BAHREIN
Serviciul de informaţii strategice al Bahreinului este Security and Intelligence Service (SIS).
BANGLADESH
Serviciul de informaţii strategice al Bangladeshului esteDepartment of National Security Intelligence (DNSI). Informaţia în domeniul apărării este asigurată de către Defence Force Intelligence (DFI).
.
de Liviu Gaitan
Pe baza cazuisticii solutionate pana in prezent, consideram de utilitate practica prezentarea unor exemple de situatii care se impun a fi semnalate cu operativitate bordului de conducere al agentiei de detectivi. In cele ce urmeaza se va tine seama si de faptul ca o potentiala situatie de criza poate fi declansata inclusiv de zvonuri.
Iata o prezentare succinta a posibilelor incidente care, produse pe fondul activitatii dintr-o agentie, ii pot afecta si compromite nu doar interesele legitime dar in primul rand dreptul la o imagine adecvata scopului in care a fost infiintata:
- contactarea de catre clienti provocatori care ofera onorarii superioare tarifelor pentru activitati situate in afara cadrului legal;
- oferirea de “facilitati” de catre persoane care exercita ilegal profesia (executarea unor lucrari de filaj/investigatii fara a fi evidentiate in Registrul de control al cazurilor si in actele contabile, “plantarea” de tehnica ambientala, supravegherea de persoane protejate prin lege fata de activitatea agentiilor de detectivi etc);
- incalcarea procedurilor standard de desfasurare a procesului investigativ;
- scurgeri de informatii confidentiale din cazurile aflate in curs ori din cele deja finalizate, prin pierderea/sustragerea de documente, flecareala personalului;
- incalcarea consemnelor interne, cu consecinte majore in planul securitatii dotarilor logistice ale agentiei;
- aparitia si amplificarea de dispute/conflicte de munca ori cu caracter personal intre angajatii agentiei;
- sustragerea/furtul de echipamente aflate in dotarea agentiei (suporti de memorie, camere foto/video care contin inmagazinate probe), de natura sa conduca la deconspirarea si compromiterea unor cazuri;
- amenintari venite din partea unor clienti cu rezilierea contractelor sau cu solicitarea de despagubiri;
- proceduri civile cu solicitarea de daune impotriva agentiei sau proferarea de amenintari cu declansarea de proceduri similare impotriva unui angajat al acesteia;
- reactii vocale sau violente din partea unor persoane aflate in anturajul apropiat al clientilor care au apelat la serviciile agentiei si care se considera lezati prin efectul actiunilor investigative.
In cazul unor potentiale situatii de criza sau a unui incident care reclama informarea operativa, viteza de reactie a agentiei va fi esentiala in determinarea eficacitatiii cu care situatia poate fi controlata si solutionata, in vederea minimalizarii daunelor potentiale asupra reputatiei, intereselor comerciale sau a securitatii clientelei.
Personalul agentiei trebuie sa dispuna de abilitatile necesare pentru a putea recunoaste o potentiala situatie de criza sau un incident care trebuie comunicat structurii decizionale din agentie, fapt pentru care trebuie sa stie pe cine si cum sa contacteze.
Ceea ce intampla in primele ore ale unei situatii de criza poate adesea influenta rezutatul si amplifica severitatea impactului asupra agentiei, mai ales daca aceasta nu este pregatita sa se confrunte cu aspectele operationale sau de comunicatii, riscand sa piarda controlul si sa se vada asistand la o situatie in evolutie.
Modul in care agentia administreaza propriul sau risc este crucial pentru pastrarea credibilitatii sale.
Timisoara/27 feb 2012
.
AGENT → (1) persoana care acţionează în mod secret, organizat şi permanent, sub îndrumarea unui serviciu de informaţii, în scopul obţinerii sau ajutării să se obţină informaţiile solicitate de respectivul organ informativ sau contrainformativ.
(2) Un spion plătit în mod regulat, salariat al serviciului de informaţii al unei naţiuni, cu statut de funcţionar guvernamental.
Acesta presupune o activitate de instruire, pregătire şi chiar o autorizare instituţională pentru obţinerea datelor, informaţiilor şi materialelor solicitate de respectivul serviciu de informaţii.
AGENTURĂ → desemnează sursele umane aflate la un moment dat la dispoziţia unui cadru de informaţii, al unei unităţi, diviziuni sau serviciu de informaţii şi contrainformaţii, plasate în diverse locuri, medii sau obiective ţintă.
AGENT DE INFORMAŢII → persoana recrutată pentru a culege şi furniza conştient informaţii, într-un sistem de lucru organizat şi secret, în baza unei pregătiri contrainformative adecvate şi a unui instructaj specific.
Ca orice profesiune, spionajul are termeni specifici, iar fiecare tip de agent are o denumire particulară. Fără a urmări să facem o anume clasificare, e important pentru o mai bună înţelegere să distingem diferitele categorii de agenţi şi să definim pe scurt rolul fiecăruia în parte.
· Agent alb – informaţia (privată sau de stat) denumeşte un domeniu în care absolutul nu există. Nimic nu e numai alb sau numai negru... dar anumiţi agenţi sunt numiţi albi! Sunt cei care lucrează sub acoperire în domeniul informaţiei, cei a căror apartenenţă la un serviciu e aşa-zis oficială; e cazul funcţionarilor care acţionează sub acoperire diplomatică (deci “spionaţi” şi supravegheaţi) sau care intră zilnic într-o clădire oficială. (va urma).
.
AUSTRIA
Austria dispune de un serviciu civil de informaţii aparţinând Poliţiei de Stat (Staatspolizei - STAPO) şi un serviciu de informaţii militare: Oficiul de informaţii al armatei terestre (HnaA) cu sediul la Viena.
Lucrează în stânsă colaborare cu Academia Apărării Naţionale (LAVAK). Menţine legături foarte strânse cu BND (Serviciul Federal de Informaţii) german.
.
AUSTRALIA
Serviciile de informaţii australiene au o istorie strâns legată de serviciile britanice.
Până la cel de-al doilea război mondial, ele erau integrate în reţelele britanice. Ca urmare, structurile australiene s-au inspirat, pe scară largă, din modelul britanic, cu scopul de a favoriza o mai bună coordonare între cele două ţări.
În timpul celui de-al doilea război mondial serviciile australiene s-au apropiat de seviciile americane din cauza operaţiunilor de pe teatrul Oceanului Pacific.
Comunitatea de informaţii australiană se compune din:
·Office of National Assesments (ONA) – subordonat primului ministru şi responsabilului informării strategice, economice şi politice.
·Australian Security Intelligence Organizations (ASIO) – Organizaţia de Informaţii de Securitate Australiană – responsabilă cu contraspionajul, lupta contra sabotajului, subversiunii şi a luptei împotriva terorismului. ASIO întreţine aproximativ 50 de agenţi în ambasadele sale din străinătate, pentru a asigura legătura cu serviciile americane, britanice, canadiene şi neo-zeelandeze.
·Australian Secret Intelligence Service (ASIS) – responsabilul australian al informaţiilor externe. Cunoscut sub denumirea de MO9. A fost creat formal, în 1952, cu sprijinul Marii Britanii, având ca obiectiv nu numai strângerea şi exploatarea de informaţii din străinătate, dar şi conducerea acţiunilor clandestine în zona Pacificului. Întreţine contacte strânse cu MI6, unde personalul său este autorizat să urmeze stagii de pregătire. Oficial din 1976, ASIS întreţine contacte cu serviciul de informaţii japonez.
·Defence Intelligence Organization (JIO) – Organizaţia de Informaţii de Apărare – responsabilă de coordonarea informaţiilor militare strategice.
·Defence Signals Directorate (DSD) – responsabil de securitatea electronică şi de informarea electronică.
·Defence Security Branch (DSB) – responsabilă de securitatea şi de măsurile de protecţie a secretelor;
• Serviciile de informaţii ale armatei (terestre, a aerului, a marinei) (Services Intelligence).
Serviciile australiene au completat şi completează în continuare – de o manieră impresionantă – informaţiile britanice şi americane din zona Pacificului.
.
ADEMENIRE → acţiunea de a atrage, ispiti, de a momi sau seduce pe cineva, în schimbul unor foloase promise, făcându-1 dependent şi determinându-1 să acţioneze conform ţelului urmărit.
ADRESE → locuri vizitate de persoanele supravegheate şi, unde, de regulă, se impun identificări.
.
EXPLOZIV - Efectul MRU: SRI rinjeste coltii catre putere
· Autor:inpolitics
·
Între serviciile secrete, SIE este marele cîștigător al perioadei post-decembriste”. Afirmația a fost făcută acum cîțiva ani de către fostul președinte Emil Constantinescu și pare să fie azi mai valabilă ca oricînd. În premieră absolută, președintele și primul ministru sunt oameni care provin din DIE/SIE. Un avantaj uriaș al serviciului amintit și care deranjează în mod cert restul serviciilor, dar, mai ales, SRI, picat pe locul doi deși e cel mai mare din România. Va înghiți SRI gălușca și se va resemna? Noi înclinăm să credem că nu, iar unele evenimente recente par să confirme asta.
SRI a dat semne de nervozitate încă de la prima vehiculare a numelui lui MRU pentru postul de premier, în 2009, atunci cînd l-a trimis la înaintare pe fostul purtător de cuvînt Ulieru să-l deconspire drept agent al unei puteri străine.
Puțin înaintea numirii de acum, alt fost greu al SRI, Virgil Măgureanu, a dat și el anumite semnale publice de nemulțumire, desigur, pentru urechile care trebuiau să audă.
Cu toate astea, Ungureanu a fost numit în post pe 9 februarie. Cinci zile mai tîrziu, s-a produs un eveniment rămas necunoscut marelui public, dar care poate fi interpretat drept o reacție vehementă a SRI și un semnal dur către structurile de vîrf ale statului.
Concret, pe 14 februarie, deputatul PSD Ion Stan a depus în Cameră două declarații politice de-a dreptul incendiare, întocmite pe baza unor informații de top, accesibile doar serviciilor secrete și anumitor factori politici de top. Două declarații pe care Stan nu a ținut să și le popularizeze în presă, dovadă că erau destinate doar anumitor cercuri. Pentru a clarifica din start lucrurile, să spunem că Ion Stan nu e Vadim Tudor, cu ale sale tiribombe de presă, ci un parlamentar ”special”, care de foarte mulți ani se află în comisia SRI, pe care a și condus-o ca președinte ori vicepreședinte, în prezent. Cei familiarizați cu dedesubturile politicii știu că, dintotdeauna, mai-marii comisiei SRI au avut o legătură strînsă cu serviciul, atît de strînsă încît s-a vorbit permanent cine controlează pe cine.
În consecință, e cert că declarațiile lui Stan sunt opera serviciului amintit, deputatul fiind doar o portavoce.
Ce conțin, însă, declarațiile în cauză?
Regimul Băsescu a falsificat PIB-ul României în beneficiul FMI
Prina dintre ele conține informația explozivă cu potențial nuclear potrivit căreia președintele, guvernul, BNR și șeful delegației FMI la București au falsificat controlat datele economice ale țării, în frunte cu PIB-ul, care a fost subapreciat cu 20% pentru a se justifica contractarea unor noi împrumuturi de la FMI.
Extras din declarația lui Stan:
”Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine. Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după "prelucrarea" de către BNR, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).
Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.
Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care "asasinii economici" - în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi - au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele FMI, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.
Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de "date de uz intern" şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.
Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.
Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări "accidentale" a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi "blonda lui Emil Boc" este integrată comandoului asasinilor economici ai României.
O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.
În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase”.
Reforma Sănătății, un act în beneficiul mafiilor transnaționale
A doua declarație a lui Stan afirmă că mult trîmbițata reformă a sănătății este, de fapt, un act în beneficiul mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate, cu binecuvîntarea președintelui Traian Băsescu. O altă afirmație explozivă este aceea că demonstrațiile de protest de după demiterea lui Arafat au fost, în fapt, controlate de SIE.
Extras din declarația lui Stan
”Înalţi funcţionari publici, începând de la Administraţia Prezidenţială şi Parlament, continuând la Guvern şi agenţiile sale de specialitate, puşculiţele partidelor politice, câini de pază ai "democraţiei", companii de publicitate, fundaţii aşa-zis caritabile sunt cu toţii, dar nu numai aceştia, conectaţi la sorburile nesăţioase care secătuiesc bugetul CNAS.
Ciordeala, inclusiv cea a statului, din bugetele asigurărilor sociale este un nărav mai vechi. Au practicat-o şi acoperit-o mai toate guvernele. Prim-miniştrii "legalişti" au încercat să-şi acopere ciordelile cu legi de reformare a asigurărilor sociale. Aşa s-a făcut că ne-au anesteziat cu câte o reformă la fiecare patru ani.
Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, şi nu sănătatea naţiunii, a picat într-un moment rău ales - anul electoral - şi cu mijlocul nepotrivit - agentul de influenţă în însăşi persoana preşedintelui republicii. Acelaşi agent de influenţă ca şi în cazul aurului de la Roşia Montană.
Ambele operaţiuni de influenţă asumate de un agent de propagandă şi influenţă de cel mai înalt nivel posibil demonstrează cât de mare este presiunea asupra Cotrocenilor, cam de ce factură sunt unii dintre oamenii preşedintelui, de unde pot veni comenzile şi de ce nu le poate rezista primul cetăţean al ţării.
Se încearcă diversiunea că preşedintele şi primul-ministru ar fi fost induşi în eroare şi nu ar fi cunoscut că proiectul legii sănătăţii este expresia intereselor autohtone şi străine care au şi pus ochii pe spaţiile imobiliare ale spitalelor şi elaborat statutele viitoarelor fundaţii care se vor înfrupta din infrastructura reţelei de sănătate pe care Traian Băsescu le-a promis-o. Inclusiv prin declaraţii publice, făcute în ţară, dar şi în străinătate.
Se spune că Băsescu şi Boc nu ar fi fost corect informaţi şi nu ar cunoaşte că 40 de firme ale clientelei lor politice au lansat deja investiţii de multe sute de milioane pentru achiziţionarea unui prim lot de 1.200 de ambulanţe.
Se aruncă în spaţiul public dezinformarea că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe cadavrul sistemului de sănătate al poporului român dintre cartelurile internaţionale ale asigurătorilor de sănătate, iar legea pentru a cărei susţinere s-a mai compromis politic, moral şi infracţional încă o dată (dar ce mai contează?!), urma să fie pretextul legitimării jafului bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de flagrante abuzurile şi ilegalităţile.
Ochii şi urechile statului, în loc să-şi facă cu onestitate datoria, adică să tragă semnalul de avarie şi să oprească, pe motiv de pericol de deraiere a democraţiei, caruselul înaltei corupţii politice instituţionalizate, se joacă de-a rebeliunea cu câteva sute de demonstranţi adunaţi în faţa Palatului Preşedinţiei şi în Piaţa Universităţii, ca să apere democraţia.
Este evidentă marea manipulare a acestui scandal, chiar din start. Nimeni nu a citit, darmite să fi studiat legea sămânţă a dihoniei naţionale. Toţi s-au întrecut în a o comenta, după texte date, după ureche şi la cacealma. În toată dezbaterea furibundă nu s-a apelat la argumente din conţinutul hulitei legi, ea fiind respinsă in corpore şi în necunoştinţă de prevederile ei. Sau, dimpotrivă, au citit-o şi ori nu le vine să creadă, ori le este frică să o pună în lumina adevărului”.
În acest din urmă caz, cînd vorbește de ”ochii și urechile statului” care ar fi trebuit să țină sub control interesele cartelurilor internaționale, Stan se referă, evident, la SIE, serviciul cu atribuții externe.
Contactat de Inpolitics, deputatul afirmă că pînă în acest moment nu există nicio reacție oficială la declarațiile sale din parlament. El afirmă, însă, că ”declarațiile se bazează pe date foarte concrete, care pot fi oricînd puse la dispoziția factorilor interesați de către anumite instituții ale statului, cu atribuții în acest sens. Vă dați seama că nu mă apucam să aștern pe hîrtie ceea ce visasem în noaptea precedentă, acolo e vorba de chestiuni cît se poate se serioase și de concrete”. Stan mai spune, cu referire la cele două numere telefonice care apar în prima sa declarație, că aparțin unor importanți demnitari ai statului, iar interceptarea lor ar putea scoate la lumină elemente extrem de interesante. O afirmație care, în realitate, sugerează în mod clar că interceptările deja s-au produs, iar datele sunt bine păstrate în anumite locuri.
Una peste alta, ambele declarații ale vicepreședintelui comisiei SRI pot fi considerat cel mai tăios avertisment transmis indirect regimului de la putere de către cel mai mare serviciu de informații, iar faptul că a venit imediat după validarea lui Ungureanu drept premier arată limpede și sursa ”nemulțumirii”.
Marea întrebare: vom asista, curînd, la o repoziționare politică a SRI, avînd în vedere că alegerile bat la ușă?
Și dacă da, ce surprize ar putea oferi clasei politice această manevră?
(Preluare www.inpolitics.ro, Bogdan Tiberiu Iacob)
