Saul Beloia
Imi spuserati mai deunazi ca v-ati sters contul de
feisbuc pe care va dadusem comment-uri felurite. Se putea intampla sa fi
fost real! Dar acum vad ca aveti contul activ! Se poate intampla oricui sa creada
ca aruncand ceva peste gard, acel ceva nu ii va mai reveni!
Imi spuseserati mai demult ca va este compromisa adresa
de mail si ca aveti una noua. Dar Yahoo mail imi aduse recent ambele Dv adrese,
si fara nici un motiv, va trimisei in ambele crestomatia ce mi-o ceruserati. Si asta
se poate intampla oricui, sa creada ca nu mai e proprietar dar de fapt sa fie in continuare proprietar.
Stiindu-va o persoana si cu duhul blandetii si cu cel sfant
si cu alte duhuri bune dar niciodata slab de duh, ci dimpotriva plin de duh si oricand
pe buze cu o vorba de duh, am luat ca atare ambele anunturi si in urma lor m-am ferit sa va trimit mesaje in yahoo sau
in feisbuc, crezand ca ele chiar ajung in neant.
Cineva, prietenii stiu anume cine, imi spune ca poate ar
fi trebuit sa inteleg ca va este repugnanta comunicarea cu mine, chiar daca mi-ati
fost profesor in urma cu doua decenii. Brusc antipatica sa fi devenit comunicarea
cu mine de pe canalul public? N-as crede, ca sa va citez! Probabil altora sa le
fi fost rebarbativa comunicarea noastra, ceea ce este mai probabil, desi un pic
inestetic totusi.
Cui anume, ma intreaba amicul? Cine anume de pe canalul
public al internetului virtual sa nutreasca sentimente fetide pe segmentul
comunicational dintre profesor si student, revine amicul. Si-apoi, canalul de
comunicare dintre voi doi nu este public, el este privat, precizeaza amicul
analist. Pentru ca nefiind proprietate a statului, ci a unui oarecare privat, nefiind
finantat cu bani publici, ci cu bani de la privat, domeniul public nu are
motive sa fie deranjat ca profesorul schimba idei cu studentul lui.
Amicul tace
o clipa si revine: pai – dar totusi, conducta privatului, cea ce contine fibra
optica prin ncare profesorul comunica cu studentul lui, trece prin domeniul
public, deci poate fi vamuita. Adica controlata. Adica interceptata, citita,
analizata etc etc. Ca si orice scrisoare recomandata ce merge prin posta de
stat, ca doar de-asta Al. Ioan Cuza a folosit in premiera canalul posta ca si canal de
control a trimiterilor postale in Romania inceputului de modernitate.
Pare
just, raspund eu, ba chiar este just! La fel as proceda si eu, mi-as baga putin
nasul prin conducta cu fibre optice, chiar daca ea apartine unui privat. Caci
orice privat vine la mine sa imi ceara acordul de functionare, ce naiba, ca de-aia
sunt stat!
Si-uite-asa, divagand din dorinta in dorinta, am ajuns
departe de subiectul de debut, am consumat spatiul tipografic si trebuie sa pun
punct, ca intra calupul de publicitate! Revenim in scurt timp! Ramaneti cu noi!
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu