Partidul Puterii
Umaniste social-liberal – origini doctrinare
S. Beloia
Definitii date
Umanismului
(În sens larg) Orice doctrină care
are în centru bunăstarea și demnitatea omului, încrederea în rațiunea umană,
fără un ajutor exterior; mod de acțiune care decurge din această concepție și
care militează pentru dezvoltarea liberă a personalității umane.
(În sens restrâns) Mișcare
intelectuală europeană din epoca Renașterii (sec. XIV-XVII), care a promovat studiul literaturii clasice,
entuziasmul față de om și natură, celebrarea plăcerilor vieții presupuse ca si uitate în Evul mediu.
Precursori ai Umanismului
Marile culturi europene timpurii, scapate de
oprelistile Evului Mediu, au tratat Umanismul cu predilectie si au lasat posteritatii dovezi elocvente ale valorilor sale.
Umanismul a fost strălucit ilustrat
în Italia in creatiile poetilor Francesco Petrarca si Giovanni Boccaccio, ale filozofului
Pico della Mirandola, ale universalistului Leonardo da Vinci si teologului Giordano
Bruno.
In Franța, promotori straluciti ai
Umanismului au fost poetul Francois Rabelais si scriitorul renascentist Michel
de Montaigne.
Dincolo de Canalul Manecii - avocatul
Thomas Morus si dramaturgul William Shakespeare.
In Tarile de jos - Erasmus de Rotterdam,
precursor si al reformei religioase.
In Tarile Romane – primul istoriograf
roman Nicolaus Olahus, stolnicul Constantin Cantacuzino si domnitorul Dimitrie
Cantemir.
Dan
Voiculescu - fondator al doctrinei umaniste in Romania
"Partidul Puterii Umaniste preia doctrina
umanista, fondata de mine in 1992 care recunoaste demnitatea, valoarea si
posibilitatile de desavarsire a fiintei umane. Doctrina umanista a fost
rezultatul analizei sistemului capitalist si socialist care a avut drept
concluzie faptul ca ambele au o mare carenta: nu tin cont de natura
umana", a scris Dan Voiculescu pe blog la 8 iunie 2015.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu