Ofiterul roman si problemele sale

La Timisoara traieste un roman ce are probleme. Ca multi altii, si el are probleme. Aparent, problemele par sa ii vina de la numele sau biblic – cel al imparatului prigonitor si apoi slujitor devotat al lui Iisus, deci unii ar spune ca problemele sale sunt probleme de dosar, mai ales ca romanul acesta a fost ofiter. 

In era digitalizarii, dosarele sunt omniprezente. Si omnipotente. Doua-trei fisiere salvate intr-un folder si e gata dosarul! Fara coperti, fara sine, fara semnaturi si aprobari, de multe ori fara discernamant.

Problemele acestui ofiter - Saul pe numele lui - vin din istoria stramosilor lui, romani banateni din sudul Dunarii izgoniti dincoace de fluviu de nationalistii sarbi, pe la inceputul secolului trecut.

Dupa ce acei stramosi au luptat in razboiul de independenta, apoi in ambele razboaie mondiale, el s-a nascut pe cand in Romania triumfa socialismul. 

Inaintea nasterii lui, bunicul patern ii fusese declarat chiabur de catre primaria din comuna Sichevita, dar a fost sters de pe lista dupa doi ani de catre raionala de partid de la Moldova Noua, constatandu-se ca se facuse o greseala, al apartinand de fapt categoriei de tarani mijlocasi si saraci.

Din acest motiv, tatal lui Saul, fiu de chiabur, asadar descendent de dusman al poporului, nu a putut niciodata sa urmeze vreo facultate, intrucat bunicul chiaburesc nu fusese sters din evidentele securitatii.

In anii 80, ca si cum socialismul ar fi acordat compensatii, Saul a fost chemat sa lucreze in Securitate! A fost instruit vreme de trei ani la Scoala de la Baneasa intr-un batalion de limbi straine, inaltat in grad si apoi trimis la Timisoara! Pentru prima oara, un roman din familia sa, parea sa nu aiba probleme, desi cei doi ascendenti ai sai priveau cu neincredere la aceasta schimbare.

Tanarul ofiter a fost pus sa isi inceapa cariera intr-un sediu acoperit al Securitatii din Timisoara, iar in 1986 a fost scos la vedere si folosit pentru umflarea a ceea ce avea sa devina pentru unii scanteia revolutiei, iar pentru altii – din ce in ce mai multi - nimic altceva decat semnalul loviturii de stat din Romania.

Vorbind despre inceputurile sale profesionale, romanul nostru zice acum ca nu stia nimic despre rolul ingrate in care fusese distribuit.  Pare sa fie sincer, caci era doar un tanar locotenent la momentul 1989. Oricum, se putea spune ca problemele luasera sfarsit pentru cei din neamul lui.

Nu era chiar asa, caci structurile nou aparute, populate ca si el chiar cu exponenti ai regimului abia inlaturat, i-au rezervat tanarului ofiter si parintilor lui nesfarsite siruri de probleme. 

Iar acestea au aparut, rand pe rand. Ca sa nu o lungesc mai mult decat trebuie, le enumar:

-          - Chirias la Primaria Timisoara de prin anul 2000, in anul 2006 locuinta sa sociala este retrocedata, cu acordul verbal al comandantului sau, unei persoane decedate, la mijloc fiind suspectate manevre imobiliare specifice administratiei taraniste. Dupa 10 ani de la retrocedare, nici persoana decedata si nici ONG-ul finantat de George Soros ce s-a intabulat ca si proprietar dupa o stranie dezbatere succesorala, inca nu l-au chemat in judecata pentru evacuare, iar in lipsa unei sentinte de evacuare, el nu poate aplica la primarie pentru o noua locuinta sociala.

-          - Dupa 10 ani de batalii cu Primaria Timisoara, in 2016 a trecut la actiuni publice de protest, fara a obtine nici cea mai mica reactie de la institutiile implicate. Initial interesata la maximum de primul lui protest, in mod bizar presa il abandoneaza la al doilea si il pune sub obroc. Romanului ii mai ramane sa refuleze pe propriuel sale bloguri, unde cateva zeci de articole bine documentate descriu intreaga tarasenie, cu lux de amanunte. Asta da problema a unui roman!

-          - La cinci ani dupa 1989, licenta sa in drept, luata la Babes-Bolyai in 1995, nu este recunoscuta de catre comandantii din SRI si el este trimis din nou la scoala de la Baneasa, care functiona sub egida Universitatii Bucuresti, scoala pe care o mai absolvise odata in 1986, sa sustina din nou examenul de licenta in drept. Astfel, mai obtine o noua diploma de licenta, devenind astfel singurul roman cu o posesie absolut stranie: posesor a doua licente in drept – una la universitatea clujeana si a doua la cea bucuresteana! Si asta este o problema, nu?

-          - Divortat de cativa ani, in 1998 decide sa isi reface viata, dar asupra sa si a colegii de serviciu cu care voia sa se casatoreasca  se fac presiuni explicite de catre aceiasi comandanti, sa nu incheie casatoria, si la adresa sa sunt lansate intoxicari potrivit carora divortul sau din urma cu cativa ani ar fi fost unul fictiv, el urmand sa revina la fosta sotie! Neobisnuita problema!

-          - Prin 1995, cand dosarul de informator al lui Virgil Magureanu a fost scos din arhiva SRI Timis si pus la indemana grupului de presa fidel lui Ion Iliescu, acest Saul, cooptat in structura specializata a SRI, gaseste dosarul si il aduce la loc, salvandu-si directorul de actul demisiei sau demiterii. Nemaiuzita problema!

-          - Prin 2005, cand arhivele secrete au fost trimise la CNSAS, desi era interzis sa se desconspire si dosare instrumentate in Securitate de catre ofiteri ce inca erau activi in SRI, unul dintre dosarele sale, cu criptonimul “Tordeanu” potrivit sitului CNSAS,  a fost facut scapat ca din greseala inspre desconspirare, cu scopul evident ca titularul lui sa fie chemat in judecata si astfel sa i se inchida cariera.  Asta pare o problema de protectie dar si de gandire combinativa.  

-          - Fiindca a tot scris pe blogul sau despre aceste probleme, ofiterului roman si parintilor sai i s-au inscenat felurite actiuni judiciare. In baza unui document grosolan si vadit falsificat, prin ruperea unei parti, parintii sai au fost urmariti penal si probabil si informativ, intr-un dosar al parchetului din orasul Modova Noua. Astalalta pare o problema de interpunere a surselor din procuratura. Problema de protectie contrainformativa a ofiterului.

-          - Impotriva parintilor sai septuagenari din Caras Severin au fost intreprinse actiuni concertate vadit abuzive, fiind indepartati si deposedati de proprietatile lor tabulare de catre grupuri de vecini, au fost amenintati cu moartea in repetate randuri si chiar incendiati, fara ca parchetul respectiv sa catadicseasca a cerceta faptele descrise in aproape zece plangeri succesive. Si in zeci de articole pe bloguri. Problema juridica in toata regula!

      La final, trebuie sa mai spun doar doua lucruri:

-         -  Ofiterul si-a desfasurat intreaga sa cariera in domeniul apararii unitatii si integritatii teritoriale a Romaniei pe zona Ardealului si a Banatului. A facut asta si inainte de 1989 si dupa aceea, motiv probabil pentru care in 2006 a fost trecut in rezerva odata cu alte  cateva sute de ofiteri din acelasi profil, specializati odata cu el in scoala de la Baneasa in anii 80-90.

-         -  La ora asta, ofiterul detine un loc de veci si o placa de marmura pe care a inscriptionat: “Aici odihneste un ofiter al Securitatii Romane si al Serviciului  Roman de Informatii. El a dat totul tarii sale, iar tara sa i-a luat totul.” Langa acest text sade fotografia unui tanar ce poarta uniforma cu frunza argintie de stejar la rever. 

***

1264 tone aur au parasit Romania

Vorbeam zilele trecute cu un coleg ofiter, in anticamera medicului de familie, despre strania sarbatorire de catre Primaria Timisoara, a trei secole de la alungarea turcilor din cetatea timisoreana.

Vestigii si elemente de cultura turca, puse la pamant in Piata Libertatii.
Decizia administratiei o fi avand legatura cu noua atitudine a Ankarei
de distantare fata de trend-ul globalizarii?

De fapt, in mod mascat dar aplaudati de multimea de gura casca, cei cativa oficiali ai primariei serbau trei sute de ani de la luarea in stapanire a cetatii de catre habsburgi. Nu am incercat sa aflu cine a sponsorizat balul ce a incheiat festivitatea, fiind usor de presupus care legatie diplomatica locala a achitat nota de plata de la restaurant!

Ce ti-e si cu orientarea asta, pregnant pro - vest, a adminisratiei locale...! Iata mai jos cateva cifre ce completeaza imaginea serbarii timisorene din administratia locala!

In 525 de ani (1393-1918) o cantitate de 1264 tone aur

au parasit Romania

si au intrat in visteriile imperiilor invecinate

In istoria sa medievala, teritoriul istoric romanesc s-a aflat mereu intre trei mari imperii care i-au exploatat bogatiile: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si Imperiul Tarist.

1. Imperiul Otoman a incasat intre anii 1393 si 1877 (in 484 ani) din Muntenia, Moldova si Transilvania, tributuri ce totalizeaza 1.066.305.780 lei-aur, adica 341.021 kg aur (341 tone);

2. Imperiul Habsburgic a tinut sub ocupatie Transilvania  timp de 231 de ani (intre 1687 si 1918), Banatul timp de 200 de ani (intre 1718 si 1918), Oltenia  timp de 21 de ani (intre 1718 si 1739) si Bucovina timp de 143 de ani (intre 1775 si 1918) si a stors din aceste provincii 2.450.000.000 lei-aur, adica 857.500 kg aur (858 tone);

3. Imperiul tarist, intre 1769 si 1854 (in 85 ani) a incasat din Moldova si Muntenia 200.000.000 lei-aur, adica 64.516 kg aur (65 tone).
      

Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stapanind timp de 231 de ani Transilvania si Banatul si vreme de 143 de ani Bucovina, a jecmanit de doua ori mai mult decat au facut-o turcii in 484 ani si de patru ori mai mult decat rusii in 85 ani.

In total, intre 1393 si 1918, vreme de 525 de ani, de pe teritoriul Romaniei moderne au fost scoase 1.264 tone aur. Nu sunt luate in calcul tonele de aur ce au parasit Romania dupa anul 1989.

****************

Sacosa cu mere, PMP si varza murata

Ca orice gospodar, m-am dus sambata dimineata la „piata bio” de langa stadionul timisorean, sa cumpar una-alta. Daca n-ar fi, nu s-ar povesti, dar printre rosii, ridichi, struguri, mere si varza murata ”bio”, daca nu esti atent, poti contracta si cate un partid politic, mai mult sau mai putin „bio”. Nu ca piata ar fi excesiv de curata, dar aparitia unei grupari politice hotarata sa dea lovitura intr-o zona aglomerata, chiar daca in alb si-a imbracat componentii, poate complica destul de mult situatia parcarii de camioane de pe strada Aries.    

Se vede ca indemnate de incalzirea vremii si de soarele ce luase in stapanire intreaga Timisoara, mai multe filiale timisese ale PMP-ului condus de Traian Basescu au iesit la racolare de membri, simpatizanti si votanti. Doi deputati PMP (sau candidati la deputatie?) adusesera cu ei, pe langa staff-ul insarcinat cu fabricarea unei imagini favorabile, si o echipa cu tineri dintre cei ce lipesc afise, probabil elevi sau studenti si intreaga grupare defila printre mesele incarcate cu produse agricole din parcarea auto transformata ad-hoc in piata de produse alimentare.

Plecasem de acasa intr-un bluzon de culoare portocalie si doar asa imi pot explica cele petrecute. Mai intai, o tanara fasneata mi-a indesat in sacosa cu mere un flyer. Pana sa ma dumiresc ce scrie pe el, fatuca plecase de langa mine, ocupata sa scape de teancul de foi volante ce-l ducea la subtioara. Bun! Ea semnaliza o actiune politica!  

Mai apoi, doi baieti ce pareau intr-a saptea sau a opta, strecurandu-se printre cumparatori, parand ca discuta intre ei, dar cu voce tare, isi spuneau unul altuia ca “domnul deputat se intereseaza de aceasta piata!”. Repetau la nesfarsit aceeasi si aceeasi propozitie, pentru a atrage atentia celor din jur ca in zona se afla un deputat. Bun! Ei confirmau ca cineva important se poate arata privirilor precupetilor si cumparatorilor.

Mai tarziu, vizandu-ma peste capetele tuturora, o doamna blonda, sexy precum Elena Udrea, dar cu ochelari de soare a la Marilyn Monroe, m-a abordat in modul cel mai direct, si probabil atrasa de culoarea imbracamintei mele, m-a intrebat direct daca simpatizez cu platforma generoasa a PMP-ului si daca intentionez sa le acord un vot la apropiatele alegeri.

Am privit-o pret de o clipa, timp in care doi barbati ce o insoteau (cei doi deputati sau candidati la deputatie) s-au apropiat si spunandu-si numele, au asteptat sa raspund provocarii blondei celei volubile.

I-am spus ca pe cat de simpatica imi poate deveni dumneaei, pe atat de antipatica deja imi este formatiunea politica la care a aderat.

Doamna a facut greseala sa ma intrebe de ce consider asta si pentru ca mi-a ridicat la fileu, i-am oferit un raspuns ce probail nu i-a placut deloc: pentru ca in regimul lui Basescu si al lui Boc, pensia mea (nesimtita in acceptiunea lui Boc) a fost diminuata de patru ori consecutiv de catre Casa de Pensii a SRI. Ca de patru ori la rand, comisia de contestatii din SRI mi-a respins plangerea, ca nefondata. Ca de patru ori, plangerea dresata Tribunalului Timis  a fost judecata de catre aceeasi judecatoare, fosta colega de facultate cu ofiterul SRI cu atributii in justitia locala. Ca de patru ori, dupa ce ECRIS repartizase toate cererile mele aceleiasi judecatoare, aceasta, respectand indicatiile primite de la Inalta Curte via Curtea de Apel Timisoara, mi-a respins la randul ei toate plangerile ca nefondate.

Mi s-a parut ca duduia blonda se facuse mai mica, dar fara sa am timp sa verific acest detaliu, a intervenit unul dintre cei doi domni deputati (sau candidati la deputatie), care a recunoscut ca anul 2010 a fost un moment politic delicat pentru Romania, ce a impus anumite masuri ca aceea care m-a vizat si pe mine.  

Ce mai era de spus? Ce-i mai puteam spune domnului ce cauta voturi printre lazile cu cartofi si rosii? Ca nimeni si nimic nu ar fi trebuit sa o oblige pe acea judecatoare sa judece toate cele patru cereri ale mele? Ca nimeni nu ar fi trebuit sa ii impuna solutia ce trebuia data la cererile mele? Oare m-ar fi inteles? Putin probabil! Ce rost mai avea sa imi racesc gura de pomana cu atatea asertiuni, cand era clar ca daca ar fi ajunga in parlament, domnul candidat ar vota si el pentru taieri de pensii si salarii daca seful lui de partid i-ar cere acest lucru.

Asa ca mi-am luat plasa cu mere, le-am aratat-o ca nu am in ea mere stricate, am salutat si am pornit mai departe sa cumpar varza murata. 

***

Timisoreanul Radu Tinu din nou despre dosarul loviturii de stat

Foto Arpad Szoczi,
presedinte al Fundaţiei Ungare pentru Drepturile Omului
din Canada

Timisoreanul Radu Tinu se va afla fata in fata cu Tavi Hoandra si cu invitatii sai, sambata seara la ora 21.00, in platou la Realitatea TV, pentru a face o noua analiza de etapa in dosarul loviturii de stat din 1989, a carui victima a fost, alaturi de multi alti concitadini.

Invitarea lui Radu Tinu si prin aceasta, modificarea formatului emisiunii, ii va pastra pe fostul procuror Dan Voinea si pe scriitorul Florian Bichir, insa nu se cunoaste daca fostul sef al contraspionajului romanesc, Filip Teodorescu, va fi sau nu invitat la dezbatere!

Cu 24 de ore inaintea inceperii dezbaterii televizate, se impun cateva intrebari:

Va declara Radu Tinu ceva in plus fata de asertiunile sale mediatice din ultimul sfert de secol referitor la cele petrecute la Timisoara in Dosarul de Urmarire Informativa “Vasile”, instrumentat la Securitatea Timis intre 1986 si 1989? 

Si mai ales, va dezvalui motivul pentru care acel complex dosar de urmarire a fost incredintat spre solutionare unui tanar locotenent, descendent dintr-o familie de chiaburi de pe Clisura Dunarii?

Va aborda Radu Tinu in mod just tema lipsirii de libertate a celor 289 de ofiteri de securitate, vreme de 25-30 de zile, inchisi in arestul garnizoanei, preluati in unitatea MapN de pe str. Oituz si in final predati/depusi in penitenciarul de pe str. Popa Sapca, si supusi unui regim de detentie ce ar fi trebuit sa ii extermine fizic?

Va afirma Radu Tinu ca cei 289 de retinuti ilegal de la Timisoara de fapt sunt indatorati (oare cui?) pentru retinerea lor ilegala si pentru lipsirea lor de libertate din decembrie-ianuarie? 

Ca doar prin acea retinere si incarcerare, lor le-a fost salvata si viata si onoarea, intrucat potrivit scenariului loviturii de stat, ei urmau sa fie impuscati si apoi indicati drept autori ai celor 139 de decese de civili, survenite la Timisoara? 

Aceasta, in conditiile in care la Sibiu, in aceeasi perioada, acelasi scenariu facea 99 de victime in randul ofiterilor securitatii de acolo.

Va incerca Radu Tinu, si el tinut la inchisoare 700 de zile, sa arate dreptul imprescriptibil al celor 289 de a se adresa justitiei pentru a cere reparatii de la statul roman, care prin autoritatile sale decembriste a permis abuzul?

***

S-A PROMULGAT LEGEA! CRESTE VARSTA STANDARD DE PENSIONARE

Presedintele Klaus Iohannis a promulgat joi legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, anunta onlinereport.ro. Legea de reducere a varstei standard de pensionare pentru persoanele din grupa I de munca a fost promulgata joi de presedintele Klaus Iohannis, relateaza Agerpres.

Noul act normativ prevede reducerea vârstei standard de pensionare pentru persoanele care au realizat stagiul de cotizare în grupa I de muncă. De asemenea, se reglementează ca perioadele de vechime în muncă realizate până la data de 1 aprilie 2001 în grupa I de muncă, în condiţii speciale şi în alte condiţii de muncă, mai mici de doi ani, să constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare.

Până acum, cei care lucraseră 6 ani în grupa I de muncă puteau ieși cu 3 ani mai repede la pensie, adică pentru un an lucrat în grupa I se acorda o reducere de 6 luni. La calcularea stagiului de cotizare realizat de o persoană se iau în considerare și stagiul militar, precum și perioadele suplimentare de vechime în muncă. Astfel, 3 luni, pentru fiecare an lucrat în grupa a II –a de muncă sau în condiții deosebite; 6 luni, pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă sau în condiții speciale de muncă; 12 luni, pentru fiecare an lucrat în alte condiții de muncă așa cum sunt reglementate de art. 29(2) (apărarea națională, ordine și siguranță publică).

Vârsta standard de pensionare creşte:

Conform Casei Nationale de Pensii Publice, vârsta standard de pensionare este 63 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi, stagiul minim de cotizare este de 15 ani şi stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestor coordonate se va realiza printr-o creştere graduală, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

– pentru bărbaţi – de la 64 de ani la 65 de ani, în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2015;
– pentru femei – de la 59 de ani la 63 de ani, în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2030.
Stagiului minim de cotizare creşte de la 13 ani la 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2015.
Stagiul complet de cotizare creşte:– pentru bărbaţi – de la 33 de ani la 35 de ani, în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2015;
– pentru femei – de la 28 ani la 35 de ani, în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2030.

Pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi:– vârsta standard de pensionare este de 60 de ani;– stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 de ani;– stagiul complet de cotizare este de 30 de ani;

Eşalonarea vârstei standard de pensionare, a stagiului minim de cotizare și a stagiului complet de cotizare sunt prevăzute în anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

*********

Washington-Chisinau sau un pettit quelque chose pentru Moscova

      ( balada pentru Willie Boy )

De ani buni, dupa ce m-am dumirit ca sursele media sunt ca frunza-n vant, la cheremul grupurilor politico-financiare ce joaca billiard cu ele in mod curent, am inceput sa deschid Tv-ul rareori pe emisiunile posturilor de stiri ce le stiu aservite, si ocolind canalele de manipulare/dezinformare/intoxicare, caut tot mai des emisiuni ce plac varstei mele.

In duminica in care ambasadorul american la Chisinau, James Pettit, daduse deja Palatului Victoria si Cotrocenilor (si nu numai lor) semnalul ca Republica Moldova a stat cam multisor la semaforul rosu inspre vest, ca acum in spate are galben, ca urmeaza culoarea verde, dar spre rasarit, ei bine, in acea seara de duminica am apasat gresit pe un buton al telecomenzii si am ajuns fata in fata cu un actor de mana a doua, cu o stea in piept. Robert Redford era tinerel, ca in toate filmele sale proaste, asa ca am cautat un alt buton pe tastatura, dar in ultima clipa ceva m-a oprit sa comut: anume, faptul ca dintr-o replica a serifului am priceput ca acesta conducea o potera care urmarea un tanar indian, Willie Boy pe numele sau!

Hm, subiectul indienilor discriminati si exterminati in vestul salbatic american avea pentru mine, un alb oarecare nascut, crescut si pensionat intr-o tara de albi, o semnificatie aparte in materia drepturilor omului, ceea ce m-a uimit putin, asa ca privirea mi-a fugit in coltul ecranului si uimirea s-a convertit brusc in emotie cand am vazut ca ma aflu pe postul national de televiziune. 

TVR 1 difuza un film ce ii atingea pe americani fix in punctele de imagine care ii dor pe ei cel mai tare: problema exterminarii bastinasilor din vestul salbatic, care invariabil se conexeaza cu situatia rezervatiilor actuale in care pieile rosii sunt cantonate!

TVR 1, televiziunea nationala facea asta! Cineva a innebunit acolo, mi-am zis in prima clipa! TVR, cea care a fost adusa in anii anteriori in pragul falimentului drept recompensa sau drept pedeapsa pentru ca a transmis on-line lovitura de stat sovietica din 1989, drapand-o in mantaua unei miscari revolutionare! Ce s-o fi intamplat cat am lipsit eu din Timisoara?

Aaaha, mi-am spus: iata ca europenii dau un bobarnac aliatilor de peste ocean, confirmand inca o data ca in spatele usilor inchise, ei se lucreaza unii pe altii, peste sau pe sub ocean, mai abitir decat in episoadele de interceptari telefonice din anii trecuti. O stiu ei insisi, aliatii, o stie toata lumea, dar totusi, postul national de televiziune al partenerului strategic din Europa, cel ce a promovat ani de zile investitiile militare americane in Romania, acel post, tocmai el, sa atinga subiectul indienilor din America de Nord, asa ceva nu s-a mai vazut de pe vremea lui Nicolae Ceausescu! Pana in ziua cand James Pettit s-a apucat sa declare ca Moldova de peste Prut nu ar avea nimic comun cu Romania!

Hm-hm! Sa fie o gafa diplomatica la mijloc? Nu cred, caci in secunda doi l-ar fi calcat tramvaiul in baie, cat e el de ambasador! 

Asadar este ordin de la centrala! Dar de ce ar sabota Departamentul de Stat traseul Republicii Moldova inspre UE?

Pai, mai intai pentru ca procedand astfel, le fac rusilor un cadou tare drag lor de la Petru cel Mare incoace, si in al doilea rand, pentru ca prin asta le-ar lua fata aliatilor europeni in cursa catre gratioasele resurse adapostite intre frontierele federatiei. Cand esti departe de casa, dai cu bucurie ceva ce nu te intereseaza contra a ceva de care chiar ai nevoie – apa in desert, caldura la poli si liniste in raza de bataie a bazei aeriene de la Deveselu!

Mai apoi, pentru ca in Republica Moldova salasluieste o armata care nefiind hranita si echipata de la Chisinau, nu raspunde la ordinele capitalei moldovene. Ei, si? De ce le-ar pasa Statelor Unite pe cine primeste Bruxelles-ul in curtea sa, doar scutul de la Deveselu este operational bine-mersi! Pai le pasa, caci toata lumea estimeaza ca odata intrata Republica Moldova in UE, Moscova nu numai ca isi va dubla efectivele transnistrene, dar este de crezut ca va dirija, apparent fara sarcini, incolo, pana catre Paris, o buna parte a celor 10 procente  civili rusi posesori de buletine moldovene din totalul de 4 milioane de locuitori ai micutei republici. Asta nu ar fi tocmai bine, mai ales acum, dupa ce Crimeea a arborat drapelul ros-albastru-alb, Ucraina s-a inmuiat incet-incet precum un baton de ceara, iar Turcia a inceput sa isi strige pretentiile in gura mare, de se aude in toata lumea rasariteana, dar mai ales la Moscova si la Teheran!

Pai, vor intreba analistii damboviteni, cum, America pupa piata independentei cu Russia, fara sa isi anunte aliatul strategic? Da, caci dupa ce si-a plasat rachetele la Marea Baltica, in Polonia si in Oltenia, adica in spatele tuturor liniilor aliatilor sai de pe batranul continent, Obama o poate pune de o sueta in Piata Rosie a independentei cu Vladimir Putin, mai ales in relache-ul ce a urmat dupa ce Marea Britanie a executat Marea Iesire, iar dinamicul Nigel Farage a primit viza americana chiar zilele trecute. Momentul suetei de sfarsit de mandate depinde de detalii precum oferirea micutului cadou promis prin declaratia lui James Pettit.

In plus, cadorisind Rusia cu fosta republica moldoveneasca, se mai tempereaza si navalnicul Recep Erdogan, care prea repede s-a inseninat la fata cand rusii au vorbit despre accesul aeronavelor lor in baza de la Incirlik! Vorba ceea, cand esti in departare, chiar arunci din bagaje, ca sa te poti intoarce acasa!     

Asadar, e clar de ce au facut-o americanii! Dar de ce a facut-o  TVR1? Pai TVR 1, desi post national romanesc in tara partenera strategica a Americii, raspunde comenzilor noii conduceri a tarii, care conducere, dupa ce Emil Boc si Traian Basescu au fost dati la o parte si inlocuiti cu pro-eurogermanul Klauss Iohannis si eurofrancezul Dacian Ciolos, nu se mai este de sorginte transatlantica.

Asadara, desi probabil cu inima cat un purice (dar un purice bine hranit totusi, ca sa nu sucombe, ca este nevoie de el in noile alegeri generale) TVR trimite un bobarnac tocmai peste ocean direct in nasul partenerului.

In acelasi timp, ii aminteste receptorului sau romanesc ca pe vremea cand in vestul american indienii erau macelariti de potere constituite prin birturi, in Romania tiganii erau eliberati din robie de catre Alexandru Ioan Cuza. Ca in timp ce adversarii de pe mapamond declarati ai SUA invoca zilnic existenta celor 310 de rezervatii de indieni ce ocupa 200.000 de km patrati din cele 10 milioane cat masoara SUA, urmasii fostilor robi tigani au locuri rezervate in universitatile romanesti.

Sa nu fi reusit diplomatia europeana sa trimita un alt mesaj in replica la afacerea moldoveneasca decat cel evidentiat prin difuzarea acestui film arhaic dar color (1969), slabut si cu actori de mana a doua? Americanii au demonstrat ca pot face orice fel de mutari importante in orice loc de pe glob! Europenii le demonstreaza cu propria lor arhiva cinematografica, faptul ca au carente in istorie, ca in vremea cand in Europa se infiintau universitati si biblioteci, in lumea noua bastinasii erau impuscati potrivit principiului “singurul indian bun este indianul mort”.

Este trista si prima demonstratie si a doua, si trist este si deznodamantul filmului. Seriful renunta la potera (din care faceau parte, pe langa un judecator alb, ca sa vezi - si doi indieni), ia afacerea pe cont propriu si intr-un duel cu carabine, spre cinstea lui tragand din fata, il impusca pe indian, care insa doar simuleaza ridicarea tevii armei. Dupa singurul foc slobozit, pe serif pare sa il macine regretul cand constata ca adversarul sau  acceptase duelul cu pusca golita de munitie.

Nu il mai chema “Pana de soim” ca pe stramosii lui, ci Willie Boy. Purta numele si straiele ocupantilor, le vorbea limba, fusese asimilat asadar si totusi, principiul impus de acestia i-a adus sfarsitul, mort, indianul urmand sa fie mai bun decat viu.

Simbolistica productiei lui Abraham Polonsky merge si mai departe si seriful arde cadavrul, fiecare din cei doi acceptandu-si astfel soarta: indianul – sa piara de mana albului iar acesta sa savarseasca crima si apoi sa stearga urmele.        

Nu am avut ocazia sa cunosc desertul californian asa cum a facut-o fiica mea in perioada cat a urmat scoala acolo, am aflat insa ca pe locul unde a fost ars cadavrul impuscat al lui Willie Boy, astazi s-ar ridica un monument pe care sade inscriptia “The West’s Last Famous Manhunt”.

Dar nu am reusit sa aflu daca monumental este sau nu protejat de gardul electric al vreuneia dintre cele 310 rezervatii.

*

Epurati in bloc, murim totusi pe rand!

Stiam mai demult si am simtit de nenumarate ori pe propria-mi piele in toti cei 10 ani de cotizare la ACMMR din SRI Timis ca acest ONG pe cat este de imperfect (dar cine mai e perfect in ziua de astazi?) pe atat este de perfectibil! Va rog, nu aplaudati, m-am referit doar la filiala Timis, unde sunt cotizant! Va rog, nu fluierati, nu m-am referit la totalitatea membrilor!

Toata lumea stie ca intrarea intr-un ONG este benevola la fel ca si iesirea de altfel, dar am fost obligat sa incalc aceasta regula in 2006, cand la plecarea din SRI am constatat ca era obligatorie pe fisa de lichidare confirmarea scrisa a filialei timisene de rezervisti, care trebuia sa atesteca m-am inscris in asociatie si ca am devenit membru achitand cotizatia! Dupa cateva saptamani, trecerea mea in rezerva a fost operationalizata si operata in evidentele de resurse umane si probabil si in cele ale bazelor de date operative ale SRI si in cele ale CNSAS si abia atunci am putut medita in liniste la ciudatenia situatiei.

Nu stiu daca potrivit normativelor din 2006 era compatibila calitatea mea de membru ONG cu cea de membru SRI, dar ce ar mai fi contat o anomalie in plus, atata vreme cat dupa 10 ani eu inca traiesc anomalia intocmirii periodice de documente cu caracter secret de serviciu ce insotesc actele financiare ce le trimit catre CASAOPSNAJ. 

Asa stand lucrurile, fireste ca ma intreb cu o usoara emotie ce eventuala raspundere mi-as asuma acum in raport cu Legea 182/2002, daca as mentiona in partea de sus a acestui articol un eventual caracter  al lui secret de serviciu! Sau strict secret!

Evident, cel ce pe 23 august 2006 daduse ordin (verbal!) sa fie poftiti afara din SRI toti ofiterii ce lucrasera pana atunci in domeniile de aparare a integritatii teritoriale, a fost obligat de situatie sa ii concentreze intr-un singur loc, pentru un control informativ mai comod din partea structurilor de contrainformatii militare. 

Cu siguranta, momentul a devenit brusc fierbinte dupa ce atributiile informative privind teritoriul national fusesera transferate structurilor civile de politie de frontiera din Ministerul de Interne, astfel ca obligatia de inscriere in asociatie trebuie inteleasa ca atare.

Nu spun ca ar fi fost vreo problema exercitarea controlului informativ in mediul fostilor ofiteri de integritate teritoriala, caci dintotdeauna serviciile secrete si-au verificat si isi verifica zi si noapte angajatii si rezervistii, ei fiind considerati detinatori de valori informative ce ar trebui protejate fata de tentatiile adversarilor de pe fronturile de intelligence. 

O usoara problema a fost, insa doar in opinia mea,  obligarea ofiterilor demisionari, prin acea fisa de lichidare, sa devina in paralel si membri ai societatii civile, veritabil al doilea front informativ pe intortocheata tabla romaneasca de sah.

Ca sa fie incheiata tema, mai trebuie spus ca planul epurarii in bloc a acelei categorii de ofiteri SRI, din care cu mandrie eu am facut parte, era clocit de multa vreme la Moscova, insa a putut fi pus in opera via Budapesta abia in 2005-2006, dupa ce Traian Basescu inscriindu-se la cursurile universitatilor de vara din secuime, s-a afisat insistent alaturi de Tokes Laszlo si in contra viitoarelor lui sustineri electorale de care stia ca va avea acuta nevoie, a acceptat cererea prelatului de a destructura si epura acea categorie de ofiteri din Banat si Transilvania si de a desfiinta directia centrala ce le coordona activitatea. 

Si probabil i-a acceptat si cererea de a-i permite hartuirea prin toate mijloacele a ofiterilor ce l-au urmarit in decursul activitatilor sale antiromanesti, in principal a celor ce nu au acceptat colaborarea cu trimisii sai!

Momentul prielnic pentru operatiune a aparut in 2006 si s-a suprapus cu succes peste cel al vidului de putere aparut dupa demisiile in bloc a tuturor sefilor de servicii secrete si a procurorului general, cand adjunctii ramasi la comanda nu s-au putut opune, fiind cointeresati sa nu se opuna.

Si asa, un domeniu important, transat la masa verde a politicii dambovitene acoperita de un steag verde si de unul portocaliu, creand o bresa in sistemul de securitate nationala rapid umpluta de mediul advers, a produs nenumarate victime colaterale de care nimeni nu mai vrea sa isi aminteasca acum. Statul actual nemaiavand nevoie de acel corp de ofiteri romani, simuleaza prost o anume pretuire fata de componentii sai, nu le recunoaste si nu le apara drepturile civile incalcate de o administratie caracterizata de o coruptie endemica, le asigura pensii doar obligat de contributiile lor din timpul carierei si le asteapta disparitia bilogica.

Iar unii dintre componentii sai, rand pe rand, disciplinati, membri sau nu ai ONG-ului, chiar dispar! Insa nu in bloc!

***