Marii traficanti de influenta mursecati de
televiziuni ar trebui sa fie pusi in libertate, caci ei nu sunt decat
continuatori ai glorioaselor traditii romanesti de odinioara, de rezolvare a
unei cereri cu ajutorul pilelor.
Traficul
de influenta socialist
In acele timpuri, pe langa atributia din fisa
postului, platita de catre stat, functionarul mai avea la dispozitie si o
componenta privata a functiei sale. Astfel, strutocamila isi facea treaba de la stat doar
daca era sensibilizat in privat cu acele renumite atentii – cartusul de Kent,
pachetul de cafea, baxul de Ness, sau, ma rog, plicul cu bani.
In regimul anterior, fapta de traficare de influenta
nu era prevazuta de codul penal intrucat facand parte din panoplia activului de
partid, care dadea recomandari, fusese botezata de catre mediile politruce de
protectie a sistemului, cu o anume duiosie - “pila-cunostinta-relatie”,
prescurtat – PCR. Adica organul diriguitor a tot ceea ce misca in tara. PCR-ul.
Traficul
de influenta capitalist
Abordarea actuala a parchetelor si a instantelor pare
corecta doar pana la un anumit punct, caci daca statul nu depune plangere ca a
fost furat pentru ca nu mai exista notiunea de avut obstesc, ce fapte mai raman
sa fie documentate de catre serviciile secrete si apoi probate de catre procurori
in faptuirea rechizitoriului de trimitere in judecata? Mai ramane traficul de influenta, caci fara un
intermediar care sa isi vanda influenta, nu prea ajungi sa dai spaga
decidentului, intrucat acesta se teme sa primeasca de la necunoscuti, presupunand
ca este urmarit!
Traficul
de influenta la fundatie
Dincolo de aceste glume, revin la problema mea
personala, vitala si fara drept de apel, indiferent daca fosti tovarasi de
partid sau urmasi ai lor se cam supara pe mine pentru insistenta prelungita
fata de dosarul meu locativ.
Si eu stiu si dumnealor stiu ca am de partea mea
toate prevederile legale, mai putin o sentinta de evacuare din partea Fundatiei
“Dr Avram Imbroane a romanilor de peste granita”, intabulata drept prorietara
cu titlu de mostenire al defunctei Steluta Crainiceanu, cea careia statul ii
retrocedase locuinta mea. Care fundatie nici in ruptul capului, nici dupa la
zece ani de la retrocedare, nu vrea nici sa intre in posesia acelei locuinte,
nici sa imi ceara chirie si – bineninteles – nici sa ma dea in judecata ca sa
ma evacueze.
In pofida insistentelor si demersurilor mele repetate
si prelungite catre cei trei reprezentanti de frunte ai fundatiei, acestia nu
vor cu niciun pret sa isi satisfaca interesul legitim, refuza sa incaseze chiria de la mine, se fac ca ploua, fug si se ascund!
Cineva tare de tot, sau care doar ii face sa creada
ca este tare de tot, ii impiedica! Acela trafic de influenta! Aia influenta! Ala
om! Sa opresti timp de 10 ani un ONG sa isi intre in drepturile patrimoniale
numai si numai ca tu sa iti satisfaci un imens orgoliu personal. Sa faci ONG-ul
sa renunte timp de zece ani la o chirie lunara de 300 de euro!
Sa faci in asa
fel incat fostul tau coleg si subordonat de la protectia SRI Timis sa “chitcaie”,
cum iti place sa spui! Sa ii elimini orice posibilitate de a realiza ceva in
viata post SRI! Sa ii demonstrezi ca esti mai tare decat el! Ca tu poti si el
nu poate! Ca tu ai avut agentura de influenta si el nu a avut! Ca tu ti-ai luat
agentura cu tine cand te-ai pensionat si el nu! Ca desi te-ai comparat toata
cariera cu el si ai iesit mereu in inferioritate, tot tu esti cel care si acum dispune,
iar el se supune dispozitiilor create si materializate de tine prin agentura ta
din institutii. Nu iti pasa ca el nu a ripostat niciodata in cei peste 20 de
ani de cand il tii in colimator!
Toata lumea stie ca nu am cerut niciodata vreo traficare
de influenta, desi mi-a stat la indemana adeseori si poate as fi si obtinut
rezultatul scontat – obtinerea titlului executoriu de evacuare a mea din
locuinta, sau chiar alte avantaje ulterioare. M-am abtinut sa cumpar influenta
din simplul motiv ca eu am fost ofiter, nu corupator, dar m-am confruntat si
inca ma mai confrunt cu cumparatori si traficanti de influenta. M-am ferit sa
ii denunt si pe unii si pe ceilalti, intrucat am fost ofiter, nu agent de
documentare/denuntare la parchet.
Cumpararea
de influenta – un sarpe rece
Nu am cautat niciodata cai ocolitoare, desi
institutiile sunt pline de asemenea potecute, chiar bine babatorite si strajuite
pe margine de serpi reci. Am depus cereri la registraturi si am asteptat
rezolvarea. Am mers in audiente si am cerut ceea ce aveam dreptul. Am angajat
avocati, care m-au reprezentat conform celor legal ingaduite. Am asteptat trei
ani sa primesc o repartitie de butelie si e drept, aceasta chiar a si venit, in
1991cand deja aveam una cumparata de pe piata neagra. Am asteptat cinci ani sa
ia sfarsit procesele in instante ca sa intru in locuinta pentru care detineam
contract de inchiriere si chiar am intrat cu executorul. Am asteptat zece ani
sa fiu dat in judecata si evacuat din locuinta – e drept inca fara niciun
rezultat, dar eu inca astept.
Cum
ar fi sunat?
Cum ar fi sunat sa merg acasa la primarul Nicolae
Robu si sa ii zic – “stiti, tatal meu este vecin de bloc cu Dv aici, in Zona Soarelui.
Nasul fiului meu este coleg cu sotia Dv. Eu am raspuns de Politehnica pe
vremuri pe linie de Securitate, impreuna cu domnul maior cutare si domnul
capitan cutare, iar la SRI am lucrat cu domnul cutare”.
Ce-ar fi fost sa ma duc la viceprimarul Traian Stoia
si sa ii spun”Stiti, eu sunt de pe Clisura Dunarii, ca si Dv. L-am avut
diriginte pe domnul cutare, vecin cu Dv. Mama mea a fost colega de serviciu
cutare ruda a Dv. Ca detectiv particular am avut cazuri angajate de firma din
Timisoara la care Dv erati director si am lucrat la SRI cu domnul cutare de la
Senat, care e intim cu fostul Dv patron”.
Ce s-ar fi intamplat sa ma duc la prefectul Mircea
Bacala, aflat la primul sau mandat si sa ii zic “Stiti, eu am fost coleg de
facultate cu doamna subprefect, iar nasul Dv de botez a lucrat in tinerete
impreuna cu tatal meu. Am fost coleg la SRI cu domnul cutare din comisia de
aparare si cu domnul cutare de la consiliu”.
Dar
daca o faceam?
Pai - de fiecare data functiona o capcana, intinsa de un om faca chip, de
fiecare data urma sa fiu prins in flagrant si retinut! Acolo visa sa ma vada
acel om cu putere si fara chip! Distrus, zvarcolindu-ma in catuse pe prima pagina a tabloidelor, sub titluri de-o schioapa: “SRI-stul prins in flagrant!”.
De ce atata ura? Nu stiti? Va spun eu!
Pentru ca
i-am demolat o constructie ilegala la Sannicolau Mare, primita drept mita ca sa
angajeze la SRI copilul unui senator din zona. Drept e ca nu stiam la acel
moment ca el era ofiterul implicat. Pentru ca am dezarticulat grupul
infractional ce furase din arhiva SRI Timis dosarul lui Virgil Magureanu, grup pe
care el il proteja ca sa dobandeasca anumite avantaje dupa demisia directorului.
Pentru ca m-am plimbat prin SRI de la o unitate la alta cum dictau interesele
operative, impotriva vointei sale. Pentru ca m-am casatorit tocmai cu femeia la
care el jinduia. Pentru ca se compara cu mine si de fiecare data se vedea in
inferioritate. Fara niciun semn de exclamare.
In loc de concluzie
O mare greata m-a impiedicat de fiecare data sa cumpar
sau sa trafichez influenta, pentru ca aveam in fata ochilor imaginea acelui ins
facand asta si instaland piedici in fata mea. De ce?
Ca sa isi hraneasca
orgoliile ranite de atatea si atatea ori! Este atat de mica aceasta trista
figura incat din mila nu voi enumera acum toate piedicile ce le-a pus in fata
mea dupa anul 1998! De data asta, cu semnul exclamarii.
**
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu