Ca orice gospodar, m-am dus sambata dimineata la „piata
bio” de langa stadionul timisorean, sa cumpar una-alta. Daca n-ar fi, nu s-ar
povesti, dar printre rosii, ridichi, struguri, mere si varza murata ”bio”, daca
nu esti atent, poti contracta si cate un partid politic, mai mult sau mai putin
„bio”. Nu ca piata ar fi excesiv de curata, dar aparitia unei grupari politice hotarata
sa dea lovitura intr-o zona aglomerata, chiar daca in alb si-a imbracat
componentii, poate complica destul de mult situatia parcarii de camioane de pe
strada Aries.
Se vede ca indemnate de incalzirea vremii si de soarele
ce luase in stapanire intreaga Timisoara, mai multe filiale timisese ale PMP-ului
condus de Traian Basescu au iesit la racolare de membri, simpatizanti si votanti.
Doi deputati PMP (sau candidati la deputatie?) adusesera cu ei, pe langa
staff-ul insarcinat cu fabricarea unei imagini favorabile, si o echipa cu
tineri dintre cei ce lipesc afise, probabil elevi sau studenti si intreaga
grupare defila printre mesele incarcate cu produse agricole din parcarea auto transformata
ad-hoc in piata de produse alimentare.
Plecasem de acasa intr-un bluzon de culoare portocalie si
doar asa imi pot explica cele petrecute. Mai intai, o tanara fasneata mi-a
indesat in sacosa cu mere un flyer. Pana sa ma dumiresc ce scrie pe el, fatuca plecase
de langa mine, ocupata sa scape de teancul de foi volante ce-l ducea la
subtioara. Bun! Ea semnaliza o actiune politica!
Mai apoi, doi baieti ce pareau intr-a saptea sau a opta,
strecurandu-se printre cumparatori, parand ca discuta intre ei, dar cu voce
tare, isi spuneau unul altuia ca “domnul deputat se intereseaza de aceasta piata!”. Repetau la
nesfarsit aceeasi si aceeasi propozitie, pentru a atrage atentia celor din jur ca
in zona se afla un deputat. Bun! Ei confirmau ca cineva important se poate arata privirilor
precupetilor si cumparatorilor.
Mai tarziu, vizandu-ma peste capetele tuturora, o doamna blonda,
sexy precum Elena Udrea, dar cu ochelari de soare a la Marilyn Monroe, m-a
abordat in modul cel mai direct, si probabil atrasa de culoarea imbracamintei
mele, m-a intrebat direct daca simpatizez cu platforma generoasa a PMP-ului si
daca intentionez sa le acord un vot la apropiatele alegeri.
Am privit-o pret de o clipa, timp in care doi barbati ce
o insoteau (cei doi deputati sau candidati la deputatie) s-au apropiat si
spunandu-si numele, au asteptat sa raspund provocarii blondei celei volubile.
I-am spus ca pe cat de simpatica imi poate deveni
dumneaei, pe atat de antipatica deja imi este formatiunea politica la care a
aderat.
Doamna a facut greseala sa ma intrebe de ce consider asta
si pentru ca mi-a ridicat la fileu, i-am oferit un raspuns ce probail nu i-a
placut deloc: pentru ca in regimul lui Basescu si al lui Boc, pensia mea (nesimtita
in acceptiunea lui Boc) a fost diminuata de patru ori consecutiv de catre Casa
de Pensii a SRI. Ca de patru ori la rand, comisia de contestatii din SRI mi-a
respins plangerea, ca nefondata. Ca de patru ori, plangerea dresata Tribunalului
Timis a fost judecata de catre aceeasi
judecatoare, fosta colega de facultate cu ofiterul SRI cu atributii in justitia
locala. Ca de patru ori, dupa ce ECRIS repartizase toate cererile mele
aceleiasi judecatoare, aceasta, respectand indicatiile primite de la Inalta
Curte via Curtea de Apel Timisoara, mi-a respins la randul ei toate plangerile ca nefondate.
Mi s-a parut ca duduia blonda se facuse mai mica, dar
fara sa am timp sa verific acest detaliu, a intervenit unul dintre cei doi
domni deputati (sau candidati la deputatie), care a recunoscut ca anul 2010 a
fost un moment politic delicat pentru Romania, ce a impus anumite masuri ca aceea
care m-a vizat si pe mine.
Ce mai era de spus? Ce-i mai puteam spune domnului ce
cauta voturi printre lazile cu cartofi si rosii? Ca nimeni si nimic nu ar fi trebuit
sa o oblige pe acea judecatoare sa judece toate cele patru cereri ale mele? Ca nimeni
nu ar fi trebuit sa ii impuna solutia ce trebuia data la cererile mele? Oare
m-ar fi inteles? Putin probabil! Ce rost mai avea sa imi racesc gura de pomana
cu atatea asertiuni, cand era clar ca daca ar fi ajunga in parlament, domnul
candidat ar vota si el pentru taieri de pensii si salarii daca seful lui de
partid i-ar cere acest lucru.
Asa ca mi-am luat plasa cu mere, le-am aratat-o ca nu am
in ea mere stricate, am salutat si am pornit mai departe sa cumpar varza murata.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu