Dosarul Ghica 1. Serviciul de Informatii Externe dobandeste un nou sediu in Timisoara?

Dosarul Ghica 1. Serviciul de Informatii Externe dobandeste un nou sediu in Timisoara?

La data de 6 ianuarie 2006, in prima zi lucratoare a anului, primarul si secretarul primariei din Timisoara semneaza  Dispozitia 44 prin care doamnei Monica Steluta Creiniceanu din Bucuresti ii sunt retrocedate administrativ patru apartamente aflate intr-un imobil situat pe str. Ion Ghica nr. 1. Intre cele 4 locuinte se regaseste si cea detinuta cu chirie de catre o familie de ofiteri SRI. 

Doamna era decedata la momentul retrocedarii, dar asta nu conteaza prea mult.

Ultimul tren in cursa retrocedarilor

Nu conteaza nici faptul ca in aceeasi zi, alte 43 de imobile din municipiu fusesera retrocedate unor diversi beneficiari sub aceleasi doua semnaturi. Imobilul de pe Ghica si implicit locuinta celor doi ofiteri fusese pus pe ultima pozitie din lista de retrocedari din acea zi, cea de-a 44-a. Beneficiarii pozitiei 44 prinsesera cu adevarat ultimul tren, caci ani de zile niciun alt imobil nu mai avea sa fie retrocedat pe cale administrativa in Timisoara.

Chiar plecata de o buna bucata de vreme in lumea celor drepti, Monica Steluta Creiniceanu se intabuleaza cu cele patru noi proprietati, insa in cei noua ani de la retrocedare, nici ea si nici altcineva inca nu se infatiseaza sa ceara chirie familiei de ofiteri.

Dupa catava vreme, defuncta este scoasa de la cartea funciara si este intabulata “Fundatia Avram imbroane a romanilor de peste hotare” cu sediul in Bucuresti, in calitate de mostenitoare (!). Nu aceasta fundatie este subiectul la acest moment, ci un numar de trei persoane care, potrivit Dispozitiei de retrocedare, au avut calitatea de imputerniciti ai ONG-ului pe durata instrumentarii dosarului – Faur Virgil, Radulescu Cornelia si Onica Adrian Vasile.

Trei rezidenti retrasi de la post?

Ce ii aduce la un loc pe cei trei?

Ii aduce la un loc fundatia in primul rand, prin scopul pentru care a fost infiintata si prin obiectivele propuse – de a acorda sprijin educational tineretului romanesc din afara granitelor. Nici nu mai conteaza acum faptul ca in dorinta de a deveni proprietara pe imobilul de pe Ghica nr. 1 si de a ajuta astfel tinerii romani din afara granitelor, fundatia a izgonit in plina strada familia a doi tineri de exceptie, elevi si studenti de nota zece, nici macar printr-o actiune in justitie ci pur si simplu cu telefoane de amenintare date de avocatul ei. Metodele de forta aplicate de catre fundatie s-ar fi potrivit cu siguranta, insa doar in spatiile externe, acolo unde interesele deznationalizarii la care este supusa comunitatea romaneasca chiar necesita si folosirea fortei, pe langa utilizarea intelligence-ului.

Aici in tara insa, aplicarea metodelor de forta in raport cu familiile chiriase ale primariei, nu a adus niciun dram de onoare niciuneia dintre institutiile implicate – nici celor de administratie, nici celor de intelligence, iar fundatiei din capitala nici atata!

In al doilea rand, pe cei trei i-a adus la un loc destinatiile exotice prin care viata i-a trimis, cel putin primii doi.

Faur Virgil pare sa fie una si aceeasi persoana cu colonelul SIE Faur Virgil, cel implicat in scandalul afacerii de spionaj economic si militar Puma (http://miscarea.net/), fapt ce a dus la trimiterea sa urgenta la post in Republica Mexicana, pentru pierderea urmelor (https://www.crji.org).

Radulescu Cornelia a fost rezidenta in Republica Sud Africana vreme de cativa ani, unde isi dezvoltase afaceri in zona mineritului diamantifer, pe care insa le-a abandonat brusc in dimineata in care s-a urcat precipitat intr-o cursa aeriana, decoland inspre o destinatie - alta decat tara natala. Dupa ce apele s-au mai linistit intrucatva in urma sa, doamna s-a repatriat  si s-a lansat in afaceri imobiliare cu primariile din Constanta si Timisoara, constituind dosare de retrocedare in temeiul Legii 10/2001.

Al treilea reprezentant al fundatiei, Onica Adrian Vasile, un tanar chiriaş în bloc construit de către ANL (http://www.primariatm.ro/ , masterand la Facultatea de Sociologie şi Psihologie, bursier in anul 2009 (www.uvt.ro), consilier la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Timiş (http://www.timis.anofm.ro/), nu prea pare sa aiba tangente cu spionajul, desi jobul pe care il detine i-ar putea asigura o buna acoperire.

La urma urmei, nici nu are importanta, poate a fost un simplu personaj administrativ, sofer, electrician sau IT-ist in combinatia retrocedarii intempestive de pe Ghica 1.

Unii, implicati oficial, altii - neoficial

Dincolo de cele trei posibile cadre ale SIE ce au fost implicate pe fata in evolutia dosarului de retrocedare, despre operatiune au mai avut cunostinta si alti angajati sau fosti angajati ai serviciului romanesc de spionaj originari din Timisoara.

Acestia, proveniti din fostul departament al securitatii statului, si-au inceput cariera in structurile acoperite ale acestuia, fiind preluati in 1990 in structurile romanesti de spionaj, in cele de protectie containformativa sau pur si simplu in cele de culegere de informatii si sprijin informativ intern pentru operatiunile din strainatate.

Fiind rezervisti la momentul retrocedarii Ghica 1, acestia nu vor invoca secretul profesional si vor oferi detalii despre noul sediu timisorean al SIE.

Informatii relevante drespre dosarul Ghica 1 detine fara discutie vremelnicul sef al directiei locale de informatii din anul 2006, caruia desi i s-au comunicat toate cele ce se pregatesc in primaria din Timisoara, a preferat sa se prefaca a nu auzi nimic si a lasat sa ajunga in strada doi dintre subordonatii sai, sot-sotie. Care i-o fi fost rasplata pentru ticalosia sa?

Perechea de sedii – demodate, inutile, deci nefolosite si parasite

Fundatia ce poarta numele lui Avram imbroane mai detine in Timisoara un sediu. Este o cladire  opulenta candva, ce acum zace sub mormanele de frunze uscate ale parcului ce o inconjoara. Este limpede ca spionajul nu se mai poate face din cladiri construite in secolul al XIX-lea, ce nu dispun de utilitatile si confortul block-house-urilor din sticla si material composite, adevarate edificii revolutionare ale ultimelor decenii. Serviciile de informatii isi construiesc sau isi cumpara sedii gata construite, ce corespund standardelor moderne de lucru cu mijloacele profesionale de actualitate, astfel ca asemenea relicve arhitecturale le sunt complet inutile, dar au militat interes fata de ele pentru valoarea lor pe piata imobiliara. Nu a contat ca destine au fost frante si familii aruncate in strada! Ce daca au fost familii de ofiteri dintr-un serviciu de informatii confrate, sau o familie cu doi copii superdotati!

Un contabil de la SIE detine o fisa rece a mijlocului fix in gestiunea unitatii sale de logistica si cu asta basta! Pana la noi ordine, totul ramane asa cum s-a stabilit! Cei ramasi pe strada sa se adaposteasca sub pod cand vine ploaia!

In loc de epilog

In ultimii ani, serviciile de informatii au recurs la metoda detinerii de proprietati imobiliare prin structuri de tip ONG pentru a evita mai intai expunerea in cadrul administratiei publice a numelor personalului propriu si in al doilea rand pentru a preveni situatiile – adeseori intalnite – cand la trecerea in rezerva, ofiterii refuzau sa predea sediul conspirativ, locuinta conspirativa sau pe cea de lucru, detinute pe numele lor. Fata de vechile practici de detinere a proprietatilor imobiliare, forma detinerii de catre un ONG ofera o multitudine de avantaje, cel putin sub cele doua aspecte mentionate.

La marile schimbari de regimuri, sediile acoperite sufera indiscutabile transformari de natura juridica, in special sub aspectul formei de detinere.

.