ion Ghica nr. 1, mi-a trimis zilele trecute un e-mail care confirma unele din presupunerile mele anterioare privind savarsirea de ilegalitati flagrante inaintea si pe timpul constituirii dosarului de retrocedare – anume, reapartamentarea imobilului, astfel incat cei trei proprietari cu vechime din imobil sa nu fie deranjati.

Aceasta concesie facuta de catre grupul de revendicatori la Legea 10/2001 familiilor de proprietari explica in intregime de ce acestea s-au indreptat cu atata agresivitate impotriva chiriasilor cand s-a pus la cale izgonirea lor fara niciun process de evacuare! 

Informatiile aduse de catre d-l Aurel Bancu introduc insa in ecuatie o persoana despre care eu nu stiam – probabil un expert topograf, care ar fi trebuit sa masluiasca numerele apartamentelor deja aflate in proprietate, sa le substituie cu alte apartamente, nou create in spatiile comerciale aflate la parter-ul cladirii si ulterior sa le intabuleze in cartile funciare deja existente.

Fata de toate acestea, se ridica o intrebare fireasca: cine si ce ar trebui sa fii, cata putere de traficare de influenta sa detii, cum trebuie sa te numesti, ca sa poti sa faci asa ceva? Si apoi sa nu te mai intereseze? Sa lasi cladirea sa se ruineze? Sa nu iti pese de cei carora le-ai creat prejudicii?

Iata ce imi scrie d-l Aurel Bancu, care cu foarte multa amabilitate (si ii multumesc din nou pentru asta), mi-a ingaduit sa public cele scrise de domnia sa:

“Ca un Post Scriptum, domnule Beloia, la cele scrise de Dv cu privire la pregatirile dinaintea retrocedarii, mai puteți adăuga cateva amanunte:

Imobilul din Timisoara, str. Ion Ghica nr. 1, din construcție avea o intrare uscată, o poartă, dinspre Bulevardul Tinereții, Regele Carol I in prezent, iar la parter, pe întreaga suprafață, funcționase între cele două războaie, o bancă înființată de avocatul Avram Imbroane, o bancă menită să acorde ajutor micilor intreprinzători și în special țăranilor, pentru a porni o afacere, prin credite cu dobânzi modice.

Cum, după război și respectiv după moartea avocatului, urmată de actul naționalizării, poarta a devenit inutilă, cineva, probabil primăria, a zidit acel spațiu mic al porții și i-a dat o întrebuințare comercială, iar spatial cel mare al fostei banci a fost dat în folosință Cooperației Meșteșugărești din Timisoara. 

In spațiul mare a funcționat o croitorie până la apariția pretendenților de care vorbeați dvs, pana prin 2010. Interesant este că apartamentarea inițială a fost modificată substanțial înaintea retrocedării, astfel încât au fost atribuite numere de apartament și spațiului de la parter, cu toate că numerotarea inițială începea de la mezanin și nu includea parter-ul cladirii.

In această manipulare s-a atribuit număr de apartament inclusiv spațiului provenit din fosta intrare de poartă, ce acum are o destinație comercială. Această renumerotare s-a făcut cu scopul de a se retroceda în special spațiile comerciale de la parter, ca să poată onora cererile incorecte ale pretendenților, cereri în care figurau cele trei apartamente deja cumpărate de multa vreme de trei familii de chiriași.

S-a văzut clar lipsa de preocupare din partea primăriei, de a nu-și apăra interesele, întrucât nu s-a făcut nimic pentru a se demonstra că apartamentele solicitate nu sunt cele înscrise în cartea funciara, ci cu totul altele, cele aflate deja in proprietatea a trei familii de fosti chiriasi.

Însăși un prefect de la acea vreme a intervenit în favoarea acordării unor spații către pretendenți, deși era clar că ei nu dovedeau drepturile și legalitatea cererii lor. Acesta motiva intervenția lui prin intenția de a se reînființa fosta fundație Avram Imbroane care ar primi acest spațiu.

După cum se vede, nici până azi spațiul retrocedat nu este folosit de nimeni, fosta croitorie “Moda Pariziana” a lui Milan, fosta banca, a fost evacuata, iar spațiul mic al fostei porti de intrare de pe bulevard a fost contractat cu o firmă privată de electronice la un preț destul de pipărat, deși acel spațiu aparținea de drept primăriei, el nefiind unul din apartamentele legal solicitate, ci atribuit artificial pe bază de fals în acte.

Cu toată stima, LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE !

Aurel Bancu”

***********************