Romance implicate in spionaj. 1

.

(Materialul este primit pe e_mail)

Superbe, intrigante, destepte, cinice, curajoase, maestre in arta amorului si dependente de adrenalina puterii. Asa sunt descrise spioanele de toti istoricii lumii.

Sunt unele din cele mai fascinante femei din istorie si legendele despre povestile lor pline de suspans au devenit scenarii de film, subiecte de bestseller-uri sau modele de viata pe care incearca sa le imite mondene, politiciene, actrite, femei de afaceri si alte doamne in cautare de succes.

Unul dintre cei mai importanti agenti FBI, I.C. Smith, declara acum cativa ani ca "istoria este clara in acesta privinta: sexul si spionajul au fost mana in mana inca de la inceputuri".

Despre spioanele romance de azi care se plimba pe culoarele puterii nu stim si nu putem da informatii, dar istoria Romaniei e plina de personaje intrigante, controversate, pline de sex-appeal si povesti despre informatii divulgate in alcovuri.

Vom posta materiale ce se refera la aspecte enigmatice din biografia Elenei Constantinescu, Verei Maria Rosenberg, Veturiei Goga, precum si celebrei interprete Maria Tanase.

.

.

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE

.

Agent ilegal – care lucrează clandestin pentru o putere străină, fiind implantat ilegal ori recrutat la faţa locului de către un serviciu advers de informaţii, fără a dispune de anumite privilegii sau imunitate diplomatică.

· Agent dublu – cel ce cooperează cu o instituţie guvernamentală sau cu serviciul de informaţii dintr-o anumită ţară, cu sprijinul şi acceptul organului de informaţii dintr-o altă ţară, fiind manipulat de ambele părţi, fiecare sperând să obţină un avantaj mai mare decât adversarul.

Iată un agent care a devenit deseori subiect de ficţiune... Este vorba de un agent trimis anume să se lase recrutat, sub un nume fals, de către adversar. Deşi munceşte pentru ambele tabere, în fapt, rămâne fidel angajamentului iniţial. Ca un samurai, n-are decât un singur stăpân şi, dacă se preface că-l serveşte pe cel de-al doilea, e doar spre profitul primului, la ordinele căruia rămâne, oricare ar fi circumstanţele.

În perioada interbelică, Scotlant, un britanic, era ofiţer în armata germană. La începutul ostilităţilor, a fost promovat la gradul de general şi, cum era foarte legat de generalul SS care avea obligaţia să asigure securitatea unei baze germane secrete, a găsit posibilitatea să trimită serviciilor britanice interesate informaţii despre armele secrete germane. La terminarea războiului, s-a întors definitiv la Londra...

Adesea, e foarte greu să stabileşti adevărata apartenenţă a unui agent la un anumit serviciu, într-atât de fragilă e bariera dintre loialitate şi trădare. În 1984, FBI l-a arestat pe ofiţerul de informaţii Richard Craig Smith, pentru că acesta, în schimbul sumei de 11.000 de dolari, i-a livrat unui agent sovietic nume de agenţi dubli. În pledoaria ţinută, a declarat că acţionase astfel cu scopul de a se infiltra în KGB. Acest fapt a fost suficient ca să convingă tribunalul, care l-a achitat de acuzaţia de spionaj.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Mathilde Carré, supranumită “Pisica”, lucra pentru Germania, Anglia şi pentru guvernul de la Vichy, trădându-i cu uşurinţă pe toţi... Era agent triplu, dar nu lucra decât pentru propriul profit...

· Agent legal - termen impropriu folosit cu referire la cadrele unui serviciu de informatii ce actionează într-o altă ţară, beneficiind de o acoperire oficială, cel mai adesea ca funcţionar diplomatic în cadrul ambasadei ţării pe care o reprezintă.

· Agent de penetrare - infiltrat într-un serviciu de informaţii rival, într-o instituţie guvernamentală sau organizaţie cercetată informativ ce fiinţează pe teritoriul altei ţări. Poate acţiona şi în spaţiul naţional, situaţie în care penetrarea vizează grupările teroriste, structurile mafiote şi reţelele crimei organizate, precum şi anumite organizaţii „închise” de factură paramilitară, etnică sau religioasă.

· Agent provocator – (1) implantat într-un loc, mediu sau în interiorul unei organizaţii, a cărui misiune constă în a discredita şi a acţiona pentru compromiterea respectivei organizaţii.

(2) Un informator, aflat de obicei sub controlul unei agenţii de contrainformaţii, căruia i sa atribuit sarcina de a infiltra o organizaţie politică şi de a instiga la acte ilegale sau acţiuni violente, menite să discrediteze acea organizaţie şi să-şi justifice contramăsuri extreme.

· Agent special - persoană civilă sau militară, specialist în probleme militare, de securitate sau informaţii, trimis oficial sau acoperit într-un anumit spaţiu pentru rezolvarea unor sarcini trasate de serviciul de informaţii sau altă instituţie guvernamentală din ţara pe care o reprezintă.

· Agent de legătură – (1) instruit şi pregătit special pentru a ţine legătura clandestină cu mai mulţi agenţi ce actionează în ţară sau exterior.

(2) Sursa umană care realizează în mod conspirat şi sub control misiuni privind organizarea legăturii cu alţi agenţi. (În această categorii întâlnim agentul de legătură rezidet, curier sau căsuţa poştală).

· Agent de documentare - persoana care acţionează dirijat în vederea probaţiunii judiciare a existenţei infracţiunilor privitoare la securitatea naţională.

.

BENIN. BRAZILIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI

.

BENIN

Principalul serviciu de informaţii al Beninului este Serviciul de Documentare şi Informare (DCI). Este subordonat preşedintelui care conduce de asemenea şi Batalionul Gărzii Prezidenţiale (BGP) ai căror apropiaţi controlează Comisia naţională permanentă de anchetă asupra Securităţii de Stat.

BRAZILIA

Principalul serviciu de informaţii externe brazilian era Serviço Nacional de Informacos (SNI), desfinţat în 1990 şi înlocuit de către Secretaria de Assuntos Estrategicos (SAE), subordonat Preşedinţiei.

Informaţiile militare terestre sunt asigurate de către Centro de Intelligencia de Ejercito (CIE), iar informaţiile navale de cătreCentrul de Informaţii Maritime (CENIMAR) .

.

FUNDAMENTELE ORGANIZATORICE ALE AGENTIEI DE DETECTIVI. 1.

.

Note de curs nemaisustinute

de Saul Beloia

CAPITOLUL I. STRUCTURAREA AGENTIEI

Conducerea

Conducerea cu puteri depline si reprezentarea legala a agentiei de detectivi este asigurata de catre administrator. Conducerea executiva a agentiei revine directorului executiv, care indeplineste sarcini conform Fisei Postului aprobata de catre Administrator, iar semnatura sa angajeaza in mod valabil agentia in relatiile cu tertii (institutii ale statului, clienti, parteneri etc).

Executia

Segmentul de executie din cadrul agentiei este compus din detectivi particulari, operatori calculatoare si retele de calculatoare, tehnicieni care deservesc aparatura din dotare, contabil, secretara, conducatori auto si alti specialisti, dupa caz - juristi, chimisti, criminalisti, psihologi.

CAPITOLUL II: RELATIILE DE MUNCA

Agentia isi indeplineste obligatiile contractuale in raport cu institutiile statului, clientii si partenerii folosind angajati proprii conform Legii 329/2003.

In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii, activitatea salariatului neputand fi contrara reglementarilor interne si internationale la care statul roman este parte, sigurantei nationale, ordinii publice, bunurilor publice ori bunelor moravuri.

Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte, fiind de la sine inteles ca pentru asigurarea unor relatii de munca normale, participantii la raporturile de munca (angajator si angajati) se vor consulta reciproc, in conditiile legii si conform prevederilor din contractul de munca.

Orice salariat care presteaza o activitate in cadrul agentiei beneficiaza de protectie sociala si conditii de securitate a muncii, viata si sanatatea sa neputand fi puse in primejdie. In plus, salariatului agentiei i se va asigura respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nicio discriminare de vreun fel.

Tuturor detectivilor angajati ai agentiei le este recunoscut dreptul la plata egala pentru munca depusa egal, dreptul la negociere a contractului de munca, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale. Se poate observa cu usurinta faptul ca criteriile principale de angajare sunt cele impuse de legislatia muncii si de prevederile Legii 329/2003.

Angajarea permanenta sau temporara la agentie se face in baza unui contract de munca din care rezulta postul sau functia pe care o ocupa, natura serviciului prestat, perioada de angajare, timpul de lucru, sarcinile de serviciu si conditiile realizare a acestora, drepturile de care beneficiaza si nu in ultima instanta - obligatiile ce revin partilor.

.

BELGIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI.

.

BELGIA

Belgia dispune de un serviciu de securitate subordonat Ministerului de Interne şi de un serviciu de informaţii militare subordonat Statului Major General. Ambele servicii au fost restructurate în 1994.

Siguranţa Statului răspunde de contraspionaj şi contradiversiune. A fost creată printr-un decret regal în 1830, dar nu a făcut niciodată obiectul unui act constitutiv oficial.

Serviciul General de Informaţii (SGR) a devenit la 13 iunie 1994, Serviciul General de Informaţii şi Securitate (SGRS). Are în componenţă domeniul informaţiilor strategice.

Rolul său este definit sumar printr-un edict regal din 19 decembrie 1989 şi confirmat printr-o serie de legi care precizează funcţiile şi procedurile serviciilor de informaţii.

.

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE

.

· Agent de acţiune – este în general un militar ieşit dintr-o unitate care aparţine unui corp de elită, extrem de bine instruit în comparaţie cu ceilalţi militari, în mod deosebit pentru operaţiuni militare clandestine. Poate participa la distrugerea ţintelor materiale sau la eliminarea fizică a indivizilor . Adesea, pentru îndeplinirea unor astfel de misiuni, poate fi luat cineva dintr-o unitate şi instruit intensiv. O dată îndeplinită misiunea, se reîntoarce la unitate.

· Agent contractual – e vorba de un agent angajat prin contract temporar. Contractul poate fi reziliat înainte de termen, dacă misiunea a fost îndeplinită înainte de termen şi deci ştearsă din planul lor de către angajatori. Nu se pune problema să se mai apeleze la el în viitor.

· Agent de investigaţii – sursa umană care acţionează în secret, într-un sistem de lucru organizat, urmăreşte adâncirea, completarea, verificarea sau căutarea de informaţii ce interesează securitatea apărării naţionale.

· Agenţii de sprijin – (1) nu au acces la informaţii secrete, dar pot realiza sarcini de o deosebită importanţă, cum ar fi: cumpără sau închiriază case şi autoturisme, procură bani de pe piaţa neagră. Ei pot fi curieri sau pot deservi posturile de ascultare şi observare, mergându-se până la întrebuinţarea lor în acţiuni de filaj. Uneori, asemenea agenţi pot fi constituiţi în echipe, nefiind obligatoriu ca toţi componenţii să cunoască faptul că desfăşoară activităţi informative ofensive.

(2) Agentul de sprijiin sau gazda întâlnirilor conspirate, care sprijină activitatea informativ-operativă prin punerea la dispoziţie, în interesul acestei activităţi, de spaţii, procura materiale de documentare sau sunt utilizaţi pentru colaborări de specialitate, expertize şi consultaţii.

· Agent recrutor – (1) are sarcina de a detecta „informatorii” sau posibili „agenţi”. În prealabil, el se informează, în special, asupra vulnerabilităţilor persoanei – ţintă (situaţia financiară sau personală etc.). El este acela care contactează ţinta şi care tratează cu ea. Ulterior, informatorul este încredinţat unui ofiţer de legătură.

(2) Persoana care are posibilităţi conspirative de a se întâlni cu candidatul la recrutare. El urmăreşte individul dat în urmărire de observator, leagă o prietenie stânsă cu el şi, sub această mască, speculându-i slăbiciunea, îl angajează, treptat, pe nesimţite, în agenţia pentru care lucrează şi cu care nu întodeauna va fi în legătură.

· Agent de acces – termen folosit în interiorul CIA pentru a desemna pe cineva care, dintr-un motiv sau altul acceptă să favorizeze intrarea sau apropierea „agentului de caz” în anturajul ţintei indicate.

· Agentul de influenţă – (1) un agent care, în general, nu ignoră manipularea al cărei obiect este şi jocul pe care îl joacă. E vorba despre un agent care nu e catalogat potrivit ideilor sale politice şi care, în această calitate, este utilizat pentru a influenţa opinia anumitor categorii sociale sau profesionale.

(2) Persoana folosită de către un serviciu de informaţii care profită de statutul social şi poziţia profesională pentru a influenţa opinia publică sau factorii de decizie din anumite domenii, în aşa fel încât să faciliteze şi să promoveze obiectivele ţării pentru care lucrează respectivul organ de informaţii.

(3) Persoana care, folosindu-se de autoritatea poziţiei (funcţiei) sale ori a prestigiului şi ascendentului personal deosebit, acţionează sub această acoperire pentru susţinerea unor idei, crearea şi dirijarea unor curente de opinie sau influenţarea unor decizii în conformitate cu sarcinile primite, cu scopul de a obţine efecte determinate în zona acţiunii adversarului, în funcţie de interesele structurii informative care la angajat, ale propriei ţări sau ale aceluia care la implicat în acţiunea respectivă.

(4) Un informator, de obicei situat într-o importantă poziţie guvernamentală, politică sau de afaceri, al cărui rol primar este influenţarea politicii şi nu colectarea informaţiilor.

Cazul lui Pierre Charles Pathé (alias Charles Morand) este reprezentativ. Acest cripto-comunist a editat cu fonduri date de URSS o revistă bilunară în care politica de apărare a NATO era aspru criticată şi în care erau avansate teze referitoare la nealiniere. Revista era citită cu deosebire de deputaţi, senatori, jurnalişti, ambasadori, adică de înalţi responsabili politici şi din media. Între 1976, anul apariţiei acestei reviste, şi 1979, anul dispariţiei, au fost publicate 70 de numere. La 23 mai 1980, Curtea Siguranţei de Stat l-a condamnat pe Charles Morand la 5 ani de închisoare.

· Agent controlor – are misiunea să supraveghezee activitatea agenţilor care nu se bucură de toată încrederea organizaţiei centrale.

· Agent în conservare (aţipit, adormit) – (1) implantat sau recrutat într-o ţară în care activitatea ilegală de culegere a informaţiilor este oprită pentru o perioadă, variind de la câteva luni la câţiva ani. Este activat în caz de nevoie sau atunci când situaţia operativă permite acest lucru, uneori după mulţi ani de la implantare sau recrutare, de obicei cu sarcini pe linie de spionaj sau alte operaţiuni speciale.

Perioada de conservare este specifică şi agenţilor ilegali („cârtiţe”), în faza de început, necesară legalizării şi integrării lor depline în viaţa social-economică şi spirituală din ţara ţintă.

(2) Un agent foarte periculos, pentru că poate fi implantat într-o ţară (sau întreprindere) de mult timp, nu a atras niciodată în trecut atenţia asupra lui şi se mulţumeşte să ducă o viaţă obişnuită. Acest bărbat sau această femeie poate fi oricare dintre vecini şi chiar o persoană din anturajul dumneavoastră. Vă puteţi încrucişa zilnic cu el, fără a cunoaşte pericolul potenţial pe care îl reprezintă. Să precizăm că acest agent a fost instruit să îndeplinească, la ordinul Centralei, o misiune precisă: sabotaj, înlocuirea ofiţerului din fruntea unei reţele clandestine în caz de rupere a relaţiilor diplomatice etc.

(3) Agent plantat într-o ţară străină, având ordinul de a duce o viaţă normală şi de a nu efectua operaţiuni de spionaj până când nu i se comandă să o facă, de obicei în cazul unor ostilităţi.

Uneori, el aşteaptă toată viaţa un ordin care nu va veni niciodată. Nu acesta a fost, din nefericire, cazul unui ceasornicar german, instalat în SUA în 1920. În timpul celui de-al doilea război mondial, acest cetăţean german a transmis unui submarin german poziţia cuirasatului Royal Oak. Torpilarea acestei nave a făcut 833 de victime.

.

DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE

.

· Agent negru – ne găsim în prezenţa unui agent clandestin a cărei apartenenţă la serviciu trebuie să rămână necunoscută oricărei persoane care nu e abilitată să ştie acest lucru. Dacă e descoperit, va fi sancţionat cu ani lungi de închisoare, detenţie care va avea puţine şanse să fie scurtată printr-un schimb. mai puţin în cazul în care circumstanţele capturării sale şi întrebările care îi vor fi puse în timpul interogatoriilor sunt susceptibile de a aduce informaţii foarte preţioase. Astfel, un pilot american doborât pe teritoriul sovietic a făcut obiectul unui schimb pentru că putea încă să livreze informaţii din domeniul apărării aeriene a ţării sale...

Acum câţiva ani, această practică a schimbului era încă viabilă după tratative secrete, dar s-a ajuns repede la abuzuri. Astfel, Gerald Brooke, asistent universitar care se afla în posesia unor broşuri antisovietice tipărite de cei din exil, a fost închis ca spion de către sovietici. În 1969 a fost schimbat contra soţilor Kroger, care erau realmente spioni sovietici. Atunci a început o nouă eră şi s-a trecut la capturarea a nu importă cărui cetăţean străin pentru a servi drept monedă de schimb!

· Agent sacrificat (aruncat) – (1) dacă agentul descoperit şi capturat a reuşit să-şi păstreze apartenenţa sa secretă sau dacă nu reprezintă decât un interes minor pentru patronii săi, el va fi “sacrificat”. Interesul de stat şi bunele relaţii diplomatice trec înaintea modestei sale persoane.

(2) Agent sacrificat deliberat pentru a distrage atenţia de la alţi agenţi, mai importanţi.

Jonathan Pollard, funcţionar la Centrul de alertă anti-tero al Serviciului de Investigaţii Naval (SIN) din Maryland, a trăit experienţa pe propria piele. De confesiune israelită, s-a simţit “hărţuit” între un dublu jurământ, faţă de SUA şi faţă de Israel. A sfârşit prin a-şi înfrânge orice rezistenţă livrând israeliţilor informaţii care le-au permis acestora, în 1985, să întreprindă două raiduri împotriva cartierului general al lui Yasser Arafat la Tunis. Descoperit întâmplător, s-a refugiat la 21 noiembrie 1985 la ambasada Israelului la Washington pentru a cere azil politic. Douăzeci de minute mai târziu, a fost expulzat din local şi aruncat “în stradă”, unde îl aşteptau agenţii FBI. Grija de a păstra bunele relaţii diplomatice între cele două ţări l-a condamnat...

· Agent returnat – e vorba despre un agent descoperit de către contraspionajul advers, care se vede „obligat” să-l transforme pe noul său patron. El poate reprezenta rotiţa esenţială dintr-un plan de intoxicare, destinat să păcălească serviciul de bază. Livrând informaţii trunchiate sau falsificate, amestecate cu informaţii adevărate într-un melanj abil, ajunge să blocheze munca analiştilor.

Nu există joc fără riscuri. Nicholas Shadrin era un tânăr ofiţer sovietic care comanda un distrugător. După o vizită în SUA împreună cu logodnica sa, el a fost racolat şi a acceptat să lucreze pentru Defence Intelligence Agency. Câţiva ani mai târziu, FBI a început să-l bănuiască a fi agent dublu şi, de atunci, americanii nu i-au mai oferit decât informaţii false, pentru intoxicarea serviciilor sovietice. Escrocheria a fost descoperită de către ruşi, care i-au dat întâlnire în Austria. Deşi americanii i-au promis protecţie, aceasta a fost ineficace şi Shadrin n-a mai reapărut de atunci... Mai târziu, nişte informatori au confirmat moartea sa “accidentală” în RDG.

Adesea sau, în orice caz, când lucrul este posibil, serviciile de informaţii încearcă să ascundă agentului rolul pe care acesta va urma să-l joace. Iată de ce, după fiecare misiune sau călătorie în străinătate orice agent e verificat: pe cine a întâlnit? unde a fost? în ce împrejurări? etc.

.