Cu o lunga experienta in informatii si contrainformatii, acumulata incepand cu anul 1981, dobandita in sedii acoperite sau la vedere, privesc
de cateva zile bune prostiile debitate pe sticla de feluriti insi despre asa
zisii ofiteri acoperiti. Se vede clar ca pe langa faptul ca vin in platouri
fara a se fi documentat, tuturor le mai este si o teama viscerala ca li se descopera
scheletele din dulapuri, ale lor sau ale celor ce ii trimit pe la televiziuni. Toti,
dar absolut toti se suspecteaza reciproc, fiecare pe fiecare, ca lucreaza cu
serviciile secrete si pentru asta incearca sa se elimine reciproc fie ca sa nu
se mai imparta cascavalul, fie ca sa isi asigure un somn mai linistit, lor sau
celor ce le trag sforile de la distanta unui click sau a unui sms. Se tem acesti
vorbitori despre acoperitii din presa, din justitie si din administratie. Se
tem pentru ei si pentru sefii lor. Se tem de ceva invizibil, pe care nu il pot
defini. Ca de o zeitatea rea.
Se stie ca dintotdeauna hotii s-au temut de
paznici, iar venirea mileniului trei nu a modificat regula. Dupa lansarea noii
ordini planetare prin mondializare, noua ordine romneasca este bantuita de teama
ofiterilor acoperiti. Ca sa imprastie aceste temeri, CSAT a publicat un comunicat,
dar acesta in loc sa aduca linistea, a aruncat in aer si bruma de pace existenta:
"Din
dispoziţia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, în anul 2015,
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a verificat, în conformitate cu prevederile
art. 7, alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, prin instituţiile abilitate, la solicitările
Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministrului Justiţiei,
veridicitatea declaraţiilor judecătorilor, procurorilor,
magistraţilor-asistenţi, personalului de specialitate juridică asimilat
acestora şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti
şi parchetelor,în sensul că cei în cauză nu sunt lucrători operativi, inclusiv
acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.”
În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.”
Ceea ce nimeni nu pare sa fi inteles pe deplin un
lucru simplu a fost precizarea ca CSAT a verificat ceea ce au mentionat in
declaratiile date pe proprie raspundere acei functionari la data angajarii in
institutiile de justitie (judecătorii,
procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat
acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi
parchetelor). Gramada de analisti de pe la televiziuni, cand au vazut ca
CSAT “a verificat”, si-au inchipuit ca verificarile s-au facut de catre
consiliu in evidentele nominale ale serviciilor de informatii. Evident, pot fi
iertati pentru gafa acei analisti, caci ei nu stiu ca acele evidente sunt pur
statistice, dar nu pot fi iertati si pentru aceea ca nu au citit pana la capat
comunicatul consiliului. Daca faceau asta, ar fi priceput cum stau lucrurile si
faceau pe sticla o impresie ceva mai buna, discutand despre ceea ce scrie concret
in comunicat si nu despre propriile lor temeri si angoase.
Sigur, in acele declaratii scrise la angajare, componentii
celor sase-sapte categorii de functionari din justitie au negat orice legatura
cu serviciile de informatii romanesti actuale, in calitate de lucrători
operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori,
tot asa cum in alte declaratii scrise, alte zeci de mii de functionari negasera
orice legatura cu securitatea lui Nicolae Ceausescu.
Prin similitudine, deduc faptul ca si eu ar trebui
sa ascund si sa ma jenez de faptul ca am fost ofiter la SRI. Zic asta pentru ca
toata suflarea din justitie, care combate flagelul coruptiei ce afecteaza
securitatea nationala, este acum obligata prin lege sa se lepede de
institutiile ce ii ofera pe tava probatotiul in dosarele de coruptie! Cineva
vrea sa desprinda justitia de informatie? Sa rupa in doua binomul de care
vorbeste presa? Ciudat! Si cam unde ar putea sa fie acel cineva – in justitie
sau in cealalta parte? De vazut, caci trendul ruperii si infierarii legaturilor
populatiei cu structurile romanesti de intelligence nu este o noutate, a se
vedea lunga si intense campanie de denigrare a legaturilor romanilor cu propria
lor Securitate de pana in 1989! Potrivit acelei prelungite si inca aprige
campanii, si eu am fost printre cei ce au aflat ca ar fi trebuit sa isi ascunda
calitatea de ofiter in Securitate!
Pai de ce sa ma rusinez, de ce sa ma ascund si sa
imi pun cenusa in cap? Pentru ca asa au dorit niste vanzatori de neam si de
tara? A, bun, ei au solda lor in valuta si propriii lor subordonati, dar eu, din
rezerva, nu sunt obligat sa le dau ascultare! Stiu ca m-au vandut si pe mine (desi
aveam dreptul sa fiu protejat institutional!) odata cu tara, o minima dovada este
acel dosar de urmarire informativa trimis in 2006 de la SRI Timis la CNSAS si
apoi la Curtea de Apel Bucuresti, chiar in vremea cat eram ofiter activ deci
impotriva legii si ordinelor interne prin care se reglementa descarcarea de
dosarele fostei securitati.
Era un dosar de urmarire vechi si prafuit, aruncat
si uitat prin sertarele securitatii timisorene, pe care eu doar il finalizasem
in 1989, la mai mult de 15 ani de la deschidere, dupa ce toti coloneii stalinisti
ce lucrasera in el fie plecasera in lumea celor drepti fie se refugiasera prin
alte tari ca sa primeasca pensii in valuta. Acel DUI a fost prezentat ca si
proba in dosarul ajuns pe masa unei judecatoare ca vai de ea ce a pus in carca
locotenentului desemnat sa faca acel raport cu propuneri de finalizare, toate
abuzurile savarsite in dosar in vremurile in care viitorul locotenent era inca elev
de gimnaziu si de liceu.
Nici macar acest abuz (fata de care aveam dreptul la
protectie institutionalizata!) nu m-a facut sa ascund sau sa neg apartenenta
mea la Securitate. La acel proces de la Curtea de Apel, evident ca nu mi-am
negat fosta calitate! La acel proces, evident ca nu am chemat SRI-ul in
garantie, ca sa depuna marturie ca ceea ce facusem in Securitate potrivit fisei
postului pana in 1989 pentru RS Romania, facusem si dupa 1989 in SRI pentru
Romania, de asemenea conform fisei postului – adica aparasem informativ unitatea
statala. Nu am facut nimic din toate acestea pentru ca stiam ca ma aflu in fata
unora ce voiau sfartecarea tarii doar pentru a obtine pentru ei posturi si
functii in noile provincii independente.
Vorba lui Virgil Magureanu, SRI prea era folosit
drept sac de box de catre anumiti insi, ca sa ii mai aplic si eu una la ficat!
Asta, in pofida faptului ca SRI imi mancase deja ficatii cu incepere din 1998 (desi aveam dreptul la protectie institutionalizata!) pentru
ca cerusem sa ies din structura de protectie si sa ma intorc in vechiul meu profil
de aparare a unitatii statale!
Pentru ceea ce am facut in Securitate, o spun din
nou, eu sunt mandru din foarte multe motive, dintre care voi enumera doar
cateva aici. Mai intai, pentru ca nimic nu este mai mai inaltator decat sa pot spune
ca daca tara asta si-a pastrat forma ei de inima, acest lucru mi se datoreaza
si mie prin ceea ce am facut o intreaga cariera. Pentru ca la scoala de ofiteri
am invatat nu de la politruci, ci de la ofiteri romani de spionaj ce insemna
munca intr-un profil esential pentru pastrarea unitatii teritoriale a tarii.
Pentru ca in ianuarie 1990, cand am fost scos din penitenciar sa ii identific
pe cei ce puneau la cale ruperea Banatului, am fost printre primii ofiteri
reactivati si singurul ce aveam sa accept mari preturi ca sa servesc acel profil pana in anul cand
analizele au concluzionat ca integritatea teritoriala nu mai era pusa in
pericol intrucat avand aliati strategici, Romania avea asigurata apararea
frontierei si mai ales - calmarea agresorilor.
De aceea, vazand trendul potrivnic celor ce acum apara
securitatea statala, ma incearca acelasi fior rece din 1989. Atunci a fost
desfiintat si a inceput un indelung hulit la adresa organului romanesc de securitate. Acum a inceput sa fie hulit organul romanesc de siguranta. Ce va urma?
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu