Sediul din Timisoara, M Kogalniceanu 16 |
Sediul din Timisoara, Ghica nr.1 |
Retrocedarea catre Fundatia “Dr Avram Imbroane a romanilor din afara granitelor“ a fost sustinuta prin interventia unor
personalitati cunoscute in plan local si central ca fiind exponente ale
mediului contestatar de dupa 1990: revolutionarii Traian Orban, Marius Mioc si disidenta
Ana Blandiana.
Despre cei trei, Steluta Crainiceanu ii
vorbea Smarandei Vultur, prin anul 2000, intr-un interviu preluat pe www.banaterra.eu :
“A venit
Tarasteanu, un ziarist, la mine si nu stia cum sa ma imbratiseze cand a auzit
ca vreau sa le dau bani. Am vorbit si cu Marius Mioc si cu Traian Orban, ca am
vrut la un moment dat sa-i gazduiesc la mine pe revolutionari, in vila (in
imobilul de pe str. M. Kogalniceanu 16 din Timisoara – n.n.). Pe urma am
renuntat, ca le-a dat o casa mare undeva in centru in Timisoara. Ideea imi
suradea, ca aveam entuziasmul respectiv, de-atunci. Ana Blandiana a vorbit
direct cu Orban, ca doamna Crainiceanu vrea sa le dea si nu reuseste…”. Sursa:
ttp//www.banaterra.eu/romana/biblioteca_banat/articole/crainiceanu.pdf
De
asemenea, retrocedarea a fost dorita si sustinuta de catre exponenti ai
comunitatii romanesti din sudul Dunarii. Lideri ai comunitatii de acolo
precizeaza in mediul on-line:
“Fundația
Dr. Avram Imbroane își propune ca, pe lângă cele menționate mai sus, să ofere
tuturor românilor, nu numai acest sprijin în menținerea identității culturale
românești, ci și un loc permanent de găzduire, “O CASĂ” a românilor de
pretudindeni unde să găsească căldura și sprijinul pe care numai națiunea ta
ți-o poate oferi.
Acest sprijin, oferit cu generozitate de fiica Dr. A. Imbroane, se află în
Timișoara în imobilele situate în str. Ghica nr.1 și în str. Kogălniceanu nr.
16 și pe care în prezent Fundația se străduiește să le primească în virtutea
acestui nobil crez.” (Aurel Berlovan, vicepresedinte Comunitatea
Romanilor din Serbia).
Daca retrocedarea a fost sau nu legala, nu stabilesc eu asta aici si acum. Daca personalitatile de mai sus au cunoscut in ce conditii are loc retrocedarea, de asemenea nu stabilesc eu. Fiecare a avut cate un interes si a actionat pentru realizarea acelui interes.
Eu am constatat doar ca, in contrapondere cu crezul nobil, anuntat public, al fundatiei, acela de a oferi burse tinerilor romani din afara granitelor, unui roman dinauntrul granitelor i s-a intamplat un lucru oribil: un tanar sclipitor, Marian Gutulescu pe numele lui, absolvent de liceu cu nota 10, bacalaureat de nota 10, a fost izgonit din locuinta de pe Ion Ghica nr.1 de catre un avocat, cadru didactic, formator de constiinte si de caractere. Aflu recent ca intre timp Marian a mai fost si licentiat si masterat de 10, chiar asa, izgonit si aruncat in strada!
Tanarul locuise cu familia sa in cort pe malul Begai, cand Primaria Timisoara le-a acordat jumatate din apartamentul 3. Tracasat telefonic de domnul avocat, Marian a disparut din imobil si rareori se mai aude despre el. Doar lucruri bune, care ar face-o pe Steluta Creiniceanu sa se simta mandra. Nu si pe urmasii ei!
Despre cazul lui Marian scrisese Evenimentul zilei, pe vremea cand nu apartinea Elenei Udrea, prin grija unei deosebite jurnaliste locale, Georgeta Petrovici pe numele sau! Sursa: http://www.evz.ro/premiantul-timisului-nu-are-casa-451441.html
Nu vreau sa fac nimanui procese de constiinta, dar mi-ar place daca cineva si-ar da cu parerea de ce, dupa 10 ani de la retrocedare, nimeni nu cere unei instante sa fiu evacuat din acea locuinta.
De ce Marian nu a beneficiat de un tratament egal cu cel al doamnei Abrudan, acela de a fi evacuat din locuinta pe calea unei actiuni in justitie.
Avea acest drept si totusi i-a fost incalcat telefonic!
.
Stimate domn, eu n-am fost cu nimic implicat în afacerile Fundației Avram Imbroane ori în cererile de retrocedare în numele acestei Fundații.
RăspundețiȘtergerePe răposata Steluța Crăiniceanu, fiica fostului luptător pentru unirea Banatului cu România Avram Imbroane, am cunoscut-o, se cunoștea mai de multă vreme cu familia mea. De cîteva ori m-a găzduit la ea cînd aveam treabă prin București, unde locuia și avea un apartament.
Mi-a povestit și mie că vrea să facă o Fundație în amintirea tatălui ei, pentru românii de peste hotare, pe baza casei care îi fusese retrocedată. Dar ea era bătrînă, locuia în București și nu putea lucra concret pentru așa ceva. Căuta oameni care să lucreze pentru Fundația ei, mi-a propus și mie asta, eu niciodată n-am acceptat dar nici n-am refuzat-o. În fapt ea mi-a propus doar la modul general să mă ocup de Fundația „Avram Imbroane”, fără să facă propuneri concrete despre condițiile în care aș lucra pentru asemenea fundație.
Nu cunosc ca Fundația „Avram Imbroane” să fi apucat să desfășoare vreo activitate concretă. Nu știam decît de clădirea de lîngă gara de Est, despre cea de pe Ion Ghica habar n-am avut.
Așadar, colaborarea mea efectivă cu Fundația „Avram Imbroane” este zero.
Totodată, nimeni nu mi-a dat mie vreo casă undeva în centru. Asociația „Memorialul Revoluției”, condusă de Traian Orban, a primit sediu de la autorități (este amenajat acolo un muzeu al revoluției). Eu însă n-am primit nimic, toate proprietățile mele sînt fie moștenite, fie cumpărate pe piața liberă. Cu asociația „Memorialul Revoluției” am avut diferite colaborări, mi-am lansat o carte la sediul lor, am scris cîteva articole în revista asociației, dar niciodată n-am fost salariat al asociației și n-am primit bani de la ea. Chiar și pentru articolele publicate n-am cerut niciodată bani, ci numai cîteva exemplare din cărțile și revistele publicate de asociație.