Eu despre Florian
Coldea am auzit in 2005, dupa ce, recomandat de familia lui Gheorghe Falca inrudita
cu Traian Basescu, acesta fusese plasat sub protectie prezidentiala si numit mana
dreapta a directorului Radu Timofte.
Pentru cei care vazusera in acest
eveniment si altceva decat parea sa fie, fusese clar inca de pe atunci ca
palaria de prim adjunct avea sa fie prea mare pentru neexperimentatul ofiter de
antiterorism.
Unii dintre acei privitori estimau ca Florian Coldea vine pe valul
ridicat peste ocean de atacul asupra turnurilor gemene, iar acuzele potrivit
carora acestea fusesera detonate cu stirea autoritatilor americane se potriveau
cu dezvaluirile din Romania ce indicau faptul ca cei trei jurnalisti fusesera
rapiti cu stirea celor romanesti.
Circula stirea ca
promovarea fulminanta a lui Coldea la varful SRI de la nivelul unui tanar
seralist rural ramas repetent se datora unei trasaturi pe care el si doar el o
detinea, si ca doar el ar putea pune in opera planurile din portofoliul lui
Traian Basescu.
Ca rapirea jurnalistilor, de fapt salvarea lor nu era decat un
act menit sa suplimenteze bugetele structurii antiteroriste romanesti, sa ii
creeze imagine protectorului sau. Ca descinderea spectaculoasa din avion a
lui Coldea, cu cagula pe fata si cu pistolul mitraliera sprijinit pe umar, intruchipand
un Rambo mioritic, era doar o mica recompensa pentru orgoliul sau ce trebuia
hranit periodic.
Dupa ce cortina cazuse
peste scena de prost gust jucata pe pista aeroportului si transmisa in direct
la televizor, veritabila premiera prin care se aruncau la cos toate manualele de
interventie antiterorista si solutionare discreta a unei crize cu ostateci,
telespectatorii au dormit linistiti si au visat frumos ca se afla pe maini
bune. Vigilenta le fusese adormita pentru un intreg deceniu.
Dar destinul unora
dintre ei avea sa se mai intalneasca cu tanarul Rambo.
La vremea caderii acelei cortine nu
am dat nici un credit opiniei potrivit careia se asteapta distribuirea lui Florian
Coldea si in alte roluri. Privitori mai atenti decat mine estimasera insa ca acel
tanar, dupa succesul inregistat la marele public, avea sa loveasca din nou. De
fapt, avea sa fie pus sa mai loveasca. Ceea ce s-a si intamplat!
Confirmarea avea sa vina la nici un an de zile distanta, in 2006, cand eu insumi, alaturi de cateva
sute de ofiteri SRI din toata tara ce aveam o specializare comuna, aveam sa devenim tinta colectiva a lui
Florian Coldea. Sau, ma rog, tinta planului prin care Traian Basescu, cel cu
rude la Arad si cu conexiuni la Anvers, Cluj Napoca si Tusnad, dorind sa isi
apropie votantii lui Tokes Laszlo, i-a promis acestuia ca ii va satisface
cererea lui cea mai arzatoare: anume, ca va desfiinta Diviziunea de
Antiiredentism din SRI si ca ii va arunca pe ofiterii acesteia pe drumuri. Se intalnisera doi insi dornici de razbunare. iar unul dintre ei il avea in maneca pe Florian Coldea.
Nu ma gandeam la vremea caderii acelei cortine nici ca, dupa doar 5-6 ani, timp in care si-a supus rezervistii unei
adevarate prigoane materializata in fel si chip, Florian Coldea ii va lua din nou la tinta (de
fapt doar pe cei cu cariera incompleta, trecuti in rezerva in 2006) si taindu-le pensiile
de cate trei-patru ori consecutiv ii va ademeni in tribunale, unde erau
asteptati de ofiteri ai Directiei Juridice din SRI si de judecatori cu sentintele gata scrise.
Dupa afisarea
generica a acestor ganduri, constat cu tristete ca ma bucura postura actuala a lui Florian
Coldea. A ajuns si el rezervist ca si mine. Rezervist de pe-o zi pe alta, ca si mine. Ieri la varf, astazi la podea. Isi merita soarta!
Poate
va intelege si el ce inseamna sa fii trecut in rezerva in doar 24 de ore, dupa
ce in 2006 el insusi a trecut in rezerva sute de ofiteri, de asemenea in 24 de
ore. Poate va intelege ca a fost epurat de un sistem de intelligence ce nu a mai
putut suporta agresivitatea impusa de el atat inauntru cat si in afara SRI.
Poate
va reusi in final sa inteleaga faptul ca serviciile de informatii traiesc din folosirea
inteligenta a resurselor personalului, nu din refulari, razbunari si cruzimi. Poate
isi aduce aminte ca la incadrarea in SRI, relatiile din institutie erau umane,
oamenii aveau grija unii de altii, iar SRI ii ingrijea pe toti. Ca la plecarea
lui din SRI, oamenii se simt abandonati, rataciti si neprotejati.
Ca toate astea nu mai puteau continua!
De aceea, ii zic
lui Florian Coldea sa se duca la cinema. Se joaca „Adio, arme!”
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu