Dom colonel, cine e mai tare, dom-le, NATO sau Rusia?

Domnul Tanase este sofer pe masina de paine cu care brutaria „Charlie” din Berzasca distribuie paine locuitorilor din satucurile situate de-a lungul prapaditului Drum Judetean 571/A - Padina Matei-Garnic-Carsie. De trei ori pe saptamana, el aduce in casele oamenilor cate 180-200 de paini, ceea ce este convenabil si pentru producator si pentru beneficiarii rurali. A lucrat in structurile militare romanesti, are pensie diminuata si mai castiga un salariu conducand duba cu paine. Comunitatea de cariera militara ne-a apropiat si ne aratam o reciproca simpatie ori de cate ori, aflandu-ma la casa mamei mele de la tara, ies la poarta sa cumpar paine.

Eu zic, dom colonel ca Rusia este mai operativa, ca ea are comanda unica, pe cand astia din NATO, pana se anunta, pana se reunesc, pana discuta, pana se pun de acord, rusii au si masat trupe unde au interes sau au apasat pe buton. Nu zic bine? Se vorbeste ca ati lucrat fi in spionaj si desigur ca stiti mai multe, de aceea va intreb.

In satele insirate de-a lungul Clisurii Dunarii, atitudinea generala probabil ca este nefavorabila, potrivnica sau poate chiar ostila organizatiei nord-atlantice, motivat de prezenta etnica sarbeasca din zona, care solidara cu tintele de dincolo de fluviu, vizate de atacurile aeriene ale NATO din anul 1999, a inoculat si populatiei romanesti o atitudine in consecinta.

Analizele mele, desi au abordat pe alocuri subiectul est-vest, nu si-au propus niciodata sa abordeze situatia echilibrului militar est-vest, dar constat ca oamenii de rand discuta si dezbat problema. Ei deja au pariurile facute pentru cazul unei confruntari americano-ruse. Ei stiu ca americanii dorind o tara islamica in sud-estul continentului, au dezmembrat federatia iugoslava.

Dupa razboaiele din sudul Dunarii, ei au simtit ca disparuse acea oarecare bunastare adusa pe ambele maluri ale fluviului de catre veniturile inregistrate in urma micului trafic prin vama cu Iugoslavia. Pentru unii locuitori de la aceasta margine a tarii uitata de stapanirile de la Bucuresti, trecerea prin vama cu sacosa cu marfuri ce aveau cautare la sarbi si intoarcerea cu marfuri sarbesti ce se cautau dincoace, era o optiune ce le aducea un leu. Acum, ei vad ca ridicarea gardurilor metalice intre Romania si Serbia a oprit acea sursa de venit, care chiar modesta, s-a dovedit a fi imposibil de suplinit de pachetul trimestrial cu alimente venit de la guvern.

De aceea, cautand-l pe cel responsabil de aceasta stare de lucruri, le-a fost la indemana sa o indice pe NATO si mai concret, pe SUA.

Fiind un segment atat de mic si de neinsemat de populatie, atata timp cat aici nu se ard steaguri americane, nu se produc amenintari asimetrice, nimeni nu le acorda nicio atentie. Iar ei continua sa se mentina in aceeiasi parametri de atitudine favorabila Federatiei Ruse.

**

La Ankara - ca la Kiev!

Daca turcii o tin pe-a lor cum ca americanii mai intai l-au decorat pe Ozturk si apoi l-au pus in fruntea pucistilor, si mai scot la iveala si dovezi, din productia proprie sau a altor servicii de informatii (!), Uniunea Europeana va deveni virala si se va radicaliza pe tema pedepsei cu moartea in regiunea stramtorii. 

Asta le va transforma pe cele cateva mii de persoane arestate in tot atatea tinte ale Amnesty International, in a caror aparare se va ridica o Europa intreaga! Poate cu exceptia gruparilor extremiste ce militateaza fara jena in strada pentru izgonirea musulmanilor de pe continent.

In timp ce civilii vor face galagie in strada pe tema respectarii drepturilor omului in Turcia, cateva servicii europene isi vor desanta in cele mai mari orase turcesti plutoanele de lunetisti ce inca nu au sters fisierele cu luptatorii Spetsnaz luati in colimator la Kiev, sperand ca de data asta sa fie primii ajunsi in piata, inaintea formatiunilor antiteroriste trimise in Siria de catre Vladimir Putin inca din toamna lui 2015.

Dar americanii? Dincolo de jocul periculos al incercarii de a temporiza, prin declaratii prudente, evenimentele din noaptea puciului, dar mai ales dupa pierderea initiativei diplomatice prin presiunile timpurii de extradare a imamului Gulen, Washington-ul se mai vede acum aratat in mod explicit cu degetul de la Istambul si inca nu poate pune la picior o minge a naibii de alunecoasa. 

Cel mai rau pare a fi faptul ca in acest moment nu exista un arbitru care sa fluiere oprirea jocului intr-un moment in care mingea refuza sa se aseze pe gazon.

Cei aproape 2000 de americani claustrati in baza militara anti ISIS complica infinit situatia si indeamna la prudenta, timp in care Erdogan marcheaza punct dupa punct, arestandu-si adversarii cu miile. Iar in acest moment pare ca tot ce este amic cu America este inamic cu Turcia, caci in opinia populara, Erdogan Victoriosul este sinonim cu Turcia, asa cum candva Baiazid Fulgerul, modelul sau, era sinonim cu Imperiul Otoman.

Dar rusii? Sa isi fi dat ei ok-ul pentru inlaturarea celui ce se drapa din ce in ce mai vizibil in culorile unui nou  lider al Semilunei? Sau rusii s-au opus, i-au lasat singuri pe americani si dupa plecarea lui John Kerry de la Moscova, l-au scos pe Erdogan din statiunea luata in colimatorul lansatoarelor aer-sol, l-au asezat la sol si l-au securizat in palatul prezidential, dandu-i mana libera sa faca curat pe Dardanele?

La urma urmei toata lumea stie ca cei doi mari adversari se consulta de fiecare data cand doresc sa mute pe tabla de sah peste care stau aplecati in meciul de revansa. In logica acestei partide de sah, dupa ce Putin a debarcat in Crimeea, iar statele europene si NATO l-au izgonit pe Ianukovici de la Kiev, la Istanbul ar fi urmat sa mute rusii. Iar aparentele sunt ca mutarea de vineri noaptea lor le-a apartinut. Asta, daca nu cumva, dupa ce, aflati la mutare in primavara, americanii au aprins lumina la Deveselu pentru ca Moscova sa dea sah Uniunii Europene si generand Brexit-ul, sa atinga un deziderat comun, o uniune europeana slabita placand in egala masura si dincolo si dincoace de ocean.

Fiind posibil ca dinamitarea UE sa fi fost o mutare care “nu se pune”, dupa miscarea americana cu scutul antiracheta, sa fi fost intr-adevar randul rusilor la mutare si turnura surpriza a evenimentelor de la Ankara sa li se fi datorat in exclusivitate! Asa cum stau acum lucrurile la marginea Levantului, este evident ca pe podul aerian redeschis pentru turisti si comert intre cele doua tari vor fi vehiculate si transporturi speciale.  

Asta, in timp ce Washingtonul isi calculeaza urmatoarea mutare. 

***

Europa, de la Londra la Ankara

Primele reactii. Ieri - artificii pe cerul Londrei, astazi trasoare pe cerul Ankarei. Maine ce vom viziona? Probabil alt spectacol de sunet si lumina la vreo alta margine a Europei.

Televiziunile romanesti titreaza obsesiv: “lovitura de stat in Turcia”. Or fi oare si televiziuni de aiurea ce titreaza “Revolutie in Turcia?”. Caci prea seamana imaginile de astazi cu cele din 1989.

Ceausescu: Tovarasi, sedeti cuminti!

Iliescu: Iesiti si aparati revolutia!

Erdogan: Iesiti si aparati regimul!

Iohannis: Au trebuit sa moara oameni…!

Erdogan: Tentativa este mana cereasca!

La 10 ore dupa operatiune, ambasadorul turc la Bucuresti anunta calm cate mandate de arestare au fost emise de procurorii turci. El stie deja cine sunt cei ce au incercat sa rastoarne regimul de la Ankara. Probabil ca are in buzunar lista pucistilor.

Pucistii isi merita soarta. Ei nu au invatat nimic din loviturile de stat date la Bucuresti, pe care le-au avut in control de fiecare data. In loc sa inceapa cu atacarea portilor palatului, cum au inceput pana si rusii la atacand Palatul de iarna, ofiterimea turca a anuntat lovitura de stat incendiind niste chioscuri de ziare de la metrou.

Euroscepticii se bucura: dupa ce Grecia a ezitat, Moldova a fost prima ce a facut pasul inapoi, apoi Marea Britanie a sarit peste canal, iar acum ei estimeaza ca si Turcia va trece dincolo de Bosfor, atrasa de polii economico-financiari asiatici.

Staff-ul UE, desi l-ar arunca bucurosi pe Erdogan de pe Dardanele, anunta un sprijin de o politete rece, stiind ca acesta oricand, doar deschizand portile taberelor de refugiati, le poate da oricand un sah dureros, ce i-ar obliga sa isi sacrifice cea mai valoroasa piesa de pe tabla – piata muncii.

De peste ocean, Obama da tonul informatiei de continuitate. Londra se abtine, preocupata de formarea noului cabinet, Moscova pare ca se afla in concediu, desi… hm, chiar erau militari turci autentici pucistii, sau doar turisti rusi veniti cu avioanele la plaja?

Dar in ce moment are loc puciul? Pai, ar spune unii, de indata ce Victor Ponta, creindu-si o nisa diplomatica privata, a reusit sa medieze, ca si consilier al presedintelui turc, intre Putin si Erdogan ca sa se redeschida toate podurile aeriene dintre cele doua tari, in uvertura deschiderii noului drum al matasii.

As, vor spune altii! Lovitura este initiata dupa ce ministrul Stenmeier a lasat sa transpire la Berlin documentul ce prevede desfiintarea armatelor statelor UE, in contextul concentrarii la Bruxelles a tuturor prerogativelor statalitatilor europene.

Nici vorba, in opinia altora grupurile militariste au reactionat in acest fel intrucat Revolutia transcender ajunsese deja la hotarele tarii, punand in pericol o traditie otomana fundamentala.

Un alt curent de opinie, serios de data asta, indica evenimentul drept indicator al implinirii unui an de cand statele BRICS au denuntat toate intelegerile cu Foncul Monetar Intrenational si au infiintat Noua Bnaca de Dezvoltare, o tanara institutie financiara ce zambeste promitator din spatele iasmacului. 

**

Cu adaos si fara adaos!

Vara, caldura, vacanta, concediu, asadar - statiune!

Fata in fata cu multiplele oferte ale varfului de sezon, decizia se impune singura – statiune!

Asadar statiune! Dar care statiune? Unde s-ar duce un banatan? La una mai scumpa? Hmmm! La una mai ieftina? Hmmm!

S-ar duce la una de mijloc: Buzias! La doi pasi de Timisoara, renumita deopotriva in balneologia si in istoria banateana, apreciata de pensionari. Buuun, adjudecat! 

Hotel? Silvana, in amintirea unor momente frumoase din tinerete!

Asadar, telefon la hotel! O voce placuta se recomanda ca la carte si afland de intentie, propune doua sejururi sudate de cate 6 zile, cazare cu trei mese pe zi, doua excursii gratuite in imprejurimi cu autocarul hotelului, tratament recomandat prin trimitere de la medicul de familie ce poate cumula 10 mofete, 10 bai galvanice, 10 curenti diadinamici, 10 sedinte cu laser, 10 sedinte de masaj.  Wooow!

Pretul? 1066 RON pentru o persoana.  Pfff! Wooow! Nu e mult!

Repede, telefon la medicul de familie! Da, se da bilet de trimitere, tratamentul se plateste integral de catre CASAOPSNAJ, pacientul isi alege perioada de 12 zile si achita la receptie cei 1066 RON.

Cand satisfactia mea parea sa ajunga la culme, precum un nor de ploaie in plina zi frumoasa de vara imi intra inbox mail de la Asociatia Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere - ACMMR, cu continut tematic.

Pe o contraoferta ce contine 17 hoteluri din tara (in care este inclus si Hotel Silvana din Buzias!), propune cu totul alte preturi, fara a scoate vreo vorba despre oferta de tratament!  

Preturi mai mici, veti crede in primul moment, doar sunt oferite din partea unei asociatii profesionale, adevarat sindicat al rezervistilor din intelligence, fost stalp de baza in securitatea tarii!

As! Va inselati! Preturile nu sunt mai mici, nu sunt nici macar egale cu oferta de la receptia hotelului. Preturile sunt mai mari! Cu mult mai mari! Cu aproape o treime mai mari!  

Zece din cele 17 hoteluri din lista indica un pret de 1372 RON pentru un sejur de 12 zile! (Hmmm, straniu cum s-or fi inteles intre ele cele zece unitati private de turism din Moldova, Transilvania, Banat si Dobrogea, sa adopte un pret unic de 1372 RON?)

Pe lista ACMMR si Hotel Silvana din Buzias apare cu pret marit: doua sejururi a cate 6 zile costa 1372 RON! 

Mai mult cu 306 RON decat la receptia hotelului!

1372 lei? Cu 306 RON mai mult? Pare un adevarat adaos comercial, calculat pentru un sezon de varf!

Dar cine sa calculeze si sa incaseze suma? ONG-ul ce reprezinta fostii militari din SRI? Vreun privat din acel ONG? Acel ofiter texan ce poarta insigna cu numarul 1372? Si ce sa faca cu acea suma? Sa o bage in buzunar? Sa o doneze pentru subscriptia publica de rascumparare a „Cuminteniei Pamantului”, renumita lucrare a lui Brancusi? 

Greu de raspuns, desi ofiterimea SRI, intre  ani 90-95, a mai facut donatii lunare, in ziua de solda, pentru rascumpararea „Domnisoarei Pogany”! Al naibii de greu de dat un raspuns, poate chiar imposibil, chiar si de catre cei abilitati sa o faca, poate chiar al naibii de greu de inteles!

Spun asta, intrucat nici macar doamna de la ACMMR ce a raspuns la telefon pe strada Doamnei, nu a reusit  defel sa inteleaga care ar fi problema daca exista acea diferenta intre oferta hoteliera si cea a asociatiei, facuta catre membrii ei cotizanti, dar a preferat in schimb sa se enerveze si sa inchida telefonul fara sa raspunda la salutul de incheiere a discutiei cu un provincial din Banat!

***

Portalurile SRI

La festivitatea de depunere de coroane cu flori in fata Catedralei Mitropolitane din Timisoara, cu ocazia Zilei Eroilor si a Inaltarii Domnului a participat si o mica delegatie condusa de colonelul Catalin Peptan, directorul SRI Timis.

Dupa ce a fost instalat la Timisoara, pare ca ne leaga o prietenie ce ar putea parea nefondata, intrucat nu are la temelie niciun trecut comun, nicio cunostinta comuna, nicio intamplare, eveniment ori misiune care sa o fi generat sau sa o fi sudat macar. Nimic din toate acestea si totusi, cand ne salutam pe la diverse evenimente publice, sentimentul meu este acela al unei bune amicitii.

Nu exclud varianta ca senzatia sa fie unilaterala sau sa devina unilaterala de acum incolo. In ce ma priveste, eu unul il apreciez favorabil pe tanarul comandant de intelligence mai intai pentru ca imi este cunoscut atat portalul prin care a venit la Timisoara cat mai ales locul in care a fost cu succes teleportat si mai apoi pentru ca desi provine din zona Olteniei, zona in care SRI a recrutat constant foarte buni manageri de intelligence, are totusi un temperament de ardelean, judetul Gorj fiind, dupa cum se stie, zona de interferenta culturala dintre cele doua provincii romanesti. 

Colonelul Catalin Peptan poposise la Timisoara in urma cu cativa ani, dupa ce locul de comandant local fusese urgent vacantat si se impusese sa fie reincadrat. Ce atata graba, se vor intreba unii, care mai este rostul loctiitorilor, daca unitatea nu putea functiona fara comandant? Vreun motiv de graba probabil ca a existat, dar nu ne sade noua la indemana sa il identificam.

Cu putina vreme inaintea numirii sale in pusta banateana, un alt portal timisean de transferuri de decidenti SRI, folosit decenii in sir pe relatia cu judetul Arad, fusese deschis atat cat sa ii permita fostului comandant Cristian Daescu sa faca un salt peste Mures ca sa isi astepte pensionarea pe celalalt mal, in fieful primului adjunct al directorului. Generalul Florian Coldea demonstrase prin acea decizie ca nu se debaraseaza pur si simplu de cei ce i-au fost fideli, ci ii retrage in zone mai putin expuse, ceea ce este un gest laudabil, cumva asemanator celor ale puscasilor din filmele americane, ce nu isi lasa in urma camarazii raniti. Daca acest principiu al grijii fata de subordonati se aplica sau nu intregului corp ofiteresc, asta e alta problema si dezbatarea ei, din nou, nu ne incumba noua. 

Cred ca totusi acela care a decis in urma cu cativa ani sa il transfere la Timisoara pe colonelul Peptan, folosind aceeasi conexiune neuronala de brain drain pe care in urma cu doua decenii venise din judetul Gorj si antecesorul sau mai sus numit (e drept, pe un cu totul alt post), nu a savarsit nicio greseala. Dimpotriva, acea decizie pare ca a fost una de bun augur pentru mediul timisorean de intelligence, intrucat este evident ca in acest mod s-a pus capat unui foarte lung sir de fapte ce intra cu brio daca nu in categoria infractiunilor, atunci cel putin in cea a abuzurilor.  

S-a remarcat dupa venirea noului comandant mai intai ca la SRI Timis au incetat omorurile, personalul SRI  oprindu-se din a mai ucide copii cu masina de serviciu prin comuna Giroc si din a mai omori in bataie prin curtea cazarmii pe boschetarii intrati sa fure fier vechi. Asadar, viata a inceput sa fie pretuita de catre poersonalul SRI!

Dupa ce colonelul Peptan a fost instalat la comanda unitatii din Timisoara, nu s-a mai auzit ca ofiteri ai unitatii sa scoata din arhiva locala dosarul de gazda de casa de intalniri si sa il inmaneze unor jurnalisti de prin redactiile ziarelor locale, in ce scop – noi nu putem decat estima. Asadar, a fost securizata o zona zero de securitate si arhivele secrete aflate in administrarea SRI au incetat sa mai fie instrumente personale de presiune!

Nu s-a mai auzit dupa sosirea sa ca descoperitorii acelor dosare, cei in caror fisa a postului scria ca asta este sarcina lor de serviciu, autorii gasirii dosarului si ai aducerii dosarului inapoi in arhiva unitatii, sa fie apoi tradati si vanduti de sefii profesionali, vanati si prigoniti ani de zile si de catre membrii grupului si de catre protectorii celor ce pusesera la cale sustragerea. Asadar, dupa venirea noului comandant, oricare angajat SRI isi putea face datoria fara teama ca ar putea suporta consecinte nefaste!

Nu s-a mai intamplat dupa numirea sa sa mai fie deschisa fereastra artizanala din baia comandantului si prin ea sa se trimita la CNSAS, inspre desconspirare, dosare informative instrumentate anterior de catre ofiterii prigoniti, aflati inca in activitate, cu scopul de a fi indepartati din SRI. Asadar, CNSAS a inceput sa primeasca de la SRI doar ceea ce normativele prevazusera ca poate sa primeasca.

Nu s-a mai auzit ca acelorasi oprimati sa le fie puse in carca fapte reprobabile savarsite de catre altii, cum ar fi de exemplu organizarea de divorturi fictive (!). Asadar, minciuna a fost stearsa din textele informatiilor SRI despre ofiteri SRI, iar adevarul i-a luat locul.

Nu s-a mai auzit dupa instalarea sa la Timisoara ca reprezentanti ai structurii locale de securitate interna sa se amestece in viata familiala a corpului ofiteresc din unitate si sa incerce sa dicteze care sa divorteze si care nu, care sa se recasatoreasca si care nu. Asadar, viata familiala a personalului SRI a capatat pretuirea si respectul  ce i s-a cuvenit tot timpul, fiind recunoscuta ca si drept protejat de lege!

Nu s-a mai auzit nici ca reprezentanti ai acelei structuri cu rol de protectie sa impuna sefului de unitate care diplome de studii universitare sa fie recunoscute si care nu, sau care ofiter poate sa participle la un concurs intern si care nu, ori mai rau – sa dispuna ca ofiterii ce au obtinut o diploma de licenta in drept la Babes-Bolyai cu Romulus Gidro, Matei Basarab si Liviu Pop in comisie, sa fie trimisi sa repete examenul la o academie militara din Bucuresti – in fata unei comisii formata dintr-un capitan si doi plutonieri de politie. Asadar, razbunarile impotriva unor ofiteri si favorizarile vicioase ale altora, determinate de traficari de influenta au incetat, valoarea a inceput sa fie recunoscuta si lasata sa lucreze.

Cred ca din toate aceste motive se bucura colonelul Catalin Peptan de prietenia mea! A produs schimbarea necesara! 

Sigur, ocupati cu atingerea obiectivelor si realizarea sarcinilor informative de zi cu zi, componentii unitatii locale si noua echipa de comanda nici nu au remarcat ca nimic din cele de mai sus nu se mai intampla. Firescul a devenit cotidian banal, insa cei care au fost abuzati si au scapat cu memoria nestearsa, inca retraiesc momentele de cosmar cand isi pierdeau constiinta in birourile sefilor lor in timpul sedintelor de “analiza profesionala” de pana in 1998!
*

Radiografia unui protest in ziua de Boboteaza.

*

Ofiterul protestatar cere sprijin presei locale

Un numar de 70 de jurnalisti timisoreni se afla in fata unei inedite provocari profesionale, veritabil concurs de productie jurnalistica. Un rezervist din Timisoara al Serviciului Roman de Informatii – SRI - isi pune la bataie o jumatate din pensia lui pentru a-l recompensa pe autorul celui mai bun articol privind situatia sa locativa, ajunsa de poveste in mediul virtual in ultimii ani.

Cine este Saul Beloia?

Colonelul Saul Beloia a devenit cunoscut in acest an dupa ce in ziua de Boboteaza a organizat un insolit “protest jubiliar” prin care a “comemorat” un deceniu de la retrocedarea locuintei sale de catre Primaria Timisoara. 

Ajungerea sa in atentia strazii, in calitate de homeless a condus  la descoperirea unui pachet apreciabil de articole postate pe blogul sau personal, prin care fapte inexplicabile petrecute vreme de 10 ani in administratia locala si judeteana in legatura cu situatia sa locativa l-au adus in situatia de a iesi in strada si de a protesta.

Prin provocarea adusa in fata presei locale, concitadinul nostru – la randul sau master in jurnalism potrivit diplomei UVT postata pe wall-ul sau, invita reprezentantii mass media timisorene sa se documenteze pe blogul sau. Apoi, sintetizand dezvaluirile ce privesc dosarul acelei retrocedari, presarii sunt invitati sa redacteze si sa publice cate un material tematic, care urmeaza a fi premiat cu o suma reprezentand jumatate din actuala sa pensie militara de stat.

O poveste cronicizata

In anul 2006, sefii administratiei locale retrocedasera catre o persoana decedata un imobil situat pe strada Ion Ghica, cladirea fiind mostenita ulterior de catre un ONG din Bucuresti. Inexplicabil este faptul ca nici macar dupa trecerea  a 10 ani, pe locatar nu il deranjeaza nimeni nici ca sa ii ceara chirie, nici ca sa il evacueze pentru neplata. 

In schimb, desi ofiterul s-a aflat la zi cu plata utilitatilor, locuinta lui a fost debransata de la reteaua de apa si de la cea de curent electric de catre unul din reprezentantii respectivei organizatii neguvernamentale, traiul sau acolo devenind practic imposibil din acel moment.

Al doilea protest in strada

Incurajat de ecoul mediatic al protestului sau derulat in ziua de Boboteaza, Saul Beloia iese din nou in strada luni, 7 martie 2016, cu speranta ca fundatia ajunsa proprietara a locuintei sale il va chema in judecata pentru evacuare. 

“Daca ar fi incasat de la mine in fiecare luna o chirie de minim 100 de euro, fundatia ar fi agonisit in acest ultim deceniu suma de 12.000 euro. Reprezentantii fundatiei insa si-au refuzat aceste venituri, din motive pe care nu le-au divulgat niciodata, desi eu i-am contactat de nenumarate ori”, spune ofiterul, subliniind faptul ca protestele sale in strada constituie dovada esuarii tuturor demersurilor intreprinse pentru de el pentru a inchega o legatura comerciala cu proprietarul. 

La randul sau insa, nici el nu divulga numele persoanelor care se afla in spatele fundatiei, cazul capatand astfel anumite note de mister, specifice serviciilor secrete.

“Vreau sa fiu evacuat legal”

Dupa 10 ani de la retrocedare, el vrea din nou sa atraga atentia asupra absurdului situatiei ce a luat nastere in anul 2006. “Eu nu contest retrocedarea, desi toata lumea a inteles ca actul a a fost unul cel putin abuziv daca nu chiar ilegal”, afirma acesta. 

Prin protestele sale el cere doar sa fie evacuat, asetfel, inarmat cu o sentinta de evacuare, sa poata aplica pentru o alta locuinta, ceea ce ar semnifica un minim respect fata de dreptul sau elementar de a cere de la statul roman un acoperis deasupra capului. 

“Protestele mele survin la capatul unui lung sir de demersuri – legale si legitime - facute fara niciun rezultat concret insa in directia ONG-ului respective si a institutiilor ce au concurat la actul din 2006 ”, precizeaza Saul Beloia. 

“Primaria a iesit din cauza imediat dupa retrocedare si a devenit un tert fara nicio calitate procesuala. Prefectura a fost cea care mai putea supune cenzurii justitiei dispozitia de retrocedare catre beneficiarul decedat, dar in mod cu totul si cu totul de neinteles, s-a abtinut”, mai spune ofiterul.

Mistere din cariera trecuta

“Inca pe durata ultimului an de activitate, ofiter activ fiind la SRI Timis, am devenit homeless, dar nimanui nu i-a pasat de asta, ba chiar parea ca asta se si doreste! Eu aveam dreptul la protectia specializata a structurii de profil, dar aceasta nu mi-a fost acordata potrivit normelor de securitate interna. Dimpotriva, mi-a fost retrasa!” afirma ofiterul. 

El da de inteles ca situatia sa actuala este una din consecintele rolului pe care l-a jucat la Timisoara in ultimii 3 ani de existenta a Securitatii. 

De asemenea, aflandu-se la locul nepotrivit in momentul nepotrivit, el spune ca trage ponoase de pe urma  rolului avut in primii ani dupa 1990 chiar in interiorul acelei structuri locale de protectie interna a SRI, unde facandu-si datoria, a transat, din nou la Timisoara, un conflict de putere dintre seful de atunci al statului si directorul din acea vreme al SRI, in favoarea celui din urma.

Regulament de concurs

Chestionat cu privire la motivul pentru care doreste sa farmece mass media locale, rezervistul raspunde ca o atare implicare ar denota cu brio un gen de atitudine civica a presei, civismul fiind dintotdeauna unul dintre fundamentele jurnalismului.

Intrebat de procedura prin care va fi desemnat castigatorul ineditului concurs de jurnalism pe care il lanseaza si daca el va fi cel ce il va desemna pe castigator, Saul Beloia spune ca ziaristii participanti isi vor vota reciproc articolele, castigatorul urmand sa fie ales de catre ei insisi sub girul autoritatii profesionale a decanului de varsta din bransa.

De asemenea, chestionat cu privire la suma de bani pusa in joc, ofiterul si-a aratat cuponul de pensie si a precizat ca rata sa lunara de la banca de 1300 de lei (face credite sucesive din trei in trei ani pentru a-si putea cumpara, peste 10-15 ani o locuinta), nu il va impiedica sa recompensese cel mai bun articol cu jumatate din totalul drepturilor primita conform talonului de plata al bancii.  

Concursul va fi valid daca jumatate din cei 70 de jurnalisti ofertati vor aborda subiectul, vor realiza si vor publica o sinteza tematica pana la jumatatea lunii aprilie 2016, cand suma de bani va fi inmanata personei recunoscuta de catre toti ceilalti participanti - drept castigatoare.

Blogul sau este intitulat “Blog de intelligence”, sectiunea - Instrumente de cautare, tara - Romania.

.