Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 30 decembrie 2015

Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea a III-a)




Un lung sir de persoane savarsesc un lung sir de acte pregatitoare in vederea intocmirii dosarului de retrocedare de pe Ghica nr. 1. Un alt lung sir de persoane cunoaste despre acele acte si pastrand tacerea, se preface a nu le vedea.


Incepe lungul sir al actelor pregatitoare

La 24 octombrie 2005 moare Crainiceanu Steluta, fara a apuca sa isi vada implinit visul retrocedarii. Personal, chiar cred ca i se cuvenea retrocedarea! Dar de ce atatea si atatea acte si demersuri ce ridica suspiciuni de incalcare a legii?
-   La 06.01.2006 Primaria Timisoara ii retrocedeaza patru apartamente din imobilul de pe I. Ghica nr. 1.
-   La 09.02.2006, dupa obstescul sfarsit, Crainiceanu Monica Steluta radiaza statul roman de la cartea funciara si se intabuleaza cu apart. 3 la CF 9382, iar cu celelalte apartamente - la urmatoarele carti funciare.
-   Abia la 22.06.2006 Constantin-Bratu Cristian, secretar al Fundatiei „Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare”, o imputerniceste pe Radulescu Cornelia Ecaterina, in fata notarului Romelia Dragomir din Bucuresti, sa  ridice de la Primaria Timisoara documentele de retrocedare, sa obtina titlurile de proprietate si sa administreze proprietatile imobiliare in beneficiul fundatiei.
-   Abia la 15.06.2007, fundatia obtine, din partea Judecatoriei Sectorului I, autorizarea inregistrarii la Registrul Asociatiilor si Fundatiilor, dar cui ii mai pasa de legalitatea actelor intreprinse pana la acea data?

Faza notarilor si a functionarilor OJCPI Timis


-   Anterior tuturor acestora, la 05.10.2005, cand Crainiceanu Monica Steluta era inca in viata si statul era inca proprietar, Radulescu Cornelia a depus la OCPI Timis un numar de cinci cereri de inscriere a radierii ipotecii, pentru un numar de cinci CF pe hartie de la 9379 pana la 9383. Niciuna dintre cereri nu este datata, iar unele nu sunt semnate. Se mai intreaba cineva daca poate produce efecte juridice legale un act nesemnat sau nedatat? Putin probabil, cui ii mai pasa de o prevedere legala in jungla inconjuratoare?

Pe prima dintre ele, o alta persoana, cu un alt scris, a completat, alaturi de CF 9379 - si CF 9378. Asadar, in baza a cinci cereri si a cinci chitante, s-a cerut inscrierea radierii a sase ipoteci.
De mentionat ca la 05.10.2005, data depunerii cererilor de radiere, Radulescu Cornelia nu dispunea de imputernicirea emisa mai tarziu de catre Constantin-Bratu Cristian, tocmai la 22 martie 2006. Probabil acea doamna anticipa faptul ca va beneficia de o imputernicire, dar cui ii mai pasa acum de faptul ca ea a produs efecte juridice fara a avea vreo calitate sa o faca.


-  La data de 08.11.2005, data la care statul inca era proprietarul imobilului cu apartamente inscrise in CF respective, registratorul Iernutian Magdalena din cadrul OJCPI Timis, in dosarul nr. 34471-34475/05.10.2005, in baza unui referat semnat de  asistentul-registrator Kovacs Mona Sanda, a emis Incheierea 34471-34475/2005, prin care a dispus:
a) -admiterea cererii depuse de catre Radulescu Cornelia cu privire la imobilul de apartamente inscrise in CF pe hartie de la 9378 pana la 9383.
b) -inscrierea radierii ipotecilor inscrise sub nr. 3783 din 1948.
In incheiere se precizeaza achitarea tarifului pentru serviciul de publicitate imobiliara de 100 lei (5x20 lei) cu chitanta numarul 4867090–95/2005.
In incheiere nu se face nicio referire la achitarea ipotecilor sau despre numarul chitantei cu care ar fi fost acestea achitate si nici despre soarta celui de-al saselea numar de CF pe hartie (9378), ulterior completat pe una dintre cereri, de alta persoana, cu alt scris.


-   Avand experientele esecurilor anterioare din justitie,cand nu si-au putut dovedi calitatea procesuala, pentru faptul ca in vechile carti funciare apar proprietari cu niste nume iar in cartile lor de identitate sunt trecute alte nume - e drept, asemanatoare, la data de 10 martie 2002, 27 martie 2002  si 15 aprilie 2002, in pregatirea depunerii dosarului 281/1582/26.02.2002 de retrocedare administrativa la Primaria Timisoara, Constantiniu Liana Sofia, Constantiniu Domnita Mihaela, precum si interpretul Cornel Constantiniu, descendenti/mostenitori ai lui Crainiceanu Steluta, Imbroane Sorin, Marculescu Georgeta si Imbroane Bujor, merg la notarul State Florica din Bucuresti.
    
    In fata nortarului, ei semneaza trei declaratii de notorietate prin care corecteaza numele antecesorilor lor, astfel incat acestea sa coincida cu numele persoanelor mentionate in vechile carti funciare ale apartamentelor din imobilul Ion Ghica nr. 1, inainte de nationalizare si inainte de instituirea ipotecilor. Corectiile respective de nume aveau sa le fie utile peste trei ani, in 2005, la OCPI Timis.

-  Odata cu numele lui Crainiceanu Steluta, prin declaratiile lor de conformitate se mai modifica si numele lui Imbroane Sorin, Marculescu Georgeta si Imbroane Bujor, ce apareau de asemenea in vechile inscrisuri funciare.
-   De precizat ca declaratiile celor trei au fost autentificate la o luna de zile dupa depunerea dosarului de retrocedare la Primaria Timisoara.


-   De urmare la acele declaratii de notorietate si invocandu-le, registratorul Iernutian Magdalena si asistentul-registrator Kovacs Mona Sanda de la la OCPI Timis, emit in dosarul 18403/26.05.2005 Incheierea cu nr. 18403/2005 din 27.06.2005, prin care dispun modificarea numelor a patru persoane in mai multe CF-uri, printre care si numele lui Crainiceanu Steluta - in Crainiceanu Monica-Steluta.

-   Acea incheiere survine in raspuns la o cerere semnata dar nedatata, de catre Radulescu Cornelia Ecaterina, in baza Procurii cu nr. 175 din 04.05.2005, prin care solicita “rectificare prenume carte funciara” pe Ion Ghica nr. 1, intr-un numar de sase CF-uri (9378, 9379, 9380, 9381, 9382, 9383).


-  De precizat ca procura 175/04.05.2005 a fost data de catre Constantiniu Liana Sofia, Constantiniu Domnita Mihaela si Crainiceanu Monica-Steluta, in fata notarului public State Florica din Bucuresti. 

    Intregul sir de acte invocat aici poate fi fara indoiala perfect legal. Dar, sigur, o anumita legalitate trebuie verificata. Si nimeni nu pare dispus sa faca asta!
    (va urma)

    *

marți, 29 decembrie 2015

Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea a II-a)




(urmare)
In aprilie 2006, in imobil a aparut doamna Radulescu Cornelia Ecaterina (fost rezident in Republica Sud-Africana), prima dintr-un lung sir de personae ce aveau sa tot vina cu presiuni de a pleca din locuinta. Locuia in Timisoara, P-ta Plevnei nr. 4 si stiam ca este cautata de catre politia din Constanta pentru implicarea intr-o retrocedare frauduloasa. Ni s-a recomandat ca fiind nepoata beneficiarei Crainiceanu Steluta, a afirmat din start ca este mai tare decat SRI-ul si, pastrand ascunsa informatia privind decesul matusii ei, a pretins diverse chirii in numele acesteia. Unii locatari i-au platit, dar noi i-am cerut un contract de inchiriere si atunci a plecat la plimbare.

In aceeasi perioada, familia unui medic, ce deja detinea o proprietate in imobil, a lansat versiunea ca ei ar fi cumparat deja apartamentul 3 si ca va trebui sa il eliberez. Dupa mai multe tatonari privind rezistenta mea la noile presiuni, acea familie a sfarsit prin a renunta si si-a cumparat un alt apartament din imobil, insa dintre cele retrocedate sotiei lui Cornel Constantiniu.

In iulie 2006, aceeasi familie a introdus in imobil doua grupuri de tigani, ce detin inca doua imobile pe aceeasi strada - la nr. 2 si pe bd. 16 Decembrie, la nr. 8, care de asemenea au pretins ca sunt deja proprietarii apartamentului in care locuia familia mea.

In august 2006 au aparut la usa alte si alte familii de  tigani, care au pretins, vorbind cu accent sarbesc, ca sunt “da la Sarbia” si au cerut numaidecat sa vada locuinta, intrucat - unii ar fi cumparat-o deja, iar altii – ca doresc negresit sa o cumpere. Nu ne trebuiau asemenea musafiri, asa ca au plecat cu palariile in mana, bodoganind pe sub mustati.

In anul 2007 in imobil a intrat avocatul Camil Peia, fost sef de cabinet al primarului Ciuhandu. Acesta s-a interesat insistent, prin vecini, despre apartamentele 3 si 4, afirmand ca are clienti ce doresc sa le cumpere. Desi Camil Peia fusese remarcat la domiciliul numitei Radulescu Cornelia  Ecaterina inca in perioada cand se constituia dosarul de retrocedare a imobilului, cand i s-a pus in vedere acest aspect, a negat, dar dupa aceea niciodata nu a mai fost vazut in compania doamnei respective.

Ulterior insa, in reprezentarea sotiei interpretului Cornel Constantiniu, pe care initial o anuntase ca fiind mostenitoarea defunctei Crainiceanu Steluta, Camil Peia a formulat actiunea de evacuare silita din apartamentul 4 a familiei Abrudan, refugiata din Bulgaria cu doi copii, dintre care unul cu handicap locomotor.
In paralel, in baza relatiilor pastrate in Primaria Timisoara, Camil Peia a facilitat si a urgentat acordarea unei locuinte sociale familiei Abrudan, care in baza titlului executoriu de evacuare astfel obtinut, a solicitat si primit de urgenta un nou contract de inchiriere pentru o alta locuinta sociala undeva prin Freidorf, eliberand apartamentul ocupat pe Ion Ghica.

In august 2010, introdus de catre Radulescu Cornelia Ecaterina, in imobil a intrat ing. Mihail Tranca (posibil ruda cu judecatoarea Anamaria Tranca de la Tribunalul Bucuresti), component al Consiliului Director al Fundaţiei „Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare” din Bucuresti, str. Gloriei 83. Dansul a pretins ca  fundatia este mostenitoarea beneficiarei initiale - Crainiceanu Monica Steluta - si eu fie va trebui sa eliberez apartamentul 3, fie sa va trebui sa achitat chirie ONG-ului.

Acesta, la randul sau, l-a introdus in imobil pe un tanar din Timisoara – Constantin-Bratu Cristian, str. Diaconu Coresi nr. 123, ce conducea un Asociatia Pro Democratia, filiala Timisoara, pe care l-a prezentat drept secretarul acelei fundatii.  Prin sprijinul primit de la familiile prpoprietare, acesta a devenit ulterior membru cu vot majoritar al Comitetului Asociatiei de Proprietari din imobil, calitate in care a escaladat actiunile impotriva ultimelor doua familii de chiriasi – Gutulescu Ion, cu patru membri din care doi cu handicap locomotor si Beloia Saul, sot-sotie, cadre militare in activitate, avand un copil.

Trebuie spus ca cele trei familii proprietare din imobil s-au coalizat, prin actiuni jenante impotriva chiriasilor – le-au interzis accesul in pod, in subsol, la magaziile cu lemne de foc, le-au taiat apa rece, i-au tracasat organizand scandaluri la adresa lor etc etc.

La randul sau, in 2010, Constantin-Bratu Cristian l-a introdus in imobil pe avocatul Cristian Clipa, lector la Facultatea de Drept, care de nenumarate ori a amenintat cele doua ultime familii de chiriasi ca le va intenta procese grele si evacuari costisitoare, de zeci de mii de lei si a obtinut in final cedarea din partea familiei Gutulescu, ai carei membri s-au speriat, si-au luat putinele lucruri agonisite si au plecat inapoi intr-un subsol din Freidorf, de unde venisera in anul 2002, cand primisera repartitie pe Ion Ghica.
Fata de familia de militari, avocatul si-a organizat o cu totul alta strategie, a elaborat documente si a emis somatii-notificari - goale de continut si fara nicio forta sau temei juridic, de fapt el simula o exacerbare juridica, in speranta ca si cei trei ultimi chiriasi se vor speria si vor pleca si ei din imobil.

Avand o anumita calitate profesionala si umana, cei doi SRI-sti nu au protestat in vreun fel impotriva samavolniciilor ce li se instrumentau. 
Dar lipsindu-le o alta calitate - cea procesuala, cei doi nu s-au putut adresa vreunei instante pentru a obtine un titlu de evacuare sui a parasi locuinta in mod legal. Nimeni nu i-a dat in judecata pentru a fi evacuati. 
La 10 ani dupa retrocedare, locuinta inca se afla in posesia fostilor chiriasi militari. Intre timp, unul dintre ei a devenit pensionar. Nimeni nu ii solicita chirie. Nimeni nu le mai cere sa plece. Nefiind evacuati, nu pot solicita Primariei Timisoara includerea pe lista de prioritati in vederea obtinerii unui alt spatiu locativ, desi ar indeplini conditiile necesare.

Pe piata acestui gen de retrocedari, anumite surse, probabil apropiate SRI, vehiculeaza ideea potrivit careia fundatia proprietara ar fi o structura de acoperire a Serviciului de Informatii Externe, fapt ce ar explica retinerile lui Daescu, in urma cu 10 ani, de a sesiza parchetele cu privire la actiunile suspecte prin cartile funciare ale defunctei Stela Crainiceanu.


Alte surse, cu certitudine apropiate SIE de data asta, afirma contrariul si sustin ca de fapt structura de protectie din SRI, din motive greu de estimat, este cea care a impins dosarul retrocedarii Ghica 1 sub nasul primarului, iar acesta l-a semnat fara sa ii pese de consecintele sociale ce avea sa le genereze. 


Oricare ar fi adevarul, atitudinea non-combativa a acelui fost comandant Cristian Daescu ramane perfect explicabila din ambele puncte de vedere, in oricare dintre variante el fiind foarte atent sa nu isi stropeasca propriii pantofi.

***

luni, 28 decembrie 2015

Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea I)




Intr-o zi de marti, pe la sfarsitul lui martie 2006, m-a sesizat o prietena ce avea surse in primarie, ca locuinta noastra din Timisoara, str. Ion Ghica nr 1, ap 3, apartament cu doua camere si anexe, fusese retrocedata administrativ in baza Legii 10/2001, de catre Primaria Timisoara  - doamnei Crainiceanu Monica Steluta din Bucuresti, str. Alecu Russo 24-26, ap. 7, sector 2. Cu aceeasi ocazie, acelei persoane i-au fost retrocedate si apartamentele 6, 9 si 10 din imobil, iar apartamentele 4, 7, 8 si 11 din cladire au fost retrocedate sotiei interpretului Cornel Constantiniu, ruda a beneficiarei Crainiceanu.

Nu era o noutate stirea unei posibile retrocedari cu cantec, in legatura cu acest subiect si familia mea si SRI Timis avand numeroase informatii. 

Stiam ca acea doamna a incercat timp de 7-8 ani, fara succes, sa obtina in justitie retrocedarea imobilului, in baza Legii 112/1995. Mai aflasem ca imediat dupa aparitia Legii 10/2001, Crainiceanu Monica Steluta ceruse retrocedarea administrativa a acelui imobil. Ca era sprijinita de diversi liberali locali si de la centru, ea fiind fiica unui liberal cu notorietate. Ca insusi Calin Popescu Tariceanu intervenise la primarul Ciuhandu in cursul  repetatelor curtari din 2005 pentru inghitirea PNTCD-ului. 
Cu titlul de zvon, mai aflasem ca  in toamna lui 2005, inaintea retrocedarii, Crainiceanu Monica Steluta ar fi decedat, dar ca anumiti revolutionari locali apropiati dreptei liberale doreau in continuare sa mute acel imobil din proprietatea statului in cea a unei fundatii, pentru dezmembrare si valorificare la bucata.

Toate acele informatii, ce priveau statutul locativ al familiei mele, le raportasem tanarului sef de pe atunci al SRI Timis, un anume Cristian Daescu, care in afara de a-i injura si a-i numi “cretini” sau “ciumegi” pe cei nominalizati in rapoartele mele scrise, altceva nu a facut. Ins reprezentativ al generatiei de ofiteri angajati cu recomandari politice si cu eludarea conditiilor eliminatorii in proaspat-infiintatul SRI, el avea o singura grija – sa vada din care parte bate vantul, ca sa nu isi ude pantofii. Afland cum bate vantul in acel dosar de retrocedare, Daescu a stiut sa isi fereasca pantofii.

Retrocedarea administrativa a facut obiectul dosarului 281/1582/26.02.2002 de la Primaria Timisoara, Directia Patrimoniu, Comisia Tehnica pentru Aplicarea legii 10/2001, dosar instrumentat de un anume functionar Dumitrescu de pe la Registrul Agricol al Primariei Timisoara.

Imobilul de pe str. Ion Ghica nr. 1 fusese nationalizat in anul 1956 si avea notata in Cartea Funciara o ipoteca a Statului Roman, intr-o suma neprecizata.
Intre 1995 si 2005, imobilul fusese revendicat in justitie, in cadrul mai multor dosare, de catre un grup de persoane din Bucuresti cu nume asemenatoare celor inscrise in cartile funciare ale imobilului, dar cererile acestora fusesera respinse pe motiv ca ele nu sunt unele si aceleasi cu cele din cartile funciare.

In acel an 2006, trei dintre apartamentele din imobil se aflau in proprietate personala, iar doua dintre apartamente apartineau Primariei Timisoara, fiind locuite trei familii chiriase, cu probleme sociale - refugiati din Bulgaria, persoane cu handicap si o familie de cadre SRI, care numarau 12 persoane. Patru dintre apartamentele de la parterul cladirii erau spatii comerciale. Aripa a cladirii ce era ocupata de chiriasi, retrocedata beneficiarei din Bucuresti, nu era racordata la sistemul centralizat de incalzire, nu dispunea de apa calda sau de gaz, locatarii incalzindu-se cu lemne.

Mergand in audienta in primarie, am primit mai tarziu prin posta o copie a Dispozitiei 44 din 05.01.2006 semnata de primarul G. Ciuhandu si secretarul I. Cojocari. La data respectiva, pentru apartamentul 3 se afla in vigoare Contractul de inchiriere nr. 1208.26.06.2000, semnat cu Primaria Timisoara, avand termen de expirare la 08.04.2009.

Necunoscandu-se oficial ca beneficiara retrocedarii era decedata, am intrat in legaturi de corespondenta la adresa acesteia si am notificat cele la care ma obligau prevederile Legii 10/2001 si ale OUG 40/1999 in calitate de chirias. Intrucat scrisorile au fost returnate cu mentiunea “destinatar decedat”, m-am adresat Primariei Sectorului 2 din Bucuresti, care a confirmat faptul ca numita Crainiceanu Monica Steluta a decedat in anul 2005, anterior semnarii Dispozitiei de retrocedare nr. 44/05.01.2006, trimitandu-mi si o adeverinta.

In continuare, in anul retrocedarii dar si ulterior, au aparut la usa mea diverse persoane – medici, avocati, oameni de afaceri constructori, tigani localnici si de peste Dunare etc, ce au manifestat interes fata de apartamentul 3, fie pentru ele insele fie pentru diversi terti. Niciun alt apartament nu a intrat in vederile niciuneia dintre  acele categorii de persoane, ci doar locuinta noastra. 
Presiunile exercitate au fost de cele mai multe ori insotite de invective si amenintari cu agresiunea fizica sau cu chemarea in justitie, insa vreme de 10 ani niciuna din acelea nu a fost materializata.

De ce oare, daca interesele acelea au fost legitime? (va urma)

***







Despre patrie si despre onoare


Saul Beloia

Acum catava vreme vorbeam discutii cu un fost coleg si comentam despre motivele pentru care Serviciul Roman de Informatii si-a modificat loggo-ul in anii trecuti si a renuntat la termenul „Onoare” din cadrul acestuia.
Eu personal traisem o cariera sub sugestia puternica a vechii formule  – „Patrie si Onoare” si acum noua versiune -Patria a priori- mi se parea golita de una din semnificatiile sale  importante - Onoarea. Poate ca era gresita dorinta mea de pastrare alaturata a semnificatiilor celor doi termeni, dar mesajul unuia, lipsit de al celuilalt, mi unuia mi se parea sec, ca sa nu spun de-a dreptul impropriu.
Oricum, acela care a avut puterea sa elimine termenul "onoare" din loggo-ul SRI a avut-o ulterior si pe aceea de a sterge de pe internet toate posturile ce contineau vechea imagine. 

Se stie, dorinta mea de patriotism si de onoare venea din manualele vechii scoli de ofiteri de securitate si din cariera frumoasa in SRI-ul dinaintea aderarii la NATO, unde aplicasem o terminologie de intelligence abandonata acum de staff-ului didactic al Academiei de Nationale de Informatii „Mihai Viteazul”. Ca este o evolutie sau nu acest lucru, nu e treaba mea, eu doar constat si gandesc.

Mi-aduc aminte ca, chiar si pe atunci cartisem de cateva ori, estimand ca ar fi trebuit pus semnul exclamarii dupa sintagma „Patrie si Onoare”, caci, in opinia mea, cele doua cuvinte alaturate ar fi trebuit sa transmita un mesaj de fermitate militara, care sa sugereze ca patriotismul militarilor din SRI nu poate fi decat strans legat de cel al onoarei lor de militari. Nu mai stiu daca m-am ales sau nu cu critici pentru acele estimari, acum chiar nu mai are nicio importanta!

Acel coleg cu care vorbeam acele discutii imi raspunsese dandu-mi o replica dintr-un film ce promova corectitudinea militarismului american – „Oameni de onoare”, si imi citase ca „Onoarea nu sta in emblema de pe maneca”.  Nu i-am raspuns pe loc, parea sa fie intrucatva adevarat ceea ce imi spunea el, cu toate ca mi se paruse ca vrea sa spuna ca vremelnic macar, „onoarea” trebuie sa faca un pas in spate.

Ca sa inteleg bine acea replica, m-am dus sa vad filmul si dupa ce am urmarit o poveste lacrimogena ce se petrecea undeva in Cuba, intr-o baza militara americana (?) cu un mesaj foarte bine gandit si tintit spre noii aliati europeni  – (armata americana nu face abuzuri, iar militarii ce abuzeaza, chiar comandanti de-ar fi, sunt arestati!) – am ajuns si la replica cu pricina.

„Onoarea nu sta in emblema de pe maneca”, spune in finalul peliculei un militar unui alt militar, in chip de consolare, dupa ce o curte militara il gasise pe acesta din urma nevinovat, desi, din ordinul comandantului lor, isi ucisese un camarad.

Cand nimeni nu mai intelegea nimic din mesajul filmului, ucigasul este cel ce arata o superioara intelegere, explicand ca este trimis in rezerva intrucat in loc sa isi protejeze victima impotriva ordinului ilegal al sefului lor, a executat si ordinul si camaradul.

Desi filmul este realizat tarziu dupa 1989, pare ca s-a inspirat din cazuistica penala a procesului revolutiei romane, cand au fost judecati si condamnati la inchisoare doar generalii ce au ordonat omorarea civililor, iar militarii ce au executat focul au fost doar trimisi in rezerva, incet-incet.

Pe vremea mea, militarii salutau cu mana doar daca aveau capul acoperit...



**

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Meciuri cu casa inchisa, la finalul lui 2015





In acest an de Sfantul Nicolae ma aflam in casa mamei mele de la tara, pe frumoasa Vale a Dunarii din Caras Severin si nu dadeam mare atentie feluritelor evenimente politice ce se derulau la Bucuresti. Chiar si asa insa, am vazut in direct la televizor doua meciuri puternice, intreceri adevarate in care invingatorii isi adjudecasera victoria fara drept de apel, prin trimiterea adversarului la podea.
Pana ce am revenit eu la Timisoara, subiectul se racise, dar iata ca acum, in plina serbare a Nasterii Mantuitorului, mass media imi aduc noutati si imi dau prilejul sa revin la cele doua subiecte ratate anterior.

Gabriela Vranceanu Firea il pune la podea pe liberalul Cristian Busoi
Prima dintre acele teme era aceea in care Gabriela Vranceanu Firea, al carei nume se vehicula de ceva vreme in legatura cu candidatura la primaria generala a capitalei, l-a prins in off-side pe tanarul Busoi si rasucindu-se cu gratie pe un toc, i-a aplicat un elegant uppercut, trimitandu-l in tara viselor.
Fosta jurnalista, buna cunoscatoare a culoarelor destinate formatorilor de opinie, a intrat in platoul unei televiziuni exact la ora la care neexperimentatul Cristian Busoi era blocat in sediul sau de partid ca sa ceara aprobarea colegilor pentru a candida si el la aceeasi primarie generala. Tanara senatoare i-a dat un sah copilaresc adversarului ei inca din primele mutari, simplu, prin anuntarea propriului ei program electoral.

Tema electorala dezvoltata a lasat cu gura cascata intregul bazin hidrografic dambovitean: necesitatea lansarii si punerii in opera a conceptului Zonei Metropolitane Bucuresti! Proiect de mare anvergura, care odata operationalizat, urmeaza a influenta favorabil viata catorva milioane de oameni din regiune.

Prin asta, tanara politiciana a batut tarusul unui proiect care va fi vesnic legat de numele ei si de cel al partidului pe care il reprezinta, obligandu-si contracandidatul si partidul acestuia sa se situeze in opozitie fata de initiativa sa. Fusese mai mult un meci de sah, dar Busoi a ajuns totusi la podea si obligat sa asculte numararea.  



Preafericitul Daniel il pune la podea pe premierul Ciolos
Mult mai important a fost insa meciul in care Preafericitul Daniel, in aceeasi zi de sarbatoare, l-a pus la podea pe proaspatul prim ministru Dacian Ciolos, chiar din prima repriza.
Sosit din strainatate si aterizat la Bucuresti cu o agenda prefabricata de politici publice, alesul presedintelui nostru lutheran – care inca mai continua sa intarzie urmarea exemplului stralucitului sau antecesor Carol I de a se boteza in cultul ortodox - a anuntat ritos ca va taia fondurile Bisericii Ortodoxe Romane si ca astfel Catedrala Mantuirii Neamului va ramane un proiect nefinalizat.
Aceasta intempestiva intrare in ring avea sa il coste pe premierul Ciolos un prelungit drum in tara viselor, caci patriarhul BOR i-a aplicat, cu blandete, un fulgerator croseu ce l-a trimis in tara viselor, dar apoi i-a intins mana si l-a ajutat crestineste sa se ridice, lasandu-l sa intre din nou in garda.

Meciul continua, se asteapta gongul final
De atunci, de la sarbatoarea Sf Nicolae, in pofida declaratiilor de PR, meciul continua intr-una, cu importante puncte pierdute in mod vadit de catre politicianul tehnocrat.
Arbitrii judecatori, dar si publicul atent, au inregistrat importante evolutii ale meciului, care nu doar ca vor duce la descalificarea lui Ciolos daca managerii lui nu vor arunca prosopul, dar vor arata o data in plus intelepciunea armatei spirituale romanesti, cea care alaturi de alte armii credincioase, a pastrat natiunea unita in granitele Tratatului de la Trianon si a celui de la Paris din 1947.

Sigur ca premierul a primit ingrijiri, mai intai acolo la podea, din partea protectorilor, sustinatorilor si a colegilor sai ministri, si mai apoi la colt, doar nu era sa fie lasat sa piarda partida abia inceputa. Nimeni insa nu a inteles mesajul  croseului primit!

Dar ce argument atat de puternic a avut Daniel incat sa il puna la pamant pe Ciolos? Pai – mai intai i-a amintit ca Biserica Ortodoxa Romana nu a cerut Statului Roman sa ii fie retrocedate bunurile si averile secularizate in 1863 de catre Mihail Kogalniceanu, la cererea domnitorului lui Alexandru Ioan Cuza. Contrar celor prin care toate bisericile neoprotestante din Romania cerusera si primisera inapoi averile confiscate, biserica ortodoxa se tinuse departe de pacatul lacomiei, multumindu-se cu cele ce ii fusesera lasate pe vremea lui Nicolae Ceausescu.

La acea data, Patriarhul Daniel a spus clar intregii echipe adverse ca daca va fi taiata finantarea celui mai mare proiect al ortodoxiei romane, BOR, ca biserica autocefala, ar putea sa isi regandeasca existenta si odata cu alte masuri ce ar putea sa le ia, isi va cere inapoi averile confiscate. Ceea ce pentru Cilos a fost prea mult!


Al doilea knock-out!
Dupa numaratoarea de rigoare, revenit la pozitia bipeda, oxigenat si imbarbatat, pentru urmatoarele reprize Ciolos isi impinge ministrii sa desavarseasca taierile cu care venise in cap de afara, cand ce sa vezi, o noua bufnitura anunta ca cineva este din nou la podea! De data asta, publicul vede consternat cum intregul cabinet Ciolos se aduna de pe jos!

Ce se intamplase? Nimic mai mult decat ca doi din cei sase mitropoliti ai Bisericii Ortodoxe Romane, Ioan Selejan din Banat si  Irineu Popa din Oltenia – au intervenit in disputa si pe durata slujbelor de Craciun isi anunta sprijinul fata de pozitia Patriarhului Daniel si evident - opozitia fata de Ciolos si cei din coltul sau.
Primul dintre cei doi spune la Timisoara, nici mai mult nici mai putin, ca samanta curata a poporului roman este amenintata de tendinte sexuale nefiresti si ca ea trebuie aparata prin modificarea Constitutiei in sensul specificarii clare a faptului ca familia se incheaga doar cu un barbat si cu o femeie!

Simultan, al doilea mitropolit anunta de la Craiova ca  tara trebuie condusa după constiinta ortodoxa si ca trebuie sa se inceteze a fi copiate modele straine poporului, intrucat acelea vor distruge traditia, ceea ce ne va duce la o catastrofa nationala!

Ce va urma?

Este vadit ca daca biserica ortodoxa a reusit sa pastreze tara unita in clipele ei cele mai grele, ea insasi are o structura puternic unitara.

Adica – atitudinea celor doi mitropoliti, de sustinere a Preafericitului Daniel nu va fi una singulara. Ea va fi urmata si confirmata de catre ceilalti patru mitropoliti – cel al Munteniei si Dobrogei, cel al Moldovei si Bucovinei, cel al Ardealului si nu in cele din urma de catre cel al Clujului, Maramuresului si Salajului. Sase stalpi ai ortodoxiei romanesti!




*