Washington-Chisinau sau un pettit quelque chose pentru Moscova

      ( balada pentru Willie Boy )

De ani buni, dupa ce m-am dumirit ca sursele media sunt ca frunza-n vant, la cheremul grupurilor politico-financiare ce joaca billiard cu ele in mod curent, am inceput sa deschid Tv-ul rareori pe emisiunile posturilor de stiri ce le stiu aservite, si ocolind canalele de manipulare/dezinformare/intoxicare, caut tot mai des emisiuni ce plac varstei mele.

In duminica in care ambasadorul american la Chisinau, James Pettit, daduse deja Palatului Victoria si Cotrocenilor (si nu numai lor) semnalul ca Republica Moldova a stat cam multisor la semaforul rosu inspre vest, ca acum in spate are galben, ca urmeaza culoarea verde, dar spre rasarit, ei bine, in acea seara de duminica am apasat gresit pe un buton al telecomenzii si am ajuns fata in fata cu un actor de mana a doua, cu o stea in piept. Robert Redford era tinerel, ca in toate filmele sale proaste, asa ca am cautat un alt buton pe tastatura, dar in ultima clipa ceva m-a oprit sa comut: anume, faptul ca dintr-o replica a serifului am priceput ca acesta conducea o potera care urmarea un tanar indian, Willie Boy pe numele sau!

Hm, subiectul indienilor discriminati si exterminati in vestul salbatic american avea pentru mine, un alb oarecare nascut, crescut si pensionat intr-o tara de albi, o semnificatie aparte in materia drepturilor omului, ceea ce m-a uimit putin, asa ca privirea mi-a fugit in coltul ecranului si uimirea s-a convertit brusc in emotie cand am vazut ca ma aflu pe postul national de televiziune. 

TVR 1 difuza un film ce ii atingea pe americani fix in punctele de imagine care ii dor pe ei cel mai tare: problema exterminarii bastinasilor din vestul salbatic, care invariabil se conexeaza cu situatia rezervatiilor actuale in care pieile rosii sunt cantonate!

TVR 1, televiziunea nationala facea asta! Cineva a innebunit acolo, mi-am zis in prima clipa! TVR, cea care a fost adusa in anii anteriori in pragul falimentului drept recompensa sau drept pedeapsa pentru ca a transmis on-line lovitura de stat sovietica din 1989, drapand-o in mantaua unei miscari revolutionare! Ce s-o fi intamplat cat am lipsit eu din Timisoara?

Aaaha, mi-am spus: iata ca europenii dau un bobarnac aliatilor de peste ocean, confirmand inca o data ca in spatele usilor inchise, ei se lucreaza unii pe altii, peste sau pe sub ocean, mai abitir decat in episoadele de interceptari telefonice din anii trecuti. O stiu ei insisi, aliatii, o stie toata lumea, dar totusi, postul national de televiziune al partenerului strategic din Europa, cel ce a promovat ani de zile investitiile militare americane in Romania, acel post, tocmai el, sa atinga subiectul indienilor din America de Nord, asa ceva nu s-a mai vazut de pe vremea lui Nicolae Ceausescu! Pana in ziua cand James Pettit s-a apucat sa declare ca Moldova de peste Prut nu ar avea nimic comun cu Romania!

Hm-hm! Sa fie o gafa diplomatica la mijloc? Nu cred, caci in secunda doi l-ar fi calcat tramvaiul in baie, cat e el de ambasador! 

Asadar este ordin de la centrala! Dar de ce ar sabota Departamentul de Stat traseul Republicii Moldova inspre UE?

Pai, mai intai pentru ca procedand astfel, le fac rusilor un cadou tare drag lor de la Petru cel Mare incoace, si in al doilea rand, pentru ca prin asta le-ar lua fata aliatilor europeni in cursa catre gratioasele resurse adapostite intre frontierele federatiei. Cand esti departe de casa, dai cu bucurie ceva ce nu te intereseaza contra a ceva de care chiar ai nevoie – apa in desert, caldura la poli si liniste in raza de bataie a bazei aeriene de la Deveselu!

Mai apoi, pentru ca in Republica Moldova salasluieste o armata care nefiind hranita si echipata de la Chisinau, nu raspunde la ordinele capitalei moldovene. Ei, si? De ce le-ar pasa Statelor Unite pe cine primeste Bruxelles-ul in curtea sa, doar scutul de la Deveselu este operational bine-mersi! Pai le pasa, caci toata lumea estimeaza ca odata intrata Republica Moldova in UE, Moscova nu numai ca isi va dubla efectivele transnistrene, dar este de crezut ca va dirija, apparent fara sarcini, incolo, pana catre Paris, o buna parte a celor 10 procente  civili rusi posesori de buletine moldovene din totalul de 4 milioane de locuitori ai micutei republici. Asta nu ar fi tocmai bine, mai ales acum, dupa ce Crimeea a arborat drapelul ros-albastru-alb, Ucraina s-a inmuiat incet-incet precum un baton de ceara, iar Turcia a inceput sa isi strige pretentiile in gura mare, de se aude in toata lumea rasariteana, dar mai ales la Moscova si la Teheran!

Pai, vor intreba analistii damboviteni, cum, America pupa piata independentei cu Russia, fara sa isi anunte aliatul strategic? Da, caci dupa ce si-a plasat rachetele la Marea Baltica, in Polonia si in Oltenia, adica in spatele tuturor liniilor aliatilor sai de pe batranul continent, Obama o poate pune de o sueta in Piata Rosie a independentei cu Vladimir Putin, mai ales in relache-ul ce a urmat dupa ce Marea Britanie a executat Marea Iesire, iar dinamicul Nigel Farage a primit viza americana chiar zilele trecute. Momentul suetei de sfarsit de mandate depinde de detalii precum oferirea micutului cadou promis prin declaratia lui James Pettit.

In plus, cadorisind Rusia cu fosta republica moldoveneasca, se mai tempereaza si navalnicul Recep Erdogan, care prea repede s-a inseninat la fata cand rusii au vorbit despre accesul aeronavelor lor in baza de la Incirlik! Vorba ceea, cand esti in departare, chiar arunci din bagaje, ca sa te poti intoarce acasa!     

Asadar, e clar de ce au facut-o americanii! Dar de ce a facut-o  TVR1? Pai TVR 1, desi post national romanesc in tara partenera strategica a Americii, raspunde comenzilor noii conduceri a tarii, care conducere, dupa ce Emil Boc si Traian Basescu au fost dati la o parte si inlocuiti cu pro-eurogermanul Klauss Iohannis si eurofrancezul Dacian Ciolos, nu se mai este de sorginte transatlantica.

Asadara, desi probabil cu inima cat un purice (dar un purice bine hranit totusi, ca sa nu sucombe, ca este nevoie de el in noile alegeri generale) TVR trimite un bobarnac tocmai peste ocean direct in nasul partenerului.

In acelasi timp, ii aminteste receptorului sau romanesc ca pe vremea cand in vestul american indienii erau macelariti de potere constituite prin birturi, in Romania tiganii erau eliberati din robie de catre Alexandru Ioan Cuza. Ca in timp ce adversarii de pe mapamond declarati ai SUA invoca zilnic existenta celor 310 de rezervatii de indieni ce ocupa 200.000 de km patrati din cele 10 milioane cat masoara SUA, urmasii fostilor robi tigani au locuri rezervate in universitatile romanesti.

Sa nu fi reusit diplomatia europeana sa trimita un alt mesaj in replica la afacerea moldoveneasca decat cel evidentiat prin difuzarea acestui film arhaic dar color (1969), slabut si cu actori de mana a doua? Americanii au demonstrat ca pot face orice fel de mutari importante in orice loc de pe glob! Europenii le demonstreaza cu propria lor arhiva cinematografica, faptul ca au carente in istorie, ca in vremea cand in Europa se infiintau universitati si biblioteci, in lumea noua bastinasii erau impuscati potrivit principiului “singurul indian bun este indianul mort”.

Este trista si prima demonstratie si a doua, si trist este si deznodamantul filmului. Seriful renunta la potera (din care faceau parte, pe langa un judecator alb, ca sa vezi - si doi indieni), ia afacerea pe cont propriu si intr-un duel cu carabine, spre cinstea lui tragand din fata, il impusca pe indian, care insa doar simuleaza ridicarea tevii armei. Dupa singurul foc slobozit, pe serif pare sa il macine regretul cand constata ca adversarul sau  acceptase duelul cu pusca golita de munitie.

Nu il mai chema “Pana de soim” ca pe stramosii lui, ci Willie Boy. Purta numele si straiele ocupantilor, le vorbea limba, fusese asimilat asadar si totusi, principiul impus de acestia i-a adus sfarsitul, mort, indianul urmand sa fie mai bun decat viu.

Simbolistica productiei lui Abraham Polonsky merge si mai departe si seriful arde cadavrul, fiecare din cei doi acceptandu-si astfel soarta: indianul – sa piara de mana albului iar acesta sa savarseasca crima si apoi sa stearga urmele.        

Nu am avut ocazia sa cunosc desertul californian asa cum a facut-o fiica mea in perioada cat a urmat scoala acolo, am aflat insa ca pe locul unde a fost ars cadavrul impuscat al lui Willie Boy, astazi s-ar ridica un monument pe care sade inscriptia “The West’s Last Famous Manhunt”.

Dar nu am reusit sa aflu daca monumental este sau nu protejat de gardul electric al vreuneia dintre cele 310 rezervatii.

*

Epurati in bloc, murim totusi pe rand!

Stiam mai demult si am simtit de nenumarate ori pe propria-mi piele in toti cei 10 ani de cotizare la ACMMR din SRI Timis ca acest ONG pe cat este de imperfect (dar cine mai e perfect in ziua de astazi?) pe atat este de perfectibil! Va rog, nu aplaudati, m-am referit doar la filiala Timis, unde sunt cotizant! Va rog, nu fluierati, nu m-am referit la totalitatea membrilor!

Toata lumea stie ca intrarea intr-un ONG este benevola la fel ca si iesirea de altfel, dar am fost obligat sa incalc aceasta regula in 2006, cand la plecarea din SRI am constatat ca era obligatorie pe fisa de lichidare confirmarea scrisa a filialei timisene de rezervisti, care trebuia sa atesteca m-am inscris in asociatie si ca am devenit membru achitand cotizatia! Dupa cateva saptamani, trecerea mea in rezerva a fost operationalizata si operata in evidentele de resurse umane si probabil si in cele ale bazelor de date operative ale SRI si in cele ale CNSAS si abia atunci am putut medita in liniste la ciudatenia situatiei.

Nu stiu daca potrivit normativelor din 2006 era compatibila calitatea mea de membru ONG cu cea de membru SRI, dar ce ar mai fi contat o anomalie in plus, atata vreme cat dupa 10 ani eu inca traiesc anomalia intocmirii periodice de documente cu caracter secret de serviciu ce insotesc actele financiare ce le trimit catre CASAOPSNAJ. 

Asa stand lucrurile, fireste ca ma intreb cu o usoara emotie ce eventuala raspundere mi-as asuma acum in raport cu Legea 182/2002, daca as mentiona in partea de sus a acestui articol un eventual caracter  al lui secret de serviciu! Sau strict secret!

Evident, cel ce pe 23 august 2006 daduse ordin (verbal!) sa fie poftiti afara din SRI toti ofiterii ce lucrasera pana atunci in domeniile de aparare a integritatii teritoriale, a fost obligat de situatie sa ii concentreze intr-un singur loc, pentru un control informativ mai comod din partea structurilor de contrainformatii militare. 

Cu siguranta, momentul a devenit brusc fierbinte dupa ce atributiile informative privind teritoriul national fusesera transferate structurilor civile de politie de frontiera din Ministerul de Interne, astfel ca obligatia de inscriere in asociatie trebuie inteleasa ca atare.

Nu spun ca ar fi fost vreo problema exercitarea controlului informativ in mediul fostilor ofiteri de integritate teritoriala, caci dintotdeauna serviciile secrete si-au verificat si isi verifica zi si noapte angajatii si rezervistii, ei fiind considerati detinatori de valori informative ce ar trebui protejate fata de tentatiile adversarilor de pe fronturile de intelligence. 

O usoara problema a fost, insa doar in opinia mea,  obligarea ofiterilor demisionari, prin acea fisa de lichidare, sa devina in paralel si membri ai societatii civile, veritabil al doilea front informativ pe intortocheata tabla romaneasca de sah.

Ca sa fie incheiata tema, mai trebuie spus ca planul epurarii in bloc a acelei categorii de ofiteri SRI, din care cu mandrie eu am facut parte, era clocit de multa vreme la Moscova, insa a putut fi pus in opera via Budapesta abia in 2005-2006, dupa ce Traian Basescu inscriindu-se la cursurile universitatilor de vara din secuime, s-a afisat insistent alaturi de Tokes Laszlo si in contra viitoarelor lui sustineri electorale de care stia ca va avea acuta nevoie, a acceptat cererea prelatului de a destructura si epura acea categorie de ofiteri din Banat si Transilvania si de a desfiinta directia centrala ce le coordona activitatea. 

Si probabil i-a acceptat si cererea de a-i permite hartuirea prin toate mijloacele a ofiterilor ce l-au urmarit in decursul activitatilor sale antiromanesti, in principal a celor ce nu au acceptat colaborarea cu trimisii sai!

Momentul prielnic pentru operatiune a aparut in 2006 si s-a suprapus cu succes peste cel al vidului de putere aparut dupa demisiile in bloc a tuturor sefilor de servicii secrete si a procurorului general, cand adjunctii ramasi la comanda nu s-au putut opune, fiind cointeresati sa nu se opuna.

Si asa, un domeniu important, transat la masa verde a politicii dambovitene acoperita de un steag verde si de unul portocaliu, creand o bresa in sistemul de securitate nationala rapid umpluta de mediul advers, a produs nenumarate victime colaterale de care nimeni nu mai vrea sa isi aminteasca acum. Statul actual nemaiavand nevoie de acel corp de ofiteri romani, simuleaza prost o anume pretuire fata de componentii sai, nu le recunoaste si nu le apara drepturile civile incalcate de o administratie caracterizata de o coruptie endemica, le asigura pensii doar obligat de contributiile lor din timpul carierei si le asteapta disparitia bilogica.

Iar unii dintre componentii sai, rand pe rand, disciplinati, membri sau nu ai ONG-ului, chiar dispar! Insa nu in bloc!

***

Dom colonel, cine e mai tare, dom-le, NATO sau Rusia?

Domnul Tanase este sofer pe masina de paine cu care brutaria „Charlie” din Berzasca distribuie paine locuitorilor din satucurile situate de-a lungul prapaditului Drum Judetean 571/A - Padina Matei-Garnic-Carsie. De trei ori pe saptamana, el aduce in casele oamenilor cate 180-200 de paini, ceea ce este convenabil si pentru producator si pentru beneficiarii rurali. A lucrat in structurile militare romanesti, are pensie diminuata si mai castiga un salariu conducand duba cu paine. Comunitatea de cariera militara ne-a apropiat si ne aratam o reciproca simpatie ori de cate ori, aflandu-ma la casa mamei mele de la tara, ies la poarta sa cumpar paine.

Eu zic, dom colonel ca Rusia este mai operativa, ca ea are comanda unica, pe cand astia din NATO, pana se anunta, pana se reunesc, pana discuta, pana se pun de acord, rusii au si masat trupe unde au interes sau au apasat pe buton. Nu zic bine? Se vorbeste ca ati lucrat fi in spionaj si desigur ca stiti mai multe, de aceea va intreb.

In satele insirate de-a lungul Clisurii Dunarii, atitudinea generala probabil ca este nefavorabila, potrivnica sau poate chiar ostila organizatiei nord-atlantice, motivat de prezenta etnica sarbeasca din zona, care solidara cu tintele de dincolo de fluviu, vizate de atacurile aeriene ale NATO din anul 1999, a inoculat si populatiei romanesti o atitudine in consecinta.

Analizele mele, desi au abordat pe alocuri subiectul est-vest, nu si-au propus niciodata sa abordeze situatia echilibrului militar est-vest, dar constat ca oamenii de rand discuta si dezbat problema. Ei deja au pariurile facute pentru cazul unei confruntari americano-ruse. Ei stiu ca americanii dorind o tara islamica in sud-estul continentului, au dezmembrat federatia iugoslava.

Dupa razboaiele din sudul Dunarii, ei au simtit ca disparuse acea oarecare bunastare adusa pe ambele maluri ale fluviului de catre veniturile inregistrate in urma micului trafic prin vama cu Iugoslavia. Pentru unii locuitori de la aceasta margine a tarii uitata de stapanirile de la Bucuresti, trecerea prin vama cu sacosa cu marfuri ce aveau cautare la sarbi si intoarcerea cu marfuri sarbesti ce se cautau dincoace, era o optiune ce le aducea un leu. Acum, ei vad ca ridicarea gardurilor metalice intre Romania si Serbia a oprit acea sursa de venit, care chiar modesta, s-a dovedit a fi imposibil de suplinit de pachetul trimestrial cu alimente venit de la guvern.

De aceea, cautand-l pe cel responsabil de aceasta stare de lucruri, le-a fost la indemana sa o indice pe NATO si mai concret, pe SUA.

Fiind un segment atat de mic si de neinsemat de populatie, atata timp cat aici nu se ard steaguri americane, nu se produc amenintari asimetrice, nimeni nu le acorda nicio atentie. Iar ei continua sa se mentina in aceeiasi parametri de atitudine favorabila Federatiei Ruse.

**