Alexander Feklisov, „prinţul” spionilor sovietici

La moartea sa in 2007, o publicaţie britanică l-a numit „Prinţul” spionilor. Alexander Feklisov nu s-a mai  aflat multă vreme în atenţia opiniei publice şi nici a istoricilor, numărându-se printre „spionii uitaţi”, deşi performanţele sale informative le depăşesc cu mult pe acelea ale unor spioni consideraţi aşi ai acestui mediu.

Un agent prodigios

Într-adevăr, Feklisov a acţionat în cele două spaţii considerate priorităţi ale spionajului sovietic, Statele Unite şi Marea Britanie, într-o perioadă de vârf a confruntărilor Războiului Rece, fiind agentul care s-a aflat în legătură cu doi dintre cei mai importanţi spioni pentru Uniunea Sovietică, Julius Rosenberg şi Klaus Fuchs, care au contribuit în mod substanţial la transmiterea unor secrete tehnologice, între care şi acela al bombei atomice, ceea ce a contribuit substanţial la realizarea acesteia de URSS. De asemenea Feklisov a fost implicat în unul din evenimentele cruciale ale Războiului Rece, „crizei rachetelor” (1962), declanşată de instalarea de către URSS, în Cuba, a unor rampe de lansare  de rachete cu focoase atomice.

În autobiografia sa, Feklisov arată că a recrutat nu mai puţin de 17 agenţi, iar serviciul de informaţii rus SVR, urmaş al KGB, a recunoscut că Feklisov „a condus misiuni importante de obţinere a unor informaţii secrete de natură ştiinţifică şi tehni¬că, inclusiv în domeniile electronicii, locali¬zării prin radio şi tehnologiei aviatice".

...în conul de umbră

Şi totuşi, timp de câteva decenii, Feklisov a rămas într-un „con de umbră”, numele său ne mai fiind amintit în publicaţii sau în lucrări de specialitate din motive greu de înţeles. Să fi  fost vorba de importanţa strategică şi chiar politică a misiunilor pe care le-a îndeplinit care trebuiau să rămână secrete? Dezvăluirile sale ar fi afectat prestigiul prestigiului statului pe care l-a servit? Sau poate Feklisov însuşi a dorit să nu se vorbească despre activităţile sale din motive pe care el şi  bine înţeles serviciul  în slujba căruia s-a aflat (KGB) le cunoşteau.

Biografia obişnuită a unui spion

Într-adevăr cursul existenţei lui Feklisov s-a asemănat, în linii mari, cu acea a altor agenţi sovietici.Se născuse la Moscova ca fiu al unui lucrător la căile ferate care locuia într-o căsuţă de lemn şi singura sa proprietate era …o vacă. A lucrat o vreme într-o fabrică, iar, din 1930, a început să se specializeze în radiotehnologie, fiind un student eminent şi un bun atlet.Intră în Partidul comunist şi este recrutat, în 1939, de NKVD. După ce a învăţat perfect limba engleză, Feklisov este trimis, în prima sa misiune, în Statele Unite. Recrutarea lui Feklisov se încadra unei noi linii de activitate a serviciilor de informaţii sovietice care viza înlocuirea agenţilor cu origine intelectuală, care creaseră o serie de probleme, cu cei cu origine sănătoasă, muncitorească.Cu soţia sa, Zinaida, Feklisov a avut două fete.

Se rupe tăcerea

Abia după dispariţia Uniunii Sovietice, cel care a rupt tăcerea asupra activităţii sale de spion a fost însuşi Feklisov. Mai întâi, într-un documentar realizat de televiziunea americană în 1997, iar apoi în autobiografia sa,  „The Man Behind the Rosenbergs: Memoirs of the KGB Spymaster Who Also Controlled Klaus Fuchs and Helped Resolve the Cuban Missile Crisis” („Omul din spatele lui Rosenberg: Memoriile spionului KGB care de asemenea la controlat pe Klaus Fuchs şi a ajutat la rezolvarea crizei rachetelor din Cuba”), volum apărut în 2002, la New York.

Se pare că revelaţiile cuprinse în această carte nu au convenit succesorului KGB, serviciul de informaţii externe al Federaţiei Ruse, care a refuzat să comenteze conţinutul interviului şi cărţii lui Feklisov, arătând doar că realizarea bombei atomice s-ar datora doar savanţilor sovietici.Dar chiar unii comentatori americani avertizează cu privire la realismul relatărilor lui Feklisov, arătând că acesta a fost „Umbrit de iluzii marxist-leniniste. "

Şi totuşi, mărturiile lui Fekliov oferă numeroase revelaţii, date inedite  nu numai cu privire la activitatea sa informativă, ci şi a altor agenţi cu care a avut ocazia să colaboreze. Unele dintre ele au fost confirmate de informaţii desecretizate apărute ulterior, conţinute chiar în arhivele sovietice sau în cele străine, precum şi în lucrări de specialitate. Dar probabil unele din cele mai preţioase informaţii se referă la dimensiunea umană a relaţiilor pe care Feklisov le-a avut cu agenţii pe care i-a „îndrumat”, la rândul lor unii din cei mai importanţi spioni ai secolului XX.

Un prieten apropiat: Julius Rosenberg

Până în 1946, Feklisov activează în SUA sub acoperire diplomatică (nume de cod „Kalistrat”) la Consulatul URSS de la New York, unde este direct implicat, sub conducerea lui ofiţerului NKVD Anatoli  Iatskov, în operaţiunile legate de “spionajul atomic”, misiunea sa principală fiind recrutarea de agenţi, mai ales  dintre simpatizanţii comuniști. Desigur, cel mai important dintre aceştia a fost Julius Rosenberg. De fapt, nu Feklisov îl recrutase pe acesta, ci alt agent, Semion Semionov, dar Feklisov  a fost cel care a avut cele mai apropiate şi „productive” relaţii cu acesta, cu care a avut 50 de întâlniri în perioada 1943-1946.  Cele mai importante informaţii i-au fost transmise de către Rosenberg în timpul unui concediu în 1945.

Potrivit mărturiei lui Feklisov din lucrarea amintită  şi contrar opiniei atât de răspândite în acea perioadă şi mai târziu, Rosenberg nu a fost un „spion atomic”, ci a furnizat informaţii secrete importante în domeniul electronicii şi a ajutat la organizarea unei reţele se spioni pentru Uniunea Sovietică. Se pare că unul dintre motivele pentru care Rosenberg a ajuns pe scaunul electric nu se susţine, căci, aşa cum arată  Feklisov Rosenberg „ nu înţelegea nimic despre bomba atomică”.

Desigur, nu trebuie estimată contribuţia de spion a lui Rosenberg, căci el a furnizat alte secrete din domeniul electronicii, cu aplicaţii în d cel militar, cum ar fi radarul submarin şi altele. Ironia soartei: sovieticii vor folosi unele informaţii furnizate de Rosenberg la realizarea unor instalaţii care au dus la identificarea avionului U-2 pilotat de Francis Gary Powers, capturat în 1960. O bună parte a datelor transmise de Julius Rosenberg  au fost primite de la fratele soţiei sale,  David Greenglass, care a lucrat la proiectul bombei atomice

O altă revelaţie pe care o oferă Feklisov este aceea după care soţia lui Julius, Ethel, şi ea executată, a fost...nevinovată, căci nu a avut de a face în mod direct cu acţiunile operative, fiind „complet inocentă”. Aceste informaţii au fost confirmate ulterior şi de alte izvoare după care Ethel fusese denunţată de fratele său, David Greenglass, pentru a-şi salva propria soţie.În ceea ce priveşte relaţiile cu Julius Rosenberg, Feklisov ţine să sublinieze că acesta nu a fost pentru el doar un agent, ci „un prieten apropiat”. Consideră că întâlnirile sale cu Rosenberg „se numără printre cele mai fericite momente ale vieţii sale”.

Chiar unul din biogarfii lui Feklisov arată că acesta a  fost foarte „sincer” în relaţia sa cu Julius Rosenbeg, suferind chiar o depresie  în momentul arestării acestuia. În opinia lui Feklisov, Julis Rosenberg a fost un „comunist dedicat”, motivat de idealism, însufleţit de idealurile marxiste , dincolo de cele patriotice. Crede că acesta trebuie considerat un erou „care a sprijinit lupta antifascistă a Uniunii Sovietice. Îl consideră un „idealist nereformat”, un „partizan” care „nu a vrut să îi trădeze pe tovarăşii săi sovietici”. A contribuit la realizarea „unui viitor de pace pentru copii săi”.

Într-un interviu ulterior, Feklisov  arară că s-a hotărât să facă cunoscute relaţiile sale cu Julis Rosenberg, dat fiind că „Moralitatea mea nu îmi permite să păstrez tăcerea”.

Feklisov oferă informaţii şi în legătură cu activitatea altor spioni americani pentru Uniunea Sovietică: Joel Barr, Al Sarant, William Perl care a lucrat la NACA, predecesorul  NASA. Între altele, aceste informaţii  au fost folosite la realizarea avionului MIG pe care sovieticii l-au folosit în războiul din Coreea şi a devenit unul din cele mai importante arme aeriene ale URSS. Un alt „corespondent” a fost Sobell, care şi-a negat însă activitatea de spion.„

Un erou-Klaus Fuchs

În perioada 1960-1964, Feklisov activează în Marea Britanie în calitate de şef al rezidenturii de spionaj sovietice de aici, sub numele de Alexandr Fomin, având însărcinări similare, mai ales în domeniul spionajului atomic. Reuşeşte să îl racoleze pe Klaus Fuchs, un cercetător de origine germană, care lucrase la proiectul american al bombei atomice de la Los Alamos şi la laboratorul nuclear britanic Harwell.

Şi cu Fuchs, Feklisov a avut relaţii speciale, personale. Îl consideră cel mai important spion pe care l-a avut vreo¬dată Uniunea Sovietică în cursa pentru arma atomică. Şi pe Fuchs, ar fi fost un "comunist dedicat”, un „erou” care a fost abandonat de sovietici. Informaţia lui Feklisov, după care identificarea şi „căderea” lui Fuchs s-a datorat trădării lui Harry Gold, a fost verificată chiar în cartea pe care acesta a scris-o. Trădarea lui Gold a avut loc după ce Fuchs i s-a confesat, dar fără să dea nici un nume.

După părerea lui Feklisov, aportul lui Fuchs a fost „cel mai important” pentru realizarea armei atomice pentru Uniunea Sovietică, căci ar scurtat perioada de dezvoltare a acesteia cu 4-5 ani şi a făcut ca să fie economisite milioane de dolari. Informaţiile sale se refereau la prima bombă cu uraniu şi plutoniu, pentru care Fuchs a oferit toată baza teoretică.

La început, când s-au primit informaţiile lui Fuchs transmise de Feklisov, acestea  nu s-au bucurat de prea multă încredere. Astfel, Lavrenti Beria, responsabil pentru proiectul producerii bombei atomice sovietice,  a fost rezervat, afirmând că acestea pot fi false, putând duce la irosirea de bani şi timp. Doar atunci când savanţii sovietici, în primul rând unul din conducătorii proiectului sovietic, Kurchatov, au confirmat că datele sunt reale, Beria şi-a schimbat opinia, afirmând că  aceste date reprezintă „progres al ştiinţei”. Alţi savanţi, între care Saharov, au fost de părere că acest proiect poate duce la irosirea unor mijloace materiale în perioada în care în ţară era în ruină şi domnea foametea, dar Stalin a răspuns cu un proverb rusesc: „Dacă copilul nu ţipă, mama nu poate înţelege ce vrea”.După alte opinii, importanţa informaţiilor furnizate de Fuchs a fost exagerată, avansul pe care l-a oferit fiind de numai 12-18 luni.

În afară de aportul de spion al lui Fuchs, Feklisov se ocupă pe larg şi de profilul ideologic şi moral al acestuia. Îl consideră pe Fuchs un comunist care credea sincer că această orânduire este cel mai înalt stadiu al umanităţii, dat fiind că proprietatea este sursa exploatării.  Îl aseamănă pe Fuchs cu Thomas Morus, autorul „Utopiei”.

Pe plan politic, Fuchs era împotriva monopolului american, opinie pe care o împărtăşeau şi alţi oameni de ştiinţă. Nu a fost doar un trădător, dat fiind că poate datorită lui nu a avut loc un conflict nuclear, de exemplu în împrejurările legate de participarea trupelor chineze în războiul din Coreea de nord sau de „criza rachetelor”.

Pe plan profesional, Fuchs ar fi fost după părerea lui Feklisov,  „ideal for the job” „ideal în profesia sa”), o personalitate foarte „inspirată în munca sa”, în ultimă instanţă, din toate punctele de vedere, un „revoluţionar”.

În afară de aceasta, Fuchs şi-a avut principiile sale morale. Atunci când Feklisov l-a întrebat de ce nu se căsătoreşte, acesta  i-a răspuns că nu vrea ca oprobiul să cadă asupra soţiei şi copiilor săi.Atunci când Klaus Fuchs a fost încarcerat în Berlin, Feklisov l-a vizitat în mai multe rânduri.

Cu aspectul său de „star de cinema”, Feklisov  a reuşit să influenţeze, să racoleze femei vulnerabile, secretare cum a fost Mellita Norwood care a avut o îndelungată activitate de spioană pentru Uniunea Soviertică.De asemenea, Feklisov s-a implicat şi în alte activităţi ilegale, contribuind la furnizarea de are către organizaţia teroristă irlandeză I.R.A.

Feklisov a afirmat că asasinarea preşedintelui J.F. Kennedy este o „afacere internă” a Statelor Unite, în ea nefiind implicate forţe străine.

A contribuit Feklisov la rezolvarea “crizei rachetelor”?

În timpul misiunii sale în Statele Unite, Feklisov este implicat într-un episod de mare importanţă, dar controversat legat de aşa-numita “criză a rachetelor “ (1962).Se pare că Feklisov a fost acela care face să parvină guvernului SUA propunerea lui Hrusciov privitoare la compromisul care a dus la încheierea „crizei rachetelor declanşată de instalarea de către URSS, în Cuba, a unor rampe de lansare  cu focoase atomice care puteau periclita o bună parte a teritoriului SUA, ceea ce risca să  ducă la declanşarea unui război nuclear. Propunerea lui Hrusciov prevedea rezolvarea „crizei rachetelor” din Cuba prin retragerea rachetelor sovietice în schimbul promisiunii că Statele Unite nu vor invada niciodată Cuba.

Propunerile sovietice ar fi fost transmise de Feklisov prin intermediul corespondentului postului ABC John Scali, în relaţii cu Departamentul de Stat, cu care s-a întâlnit într-un restaurant în Pennsylvania. Scali susţine că întâlnirea a fost iniţiată de Feklisov (Fomin), iar acesta- contrariul.

În tot cazul, după această convorbire, s-a înregistrat detensionarea  situaţiei creată de „criza rachetelor” în care, după afirmaţia unui biograf al său, Feklisov „a jucat un rol eroic”. Alt biograf consideră că, de fapt, el ar fi fost doar de "back channel", rolul său fiind exagerat.De altfel, nici Feklisov nu a confirmat rolul său în aceste împrejurări, afirmând că „Greşeala americanilor a fost că au supraestimat autoritatea sa”. „De fapt, eu am vorbit ca un analist mai mult decât ca un purtător de cuvânt”.

În tot cazul, rezultatul acestei convorbiri a rămas secret, de el ne fiind informat nici măcar ambasadorul Uniunii Sovietice în Statele Unite, Anatoli Dobrinin. Nici KGB nu era informat despre acestea. Într-o primă fază, rezultatele discuţiilor au fost transmise direct lui Hrusciov.  Atunci când conducerea KGB a primit telegrama despre demersurile lui Feklisov,  s-a pus rezoluţia „Acest raport nu conţine nici o informaţie secretă”.

„Doctor în istorie”

După încheierea misiunii sale în Statele Unite, Feklisov s-a reîntors la Moscova. A condus secţiunea pentru  această ţară din Primul Directorat al KGB. Ulterior a urmat Academia KGB, manifestând interes pentru istorie, cum reiese din cărţile sale. Îşi ia doctoratul în istorie.Înainte de retragerea sa în 1986, Feklisov a  mai participat la unele operaţii secrete, despre care afirmă că „este prea devreme să se vorbească”.

Alexander Feklisov a murit la 26 octombrie 2007 în vârstă de 93 de ani.La moartea sa agenţia de ştiri Interfax nu a oferit nici un fel de detalii.

„Moştenirea” lui Feklisov

Acest aspect este greu de apreciat datorită numeroaselor episoade contradictorii, încă neelucidate pînă la capăt, ale biografiei şi activităţii sale informative.Nu au reuşit acest lucru nici filmele inspirate, până la un punct, din biografia sa, între care “The Missiles of October” de Boris Lee Krutonog (2000).

Ca şi în cazul atâtor alţi spioni de marcă meritele sale au fost scoase în evidenţă abia după moarate, în numeroase articole apărute în presa vestică, mai puţin în cea rusească.Între aceste articole din publicaţii de prestrigiu menţionăm: "Alexander Feklisov. KGB agent who had a hand in some of the Soviet Union's most striking intelligence coups of the postwar period."  („New York Times”); "Alexander Feklisov, 93; Key Soviet Spy in U.S." („Washington Post”); "Aleksandr Feklisov, Spy Tied to Rosenbergs, Dies at 93"  („New York Times”); „Alexander Feklisov, Who Ran Red Atom Spies, Is Dead at 93” în „The Sun”). Majoritatea acestor articole subliniază că Feklisov a fost „unul din principalii agenţi din timpul Războiului Rece”, „spionul sovietic-cheie în Statele Unite”.

În unul din interviurile acordate înainte de moarte, Fekliov mărturiseşte că regretele sale sunt cauzate de faptul că viaţa sa a fost „obsesiv de secretă”, dar a acceptat-o. Ajuns să trăiască evenimentele care au dus la căderea URSS, Feklisov afirmă: „Nu am simţit niciodată că am lucrat pentru „o cauză greşită”. Iar coautorul unor cărţi ale lui Feklisov, Radosh, crede ca acesta a murit ca un „comunist nereconstruit”.

sursa: historia.ro