.
• OFICIUL FEDERAL PENTRU APĂRAREA CONSTITUŢIEI (BUNDESAMTES FUR VERFASSUNGSSCHUTZ - BFV, contraspionajul - a fost înfiinţat în urmă cu 45 ani, în urma experienţei REPUBLICII DE LA WEIMAR şi furnizează „materialul pentru dezbateri între democraţi şi extremişti”.
Îşi are sediul central pe MARIANSTRASEE nr. 100, stradă din cartierul-dormitor HORWEILER din KOLN. Clădirea, din beton şi sticlă, a costat peste 200 milioane euro. Instituţia are cca. 2.500 angajaţi şi dispune de un buget de 220 milioane euro pe an. In cursul ultimilor ani, asupra acesteia a planat permanent ameninţarea unor reduceri de forţe.
În 1991, fostul senator WERNER HACKMANN anunta intentia de desfiinţare a serviciului de contraspionaj al landului HAMBURG şi operarea unei reduceri masive de personal la nivelul întregului BFV. Motivul invocat - desfiinţarea securitatilor socialiste.
În acelaşi an, fostul coordonator în Cancelaria federală, ministrul de stat SCHMIDBAUER, afirma că, în următorii zece ani, serviciile germane de informaţii trebuie să fie reduse şi să devină mai eficiente. Astfel, locurile de muncă din BFV urmau să fie diminuate anual cu 80 (414 în cinci ani din 2.485 de angajaţi). Sunt vizaţi în special funcţionari de nivel mediu, analişti, însă şi personal operativ. Personalul respectiv va fi pensionat sau transferat în serviciile BFV din noile landuri, servicii încă în formare.
S-a pus şi problema reorganizărilor: departamentul II (extremismul de stânga) se va uni cu departamentul VII (terorismul), iar departamentul IV (contraspionajul) cu departamentul V (protecţia secretului). Beneficiarii analizelor sunt Cancelaria Federală, Ministerul Federal de Interne, Procuratura şi Poliţia.
.
sâmbătă, 31 martie 2012
Dezvaluirile unui tradator vestic
.
de Liviu Gaitan
In urma cu un an de zile a încetat din viață, într-o localitate de lângă Moscova, HANS JOACHIM TIEDGE, ofițer de informații în BUNDESAMTES FUR VERFASSUNGSSCHUTZ - BFV, (OFICIUL FEDERAL PENTRU APĂRAREA CONSTITUŢIEI) fost serviciu vest german de contraspionaj cu sediul în Köln.
La 18 august 1985, TIEDGE schimbase tabara, fugind în R.D.G. Înaintea dezertării, acesta ocupa o funcție de conducere într-o direcție a BFV care se ocupa de contracararea spionajului RDG în R.F. Germania. Jurist de profesie, lucra în BFV din 1966 și avea o vastă experiență în contraspionajul împotriva R.D.G. și U.R.S.S. Un ziarist de la o publicație germană a reușit in ultimele sale ceasuri să ii ia o declaratie. Iată ce a spus:
„Mă numesc HANS JOACHIM TIEDGE și, la 18 august 1985, am dezertat din BFV fugind în R.D.G. Am trecut granița prin punctul de frontieră Marienborn. La graniță, am solicitat ofițerului grănicer să vină șeful schimbului. Acestuia i-am prezentat un pașaport vest - german pe numele de TAPPERT și legitimația de ofițer de informații pe numele adevărat de TIEDGE. La întrebarea interlocutorului est-german ce doresc, am răspuns scurt: „dezertarea”. Acesta a reacționat favorabil și m-a condus într-o cameră din punctul de frontieră, a adus bere și sandvișuri, destinzând atmosfera. După o scurtă convorbire cu persoane de la Ministerul Securității Statului, am fost transportat la o locație din Berlinul de Est care aparținea aceleiași instituții. Mi s-a oferit o locuință în localitatea Penden, în apropiere de Berlin. Aici m-am căsătorit cu cea de a doua mea soție; am trăit acolo liniștit până în 1990 când, după reunificarea Germaniei, nu am mai avut siguranța că nu voi fi arestat de noile autorități germane. În primăvara anului 1990, o înaltă personalitate din SERVICIUL DE INFORMAȚII EST-GERMAN m-a contactat și mi-a spus: „Domnule TIEDGE, după cum vedeți, aici se cam sting luminile, așa că trebuie să facem ceva. Nu mai putem să vă garantăm siguranța personală, însă, dacă doriți, K.G.B. este dispus să vă asigure un acoperiș deasupra capului”. Crezusem că lucrurile nu vor evolua așa de repede și că voi putea să mai rămân ceva timp în Penden. Nu a fost să fie așa întrucât evenimentele s-au precipitat dintr-odată, Germania „s-a lățit”, iar autoritățile federale au început să facă arestări in teritoriile estice, mai întâi în rândul fugarilor din R.F.G., azilanți în R.D.G. și suspectați de acțiuni de terorism pe teritoriul vest - german. Fiind stresat de teama de a fi arestat, am acceptat să plec în U.R.S.S. împreună cu soția. Și astfel, pe 23 august 1990, am ajuns la Moscova. Poate sunt singurul agent care a reușit să fugă de două ori, odată în R.D.G și, apoi, de aici în Uniunea Sovietică. Prima dată am trecut granița oferindu-mi serviciile și a doua oară din ordin. În R.D.G., mai bine de doi ani și jumătate am fost anchetat de către specialiști în probleme de contraspionaj din Ministerul Securității Statului, timp în care am făcut declarații detaliate asupra cazurilor de spionaj și contraspionaj cunoscute, am dat date și amănunte despre activitatea BFV, colegi, familiile lor, acțiuni în derulare etc. Într-un cuvânt, am declarat tot ce am știut din activitatea de 19 ani de ofițer de informații în BFV. În U.R.S.S. am fost primit bine de reprezentanți ai K.G.B. Am obținut o locuință într-o localitate de lângă Moscova. Am trăit din pensie și mici venituri câștigate ca urmare a practicării meseriei mele de bază, cea de jurist. Am consiliat firme rusești care aveau relatii comerciale si economice cu Germania. O perioadă de timp am trăit cu spaima că autoritătile rusesti mă vor extrăda având în vedere relatiile bune cu Germania, însă, cu timpul, am constatat că nu au avut niciodată acest gând. Motivatia trădării mele este una pur personală. Nu am colaborat cu Ministerul Securitătii Statului din R.D.G. înaintea trecerii frontierei. În ultimii 3-4 ani dinaintea trădării, viata mea personală devenise un cosmar. În 1982 a murit sotia mea,cu copiii nu mă mai întelegeam, o luaseră pe căi gresite. Am început să beau foarte mult si să fac datorii, mult mai mult decât aveam eu posibilitatea să le returnez. Am avut o mătusă foarte bogată care nu avea urmasi si îmi promisese că eu voi fi mostenitorul său. Acest lucru m-a determinat să fac un munte de datorii. Numai că aceasta a decedat în primăvara anului 1985 si nu mi-a lăsat nici-un pfenning. Aproape un an m-a chinuit ideea dacă să dezertez sau să mă sinucid. Problemele mele erau cunoscute în parte si la serviciu. Mi-a lipsit curajul să mă sinucid, asa că am ales trădarea. După 19 ani de muncă în functii de conducere, a fost un pas foarte greu de făcut. Noptile mă trezeam adesea plin de transpiratie, întrebându-mă în permanentă dacă nu există o altă rezolvare. În perioadele petrecute în R.D.G., dar si în Uniunea Sovietică si apoi în Rusia, depăsisem relativ bine toate spaimele trecutului, însă mă chinuiau visele că sunt arestat, extrădat si judecat de fostii mei colegi de la BFV din Köln.”
Aceasta este, pe scurt, spovedania dezertorului HANS JOACHIM TIEDGE, fost ofiter de informatii în BFV din Köln. La prima vedere am putea să spunem că este istoria unui trădător, mai mult sau mai putin asemănătoare cu a multora din categoria sa.
Oare de ce TIEDGE si-a asumat personal toate urmările negative ale actului său de trădare cu toate consecintele lui grave? De ce a recunoscut, fără echivoc, că este trădător si singurul vinovat pentru actul lui de dezertare?
Răspunsul la aceste întrebări este la îndemâna oricărui om cu logică si putină experientă de viată. TIEDGE a fost un trădător, dar si-a asumat acest lucru, fără să caute tapi ispăsitori în altă parte.
Surse: infomondo.ro
de Liviu Gaitan
In urma cu un an de zile a încetat din viață, într-o localitate de lângă Moscova, HANS JOACHIM TIEDGE, ofițer de informații în BUNDESAMTES FUR VERFASSUNGSSCHUTZ - BFV, (OFICIUL FEDERAL PENTRU APĂRAREA CONSTITUŢIEI) fost serviciu vest german de contraspionaj cu sediul în Köln.
La 18 august 1985, TIEDGE schimbase tabara, fugind în R.D.G. Înaintea dezertării, acesta ocupa o funcție de conducere într-o direcție a BFV care se ocupa de contracararea spionajului RDG în R.F. Germania. Jurist de profesie, lucra în BFV din 1966 și avea o vastă experiență în contraspionajul împotriva R.D.G. și U.R.S.S. Un ziarist de la o publicație germană a reușit in ultimele sale ceasuri să ii ia o declaratie. Iată ce a spus:
„Mă numesc HANS JOACHIM TIEDGE și, la 18 august 1985, am dezertat din BFV fugind în R.D.G. Am trecut granița prin punctul de frontieră Marienborn. La graniță, am solicitat ofițerului grănicer să vină șeful schimbului. Acestuia i-am prezentat un pașaport vest - german pe numele de TAPPERT și legitimația de ofițer de informații pe numele adevărat de TIEDGE. La întrebarea interlocutorului est-german ce doresc, am răspuns scurt: „dezertarea”. Acesta a reacționat favorabil și m-a condus într-o cameră din punctul de frontieră, a adus bere și sandvișuri, destinzând atmosfera. După o scurtă convorbire cu persoane de la Ministerul Securității Statului, am fost transportat la o locație din Berlinul de Est care aparținea aceleiași instituții. Mi s-a oferit o locuință în localitatea Penden, în apropiere de Berlin. Aici m-am căsătorit cu cea de a doua mea soție; am trăit acolo liniștit până în 1990 când, după reunificarea Germaniei, nu am mai avut siguranța că nu voi fi arestat de noile autorități germane. În primăvara anului 1990, o înaltă personalitate din SERVICIUL DE INFORMAȚII EST-GERMAN m-a contactat și mi-a spus: „Domnule TIEDGE, după cum vedeți, aici se cam sting luminile, așa că trebuie să facem ceva. Nu mai putem să vă garantăm siguranța personală, însă, dacă doriți, K.G.B. este dispus să vă asigure un acoperiș deasupra capului”. Crezusem că lucrurile nu vor evolua așa de repede și că voi putea să mai rămân ceva timp în Penden. Nu a fost să fie așa întrucât evenimentele s-au precipitat dintr-odată, Germania „s-a lățit”, iar autoritățile federale au început să facă arestări in teritoriile estice, mai întâi în rândul fugarilor din R.F.G., azilanți în R.D.G. și suspectați de acțiuni de terorism pe teritoriul vest - german. Fiind stresat de teama de a fi arestat, am acceptat să plec în U.R.S.S. împreună cu soția. Și astfel, pe 23 august 1990, am ajuns la Moscova. Poate sunt singurul agent care a reușit să fugă de două ori, odată în R.D.G și, apoi, de aici în Uniunea Sovietică. Prima dată am trecut granița oferindu-mi serviciile și a doua oară din ordin. În R.D.G., mai bine de doi ani și jumătate am fost anchetat de către specialiști în probleme de contraspionaj din Ministerul Securității Statului, timp în care am făcut declarații detaliate asupra cazurilor de spionaj și contraspionaj cunoscute, am dat date și amănunte despre activitatea BFV, colegi, familiile lor, acțiuni în derulare etc. Într-un cuvânt, am declarat tot ce am știut din activitatea de 19 ani de ofițer de informații în BFV. În U.R.S.S. am fost primit bine de reprezentanți ai K.G.B. Am obținut o locuință într-o localitate de lângă Moscova. Am trăit din pensie și mici venituri câștigate ca urmare a practicării meseriei mele de bază, cea de jurist. Am consiliat firme rusești care aveau relatii comerciale si economice cu Germania. O perioadă de timp am trăit cu spaima că autoritătile rusesti mă vor extrăda având în vedere relatiile bune cu Germania, însă, cu timpul, am constatat că nu au avut niciodată acest gând. Motivatia trădării mele este una pur personală. Nu am colaborat cu Ministerul Securitătii Statului din R.D.G. înaintea trecerii frontierei. În ultimii 3-4 ani dinaintea trădării, viata mea personală devenise un cosmar. În 1982 a murit sotia mea,cu copiii nu mă mai întelegeam, o luaseră pe căi gresite. Am început să beau foarte mult si să fac datorii, mult mai mult decât aveam eu posibilitatea să le returnez. Am avut o mătusă foarte bogată care nu avea urmasi si îmi promisese că eu voi fi mostenitorul său. Acest lucru m-a determinat să fac un munte de datorii. Numai că aceasta a decedat în primăvara anului 1985 si nu mi-a lăsat nici-un pfenning. Aproape un an m-a chinuit ideea dacă să dezertez sau să mă sinucid. Problemele mele erau cunoscute în parte si la serviciu. Mi-a lipsit curajul să mă sinucid, asa că am ales trădarea. După 19 ani de muncă în functii de conducere, a fost un pas foarte greu de făcut. Noptile mă trezeam adesea plin de transpiratie, întrebându-mă în permanentă dacă nu există o altă rezolvare. În perioadele petrecute în R.D.G., dar si în Uniunea Sovietică si apoi în Rusia, depăsisem relativ bine toate spaimele trecutului, însă mă chinuiau visele că sunt arestat, extrădat si judecat de fostii mei colegi de la BFV din Köln.”
Aceasta este, pe scurt, spovedania dezertorului HANS JOACHIM TIEDGE, fost ofiter de informatii în BFV din Köln. La prima vedere am putea să spunem că este istoria unui trădător, mai mult sau mai putin asemănătoare cu a multora din categoria sa.
Oare de ce TIEDGE si-a asumat personal toate urmările negative ale actului său de trădare cu toate consecintele lui grave? De ce a recunoscut, fără echivoc, că este trădător si singurul vinovat pentru actul lui de dezertare?
Răspunsul la aceste întrebări este la îndemâna oricărui om cu logică si putină experientă de viată. TIEDGE a fost un trădător, dar si-a asumat acest lucru, fără să caute tapi ispăsitori în altă parte.
Surse: infomondo.ro
Dezvaluirile unui tradator estic
.
Fostul agent KGB Yuri Bezmenov, defector in SUA in anul 1970, a explicat in 1980 cei patru pasi ai subversiunii sovietice, precum si ceea ce va urma dupa Criza. “Americani, scoteti-va bananele din urechi!”
„Interviul de mai jos a fost realizat cu un antrenat agent subversiv KGB - Yuri Bezmenov. El expune cei patru paşi folosiţi pentru a schimba gândirea şi comportamentul unei întregi naţiuni de-a lungul mai multor generaţii si pentru a distruge o tara aruncand-o in criza.
ED GRIFFIN: Purtăm o conversaţie cu Domnul Yuri Alexandrovici Bezmenov. Domnul Bezmenov s-a nascut în anul 1939 într-o suburbie a Moscovei. Este fiul unui ofiţer de rang superior din armata sovietică. A fost educat la şcolile de elită din Uniunea Sovietică şi a devenit un expert în cultura şi limba indiană. A avut o cariera strălucitoare la Novosti, care era, şi încă mai este aş putea să spun, arma de presă sau agenţia de presă a Uniunii Sovietice, dovedindu-se a fi, de asemeni, un paravan pentru KGB. A fugit în vest în 1970 după ce a ajuns total dezgustat de sistemul sovietic şi a făcut aceasta punându-şi viaţa în mare pericol. Cu siguranţă este unul dintre experţii de seamă din lume în legătură cu subiectul propagandei sovietice, al dezinformării şi măsurilor active ale KGB. Domnule Bezmenov, când sovieticii folosesc expresia “subversiune ideologica”, ce vor să exprime cu aceasta?
YURI BEZMENOV: Subversiunea ideologica este un proces legal, deschis. Îl poţi vedea cu proprii tăi ochi. Tot ce are de făcut mass- media americană este să işi scoată bananele din urechi, să işi deschidă ochii şi ar putea vedea acest proces. Nu este niciun mister. Nu are nimic de-a face cu spionajul. Ştiu că obtinerea informatiilor prin spionaj pare mai romantică. Probabil de aceea producătorii voştri de la Hollywood sunt atât de innebuniţi după tipurile de filme gen James Bond. Dar în realitate activitatea principala a KGB-ului nu este deloc în domeniul inteligenţei.
După părerea mea şi conform părerilor multor dezertori de calibrul meu, numai aproximativ 15% din timpul, banii şi forţa de muncă se cheltuie cu spionajul ca atare. Restul de 85% este un proces lent pe care noi îl numim subversiune ideologica, “măsuri active” sau război psihologic. La ce se rezuma în esentă acesta este schimbarea percepţiei fiecărui american asupra realităţii, in asa fel incat în ciuda abundenţei de informaţii, nimeni sa nu mai fie capabil să ajungă la concluzii reale si adecvata despre modul de a se apara pe el înşuşi, familia sa, comunitatea şi ţara. Este un amplu proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.
Prima etapă este demoralizarea. Durează între 15 şi 20 de ani pentru a demoraliza o naţiune. De ce atât de mulţi ani? Pentru că acesta este numărul minim de ani necesar pentru a educa o generaţie de studenţi în ţara inamicului tău expus la ideologia duşmanului său.
Cu alte cuvinte, ideologia marxist-leninistă este pompată în creierele moi ale cel puţin 3 generaţii de studenţi americani, fără a concura sau a se contrabalansa cu valorile de bază americane, cu patriotismul american.
Procesul de demoralizare în Statele Unite este în esenţă deja terminat chiar din ultimii 25 de ani. De fapt, este îndeplinit în totalitate deoarece demoralizarea atinge zone în care nici măcar tovarăşul Andropov şi toţi experţii săi nu au visat vreodată să aibă un succes atât de mare. În cea mai mare parte, procesul este desfăşurat de către americani asupra americanilor, mulţumită lipsei de standarde morale. Aşa cum am menţionat mai devreme, accesul la informaţia adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii. Chiar dacă l-aş lua cu forţa şi l-aş duce în Uniunea Sovietică şi i-aş arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă, până când va primi un şut în fundul lui cel gras. Când bocancii militari vor zdrobi, atunci se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.
A doua etapă este destabilizarea. De data aceasta, subminatorului nu ii pasă de felul cum aplici consumul. Dacă mănânci junk food şi devii gras şi moale nu mai contează.
Durează numai între 2 şi 5 ani pentru a destabiliza o naţiune. De data aceasta, ce contează sunt lucrurile esenţiale: economia, relaţiile externe şi sistemul de apărare. Şi se poate vedea foarte clar că în anumite zone… sensibile, cum ar fi apărarea şi economia,influenţa ideilor marxist-leniniste în Statele Unite este absolut fantastică. Nu mă gândeam acum 14 ani când am aterizat în această parte a lumii că procesul se va derula atât de rapid.
Următoarea etapa este, bineînţeles, criza; poate dura până la 6 săptămâni să aduci o ţară în pragul crizei. Se poate vedea în America Centrală acum.
Etapa urmatoare este asa-zisa normalizare, care poate să dureze nedefinit. “Normalizare” este o expresie cinică, împrumutată din propaganda sovietică.Când tancurile sovietice s-au mutat in Cehoslovacia în 1968, tovarăşul Brejnev a spus: “Acum situaţia cu fraţii din Cehoslovacia este normalizată“.
Acest lucru se va întâmpla şi în Statele Unite dacă le permiteţi tuturor nerozilor să aducă ţara în criză, să le promită oamenilor tot felul de bunătăţi şi paradisul pe pământ, să vă destabilizeze economia, să elimine principiul competiţiei libere de pe piaţă şi să instaleze un guvern de tip ‘big brother’ în Washington DC cu dictatori binevoitori ca Walter Mondale, care vor promite vorbe goale.
De exemplu, stângiştii voştri din Statele Unite: toţi aceşti profesori şi toţi aceşti apărători ai drepturilor civile sunt folositi drept instrumente în procesul de subversiune, cu scopul de a a destabiliza naţiunea americana. Când scopul este atins, nu mai este nevoie de ei, caci ştiu prea multe. Unii dintre ei, când sunt dezamăgiţi – când constată că marxist-leninismul vine la putere – se simt ofensaţi, crezusera că ei vor veni la putere. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată, bineînţeles; ei vor fi aliniaţi la perete şi împuşcaţi. Dar ei ar putea să devină cei mai acerbi duşmani ai marxist-leniniştilor daca ar ajunge la putere; acest lucru s-a întâmplat în Nicaragua. Vă amintiţi că majoritatea acestor foşti marxist-leninişti au fost închişi, unul singur reusind sa se desprinda şi acum luptă împotriva sandinistaşilor. S-a întâmplat şi în Grenada când Maurice Bishop, care era deja marxist – a fost executat de noii marxişti care erau mai marxişti decât el.
La fel s-a întâmplat în Afganistan când Taraki a fost ucis de Amin şi apoi Amin a fost ucis de Karmal cu ajutorul KGB-ului. La fel a fost şi în Bangladesh unde Mujibur Rahman, un stângist pro-sovietic a fost asasinat de tovarăşii săi marxişti-leninişti”.
Prelucrare din presa sraina
Fostul agent KGB Yuri Bezmenov, defector in SUA in anul 1970, a explicat in 1980 cei patru pasi ai subversiunii sovietice, precum si ceea ce va urma dupa Criza. “Americani, scoteti-va bananele din urechi!”
„Interviul de mai jos a fost realizat cu un antrenat agent subversiv KGB - Yuri Bezmenov. El expune cei patru paşi folosiţi pentru a schimba gândirea şi comportamentul unei întregi naţiuni de-a lungul mai multor generaţii si pentru a distruge o tara aruncand-o in criza.
ED GRIFFIN: Purtăm o conversaţie cu Domnul Yuri Alexandrovici Bezmenov. Domnul Bezmenov s-a nascut în anul 1939 într-o suburbie a Moscovei. Este fiul unui ofiţer de rang superior din armata sovietică. A fost educat la şcolile de elită din Uniunea Sovietică şi a devenit un expert în cultura şi limba indiană. A avut o cariera strălucitoare la Novosti, care era, şi încă mai este aş putea să spun, arma de presă sau agenţia de presă a Uniunii Sovietice, dovedindu-se a fi, de asemeni, un paravan pentru KGB. A fugit în vest în 1970 după ce a ajuns total dezgustat de sistemul sovietic şi a făcut aceasta punându-şi viaţa în mare pericol. Cu siguranţă este unul dintre experţii de seamă din lume în legătură cu subiectul propagandei sovietice, al dezinformării şi măsurilor active ale KGB. Domnule Bezmenov, când sovieticii folosesc expresia “subversiune ideologica”, ce vor să exprime cu aceasta?
YURI BEZMENOV: Subversiunea ideologica este un proces legal, deschis. Îl poţi vedea cu proprii tăi ochi. Tot ce are de făcut mass- media americană este să işi scoată bananele din urechi, să işi deschidă ochii şi ar putea vedea acest proces. Nu este niciun mister. Nu are nimic de-a face cu spionajul. Ştiu că obtinerea informatiilor prin spionaj pare mai romantică. Probabil de aceea producătorii voştri de la Hollywood sunt atât de innebuniţi după tipurile de filme gen James Bond. Dar în realitate activitatea principala a KGB-ului nu este deloc în domeniul inteligenţei.
După părerea mea şi conform părerilor multor dezertori de calibrul meu, numai aproximativ 15% din timpul, banii şi forţa de muncă se cheltuie cu spionajul ca atare. Restul de 85% este un proces lent pe care noi îl numim subversiune ideologica, “măsuri active” sau război psihologic. La ce se rezuma în esentă acesta este schimbarea percepţiei fiecărui american asupra realităţii, in asa fel incat în ciuda abundenţei de informaţii, nimeni sa nu mai fie capabil să ajungă la concluzii reale si adecvata despre modul de a se apara pe el înşuşi, familia sa, comunitatea şi ţara. Este un amplu proces de spălare a creierului ce se derulează foarte lent şi este impărţit în patru etape de bază.
Prima etapă este demoralizarea. Durează între 15 şi 20 de ani pentru a demoraliza o naţiune. De ce atât de mulţi ani? Pentru că acesta este numărul minim de ani necesar pentru a educa o generaţie de studenţi în ţara inamicului tău expus la ideologia duşmanului său.
Cu alte cuvinte, ideologia marxist-leninistă este pompată în creierele moi ale cel puţin 3 generaţii de studenţi americani, fără a concura sau a se contrabalansa cu valorile de bază americane, cu patriotismul american.
Procesul de demoralizare în Statele Unite este în esenţă deja terminat chiar din ultimii 25 de ani. De fapt, este îndeplinit în totalitate deoarece demoralizarea atinge zone în care nici măcar tovarăşul Andropov şi toţi experţii săi nu au visat vreodată să aibă un succes atât de mare. În cea mai mare parte, procesul este desfăşurat de către americani asupra americanilor, mulţumită lipsei de standarde morale. Aşa cum am menţionat mai devreme, accesul la informaţia adevărată nu mai contează în zilele noastre. Un om care a fost demoralizat nu este capabil să evalueze informaţia adevărată. Faptele reale nu ii spun nimic, chiar dacă l-aş umple de informaţie, de dovezi adevărate, de documente şi fotografii. Chiar dacă l-aş lua cu forţa şi l-aş duce în Uniunea Sovietică şi i-aş arăta lagărele de concentrare, el ar refuza să creadă, până când va primi un şut în fundul lui cel gras. Când bocancii militari vor zdrobi, atunci se va trezi. Dar nu înainte. Aceasta este tragedia demoralizării.
A doua etapă este destabilizarea. De data aceasta, subminatorului nu ii pasă de felul cum aplici consumul. Dacă mănânci junk food şi devii gras şi moale nu mai contează.
Durează numai între 2 şi 5 ani pentru a destabiliza o naţiune. De data aceasta, ce contează sunt lucrurile esenţiale: economia, relaţiile externe şi sistemul de apărare. Şi se poate vedea foarte clar că în anumite zone… sensibile, cum ar fi apărarea şi economia,influenţa ideilor marxist-leniniste în Statele Unite este absolut fantastică. Nu mă gândeam acum 14 ani când am aterizat în această parte a lumii că procesul se va derula atât de rapid.
Următoarea etapa este, bineînţeles, criza; poate dura până la 6 săptămâni să aduci o ţară în pragul crizei. Se poate vedea în America Centrală acum.
Etapa urmatoare este asa-zisa normalizare, care poate să dureze nedefinit. “Normalizare” este o expresie cinică, împrumutată din propaganda sovietică.Când tancurile sovietice s-au mutat in Cehoslovacia în 1968, tovarăşul Brejnev a spus: “Acum situaţia cu fraţii din Cehoslovacia este normalizată“.
Acest lucru se va întâmpla şi în Statele Unite dacă le permiteţi tuturor nerozilor să aducă ţara în criză, să le promită oamenilor tot felul de bunătăţi şi paradisul pe pământ, să vă destabilizeze economia, să elimine principiul competiţiei libere de pe piaţă şi să instaleze un guvern de tip ‘big brother’ în Washington DC cu dictatori binevoitori ca Walter Mondale, care vor promite vorbe goale.
De exemplu, stângiştii voştri din Statele Unite: toţi aceşti profesori şi toţi aceşti apărători ai drepturilor civile sunt folositi drept instrumente în procesul de subversiune, cu scopul de a a destabiliza naţiunea americana. Când scopul este atins, nu mai este nevoie de ei, caci ştiu prea multe. Unii dintre ei, când sunt dezamăgiţi – când constată că marxist-leninismul vine la putere – se simt ofensaţi, crezusera că ei vor veni la putere. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată, bineînţeles; ei vor fi aliniaţi la perete şi împuşcaţi. Dar ei ar putea să devină cei mai acerbi duşmani ai marxist-leniniştilor daca ar ajunge la putere; acest lucru s-a întâmplat în Nicaragua. Vă amintiţi că majoritatea acestor foşti marxist-leninişti au fost închişi, unul singur reusind sa se desprinda şi acum luptă împotriva sandinistaşilor. S-a întâmplat şi în Grenada când Maurice Bishop, care era deja marxist – a fost executat de noii marxişti care erau mai marxişti decât el.
La fel s-a întâmplat în Afganistan când Taraki a fost ucis de Amin şi apoi Amin a fost ucis de Karmal cu ajutorul KGB-ului. La fel a fost şi în Bangladesh unde Mujibur Rahman, un stângist pro-sovietic a fost asasinat de tovarăşii săi marxişti-leninişti”.
Prelucrare din presa sraina
vineri, 30 martie 2012
Casele de pensii sectoriale! SĂ FIE JUDECAŢI GABRIEL OPREA, GEN.MR. MARIA LUPU ŞI COL. DRAGOŞ LUCAN!
.
de col.(r) Remus Macovei
Triumfalist, la Bilanţul activităţii desfăşurate de M.Ap.N. în anul 2011, Gabriel Oprea afirma: “Armata este cea mai reformată instituţie a statului român, formată din oameni competenţi şi profesionişti”. Personal am mari îndoieli asupra competenţei, profesionalismului şi moralităţii celui care a făcut aceste aprecieri. Deasemenea ca urmare a desfăşurării procesului de recalculare/revizuire a pensiilor militare numai de profesionalism şi competenţă nu se poate vorbi în activitatea Direcţiei Financiar Contabile a M.Ap.N şi a Casei Sectoriale de pensii din subordinea acestei instituţii. Afirmaţia este dură dar are acoperirea faptelor.
La 13.09. 2010, Gabriel Oprea declara:”pensile nu vor creşte mult, dar în condiţiile actuale orice creştere este importantă”. La bilanţul pe anul 2011 acelaşi Gabriel Oprea arăta că pentru 70.000 pensionari militari, creşterea medie a pensiei este de 34%.Este cu certitudine o creştere importantă. Cifrele acestea ascund însă adevăruri care nu se vor cunoscute. Care este creşterea reală a pensiilor, procentual şi valoric, pe categorii: generali, ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri. Abia cînd vor fi făcute publice aceste date se va vedea cine sunt adevăraţii beneficiari şi cine au fost cei interesaţi în declanşarea acestui proces controversat!
Gabriel Oprea nu scoate o vorbă despre procentul cu care a scăzut pensia celor peste 6.000 pensionari militari,majoritatea disponibilizaţi, pe care, mai nou, îi înţelege şi culmea le dă şi dreptate să fie nemulţumiţi.Tot la 13.09.2009 acesta arăta” că vor exista şi pensii ale militarilor care vor fi diminuate, dar cu sume nesemnificative”. Nu cunosc care este situaţia în ţară , dar la noi la Constanţa, majoritatea scăderilor sunt cuprinse între 500 şi 2.200 lei( atenţie cel cu cea mai mare scădere are cariera militară completă!).Sunt nişte sume nesemnificative, nu-i aşa ?Poate pentru mafiotul reevaluat!
Ceea ce contează este faptul că nici cei care au pensile mărite, nici cei care le au micşorate nu au garanţia că aceste creşteri/diminuări sunt urmarea unor calcule corect executate.La acelaşi bilanţ, reevaluatul nostrum ministru, arăta că”ministerul a reuşit informatizarea unei întregi arhive ţinute pînă acum doar pe hîrtie”.Aparent avem de a face cu un lucru benefic procesului de recalculare/revizuire a pensiilor militare. Doar aparent! Realizarea acestui sistem informatizat sub presiunea timpului, lipsa de profesionalism a unor lucrători implicaţi în acest proiect şi neluarea în evideţă a tuturor documentelor sunt doar cîteva din cauzele care au dinamitat procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare.
Referindu-se la informatizarea arhivelor, în conferinţa de presă din 12 ianuarie 2011, gen.bg. Maria Lupu arăta” - în perioada august – noiembrie 2010, peste 5000 de persoane au efectuat apromimativ 50 de milioane de operaţiuni, rulându-se peste 200.000 de dosare care conţin statele de plată a soldelor constituite într-o perioadă de peste 60 de ani. Din motive de natură tehnică, de exemplu, dosare incomplete, texte nelizible, date de identitate diferite pentru aceeaşi perioadă, până la 31 decembrie 2010 nu au putut fi identificate toate veniturile realizate de beneficiari, această activitate urmând să se finalizeze în cel mai scut timp tot prin grija ministerului.” Demnă de laudă determinarea generalului , dar la un an de la această declaraţie,în 10.01.2012, gen.mr. Maria Lupu, la întîlnirea cu pensionarii militari din ANCMRR, după emiterea deciziilor revizuite, recunoştea” S-au produs unele deficienţe grave în prelucrarea veniturilor realizate de pe documentele existente(state de plată, ordine de zi pe unitate) şi introducerea lor în sistemul realizat în vederea revizuirii şi în fişele care însoţesc deciziile sunt cazuri de înscriere a unor venituri neconforme cu cele realizate; diferenţe nejustificate, în sensul diminuării, de la o lună la alta, nu sunt înserate toate primele şi indemnizaţiile primite, acestea găsindu-se pe state separate, iar unele pe statele de la eşaloanele superioare, evidenţe care după 15 ani au fost distruse, sumele găsindu-se în fişele personale; nu toţi cei care şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă (conform HG nr.1294/2001 şi HG nr.1822/2004) au beneficiat de majorarea punctajelor lunare în perioadele respective.” În aceste condiţii cum se poate mîndri Gabriel Oprea cu un sistem informatizat care prin erorile şi omisiunile sale a compromis credibilitatea întregului proces de recalculare/revizuire a pensiilor militare?
În continuare voi încerca să nominalizez principalii vinovaţi de gravele ilegalităţi comise pe timpul acestui proces cu repercusiuni deosebite asupra zecilor de mii de pensionari militari.
Principalul vinovat este Gabriel Oprea. A ordonat ca 5.000 persoane, mare parte fără pregătirea minim necesară, să fie implicaţi în procesarea datelor existente în arhive. A ordonat ilegal ca adeverinţele cu veniturile salariale să fie eliberate şi semnate de către şefii centrelor militare, contrar prevederilor Ordonanţei nr.33/30.01.2012. Completarea eronată sau incompletă a zeci de mii de documente/adeverinţe va afecte grav procesul de recalculare/revizuire, compromiţînd întreaga activitate. Ordinul M 101 /201o prevede la art.5(2) că cei care vor completa documente/adeverinţe nereale se sancţionează civil, administrativ, disciplinar, contravenţional sau penal, după caz. Pentru zecile de mii de astfel de cazuri încă nu s-a luat nicio măsură. Vinovăţiile sunt greu de dovedit,dar există o singura certitudine: fără ordinul lui Gabriel Oprea aceste nereguli nu ar fi fost posibile.
Ieşirile publice ale lui Gabriel Oprea au fost modalităţi de influenţare a modului în care personalul de la Casa de PensiI Sectorială emitea deciziile de revizuire funcţie de interesele politice ale acestuia. Semnificativă în acest sens este acţiunea din ianuarie – februarie 2012 cînd la presiunea lui Gabriel Oprea numărul celor care au primit decizii revizuite mărite a crescut artificial de la 85% la peste 90%.
Doamna gen.mr. Maria Lupu poartă întreaga răspundere pentru haosul de la Direcţia Financiar Contabilă. Din declaraţiile ei nu se cunoaşte cu exactitate nici măcar numărul de pensionari existenţi la nivelul M.Ap.N. La 31.12.2010, generalul ne anunţa că ar fi fost în plată un număr de 81.379 de beneficiari de pensii şi indemnizaţii. Au fost recalculate pensiile pentru 81.128, 251 beneficiari fiind exceptaţi de la recalcularea pensiilor. La 01.07. 2011 erau în evidenţă doar 77.078 pensionari şi beneficiari de indemnizaţii. Revizuirea s-a executat pentru 76.885, fiind exceptaţi 193 beneficiari. Generalul nu justifică în niciun fel dispariţia subită a celor 4.233 beneficiari, cine sunt aceştia şi ce s-a întîmplat cu ei, în doar jumătate de an. Oare de ce ?
Deşi anunţa că la 01.06. 2011 toate pensiile au fost revizuite, cele 4 modificări ulterioare aduse listei iniţiale cu cele 76.885 de pensii revizuite, publicate pe site M.Ap.N.la data de 09.06. 2011, dovedesc cu prisosinţă lipsa de caracter a doamnei general.
Foarte grav este faptul că aceasta va încălca prevederile OUGnr.1/2011 în sensul că la data de 31 decembrie 2011, pentru cîteva mii de pensionari nu vor fi emise decizii de pensionare revizuite. Din nou pentru generalul Maria Lupu legea este facultativă! Ruşinos este faptul că generalul afirma într-o emisiune televizată că procesul de revizuire a fost finalizat la 30 decembrie şi că la data de 01 ianuarie 2012 au fost puse în plată pensile revizuite.Cum rămîne cu onoarea şi demnitatea militară, doamna general?
Generalul Maria Lupu se mai face vinovată de încălcarea legii, pentru că nu a organizat corespunzător activitatea Comisiei de Contestaţii, conform ordinului M.34/04.05.2011. Dacă contestaţiile nu sunt admise în situaţia depunerii acestora după 30 de zile de la primirea deciziei de pensionare, elaborarea răspunsurilor de către această comisie a depăşit cu mult termenul legal de 45 zile .De regulă pensionarii au primit astfel de decizii la termene ce au depăşit cu mult 100 zile (personal am primit răspuns la una din contestaţii după 258 zile). Cine răspunde pentru încălcarea flagrantă a legii domnă general?
Este vinovată pentru că a permis creşterea artificială a cîteva mii de pensii în perioada ianuarie –februarie 2012 fără a exista documente justificative legale. Domnul colonel Dragoş Lucan, directorul Casei de pensii Sectoriale a M.Ap.N., se face vinovat şi trebuie să răspundă pentru faptul că pe parcursul anului 2011 nu a fost finalizat procesul de revizuire a tuturor pensiilor. Deasemenea trebuie să răspundă pentru emiterea unor decizii de revizuire contradictorii- vezi cazul pensionarilor care aveau iniţial pensiile mărite pe site M.Ap.N. şi care au primit pensiile micşorate în decembrie 2011, ulterior în ianuarie şi februarie 2012 aceştia primind alte decizii uşor mărite – care nu au nicio acoperire legală.
Perspectiva de revenire la normal este ca şi inexistentă.Cele 120 persoane ale Casei Sectoriale de Pensii vor trebui să rezolve finalizarea procesului de regularizare, emiterea deciziilor de recalculare pentru cei care au lucrat după pensionare, dar şi corectarea deciziilor de revizuire urmare a identificării unor noi documente sau ca urmare a deciziilor favorabile emise de Comisia de Contestaţii. Tot Casa Sectorială de Pensii se va confrunta cu punerea în executare a deciziilor definitive, irevocabile şi executorii ale Curţilor de Apel .
Deasemenea Direcţia Financiar Contabilă, prin cei 6 membri ( din care 3 supleanţi) ai Comisiei de Contestaţii va trebui să rezolve , în termen legal,zeci de mii de contestaţii , răspunsurile standard nemaifiind posibile. Cine crede că aceste probleme se vor rezolva legal se înşeală amarnic. Toate asigurările date de Gabriel Opreacă va avea grijă de pensionari şi le va “garanta statutul, locul şi rolul în societatea românească”sunt simple sloganuri electorale. Haosul şi legea bunului plac vor fi în continuare constante ale activităţii Direcţiei Financiar Contabile şi ale Casei de pensii Sectoriale ale M.Ap.N.
În acest context consider absolut normal să fie judecaţi cu celeritate şi fermitate Gabriel Oprea- ministrul apărării naţionale, gen. mr. Maria Lupu - şefa Direcţiei Financiar Contabile a M.Ap.N. şi col. Dragoş Lucan- directorul Casei de pensii Sectoriele a M.Ap.N., pentru repetate şi grave încălcări ale legilor, care au produs consecinţe dramatice asupra pensionarilor militari.
Pentru a avea încredere că trăim într-un stat de drept cei trei trebuie judecaţi şi sancţionaţi cu aceiaşi severitate ca şi locotenentul Alexandru Gheorghe, pentru că legea este aceiaşi pentru toţi.
.
de col.(r) Remus Macovei
Triumfalist, la Bilanţul activităţii desfăşurate de M.Ap.N. în anul 2011, Gabriel Oprea afirma: “Armata este cea mai reformată instituţie a statului român, formată din oameni competenţi şi profesionişti”. Personal am mari îndoieli asupra competenţei, profesionalismului şi moralităţii celui care a făcut aceste aprecieri. Deasemenea ca urmare a desfăşurării procesului de recalculare/revizuire a pensiilor militare numai de profesionalism şi competenţă nu se poate vorbi în activitatea Direcţiei Financiar Contabile a M.Ap.N şi a Casei Sectoriale de pensii din subordinea acestei instituţii. Afirmaţia este dură dar are acoperirea faptelor.
La 13.09. 2010, Gabriel Oprea declara:”pensile nu vor creşte mult, dar în condiţiile actuale orice creştere este importantă”. La bilanţul pe anul 2011 acelaşi Gabriel Oprea arăta că pentru 70.000 pensionari militari, creşterea medie a pensiei este de 34%.Este cu certitudine o creştere importantă. Cifrele acestea ascund însă adevăruri care nu se vor cunoscute. Care este creşterea reală a pensiilor, procentual şi valoric, pe categorii: generali, ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri. Abia cînd vor fi făcute publice aceste date se va vedea cine sunt adevăraţii beneficiari şi cine au fost cei interesaţi în declanşarea acestui proces controversat!
Gabriel Oprea nu scoate o vorbă despre procentul cu care a scăzut pensia celor peste 6.000 pensionari militari,majoritatea disponibilizaţi, pe care, mai nou, îi înţelege şi culmea le dă şi dreptate să fie nemulţumiţi.Tot la 13.09.2009 acesta arăta” că vor exista şi pensii ale militarilor care vor fi diminuate, dar cu sume nesemnificative”. Nu cunosc care este situaţia în ţară , dar la noi la Constanţa, majoritatea scăderilor sunt cuprinse între 500 şi 2.200 lei( atenţie cel cu cea mai mare scădere are cariera militară completă!).Sunt nişte sume nesemnificative, nu-i aşa ?Poate pentru mafiotul reevaluat!
Ceea ce contează este faptul că nici cei care au pensile mărite, nici cei care le au micşorate nu au garanţia că aceste creşteri/diminuări sunt urmarea unor calcule corect executate.La acelaşi bilanţ, reevaluatul nostrum ministru, arăta că”ministerul a reuşit informatizarea unei întregi arhive ţinute pînă acum doar pe hîrtie”.Aparent avem de a face cu un lucru benefic procesului de recalculare/revizuire a pensiilor militare. Doar aparent! Realizarea acestui sistem informatizat sub presiunea timpului, lipsa de profesionalism a unor lucrători implicaţi în acest proiect şi neluarea în evideţă a tuturor documentelor sunt doar cîteva din cauzele care au dinamitat procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militare.
Referindu-se la informatizarea arhivelor, în conferinţa de presă din 12 ianuarie 2011, gen.bg. Maria Lupu arăta” - în perioada august – noiembrie 2010, peste 5000 de persoane au efectuat apromimativ 50 de milioane de operaţiuni, rulându-se peste 200.000 de dosare care conţin statele de plată a soldelor constituite într-o perioadă de peste 60 de ani. Din motive de natură tehnică, de exemplu, dosare incomplete, texte nelizible, date de identitate diferite pentru aceeaşi perioadă, până la 31 decembrie 2010 nu au putut fi identificate toate veniturile realizate de beneficiari, această activitate urmând să se finalizeze în cel mai scut timp tot prin grija ministerului.” Demnă de laudă determinarea generalului , dar la un an de la această declaraţie,în 10.01.2012, gen.mr. Maria Lupu, la întîlnirea cu pensionarii militari din ANCMRR, după emiterea deciziilor revizuite, recunoştea” S-au produs unele deficienţe grave în prelucrarea veniturilor realizate de pe documentele existente(state de plată, ordine de zi pe unitate) şi introducerea lor în sistemul realizat în vederea revizuirii şi în fişele care însoţesc deciziile sunt cazuri de înscriere a unor venituri neconforme cu cele realizate; diferenţe nejustificate, în sensul diminuării, de la o lună la alta, nu sunt înserate toate primele şi indemnizaţiile primite, acestea găsindu-se pe state separate, iar unele pe statele de la eşaloanele superioare, evidenţe care după 15 ani au fost distruse, sumele găsindu-se în fişele personale; nu toţi cei care şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă (conform HG nr.1294/2001 şi HG nr.1822/2004) au beneficiat de majorarea punctajelor lunare în perioadele respective.” În aceste condiţii cum se poate mîndri Gabriel Oprea cu un sistem informatizat care prin erorile şi omisiunile sale a compromis credibilitatea întregului proces de recalculare/revizuire a pensiilor militare?
În continuare voi încerca să nominalizez principalii vinovaţi de gravele ilegalităţi comise pe timpul acestui proces cu repercusiuni deosebite asupra zecilor de mii de pensionari militari.
Principalul vinovat este Gabriel Oprea. A ordonat ca 5.000 persoane, mare parte fără pregătirea minim necesară, să fie implicaţi în procesarea datelor existente în arhive. A ordonat ilegal ca adeverinţele cu veniturile salariale să fie eliberate şi semnate de către şefii centrelor militare, contrar prevederilor Ordonanţei nr.33/30.01.2012. Completarea eronată sau incompletă a zeci de mii de documente/adeverinţe va afecte grav procesul de recalculare/revizuire, compromiţînd întreaga activitate. Ordinul M 101 /201o prevede la art.5(2) că cei care vor completa documente/adeverinţe nereale se sancţionează civil, administrativ, disciplinar, contravenţional sau penal, după caz. Pentru zecile de mii de astfel de cazuri încă nu s-a luat nicio măsură. Vinovăţiile sunt greu de dovedit,dar există o singura certitudine: fără ordinul lui Gabriel Oprea aceste nereguli nu ar fi fost posibile.
Ieşirile publice ale lui Gabriel Oprea au fost modalităţi de influenţare a modului în care personalul de la Casa de PensiI Sectorială emitea deciziile de revizuire funcţie de interesele politice ale acestuia. Semnificativă în acest sens este acţiunea din ianuarie – februarie 2012 cînd la presiunea lui Gabriel Oprea numărul celor care au primit decizii revizuite mărite a crescut artificial de la 85% la peste 90%.
Doamna gen.mr. Maria Lupu poartă întreaga răspundere pentru haosul de la Direcţia Financiar Contabilă. Din declaraţiile ei nu se cunoaşte cu exactitate nici măcar numărul de pensionari existenţi la nivelul M.Ap.N. La 31.12.2010, generalul ne anunţa că ar fi fost în plată un număr de 81.379 de beneficiari de pensii şi indemnizaţii. Au fost recalculate pensiile pentru 81.128, 251 beneficiari fiind exceptaţi de la recalcularea pensiilor. La 01.07. 2011 erau în evidenţă doar 77.078 pensionari şi beneficiari de indemnizaţii. Revizuirea s-a executat pentru 76.885, fiind exceptaţi 193 beneficiari. Generalul nu justifică în niciun fel dispariţia subită a celor 4.233 beneficiari, cine sunt aceştia şi ce s-a întîmplat cu ei, în doar jumătate de an. Oare de ce ?
Deşi anunţa că la 01.06. 2011 toate pensiile au fost revizuite, cele 4 modificări ulterioare aduse listei iniţiale cu cele 76.885 de pensii revizuite, publicate pe site M.Ap.N.la data de 09.06. 2011, dovedesc cu prisosinţă lipsa de caracter a doamnei general.
Foarte grav este faptul că aceasta va încălca prevederile OUGnr.1/2011 în sensul că la data de 31 decembrie 2011, pentru cîteva mii de pensionari nu vor fi emise decizii de pensionare revizuite. Din nou pentru generalul Maria Lupu legea este facultativă! Ruşinos este faptul că generalul afirma într-o emisiune televizată că procesul de revizuire a fost finalizat la 30 decembrie şi că la data de 01 ianuarie 2012 au fost puse în plată pensile revizuite.Cum rămîne cu onoarea şi demnitatea militară, doamna general?
Generalul Maria Lupu se mai face vinovată de încălcarea legii, pentru că nu a organizat corespunzător activitatea Comisiei de Contestaţii, conform ordinului M.34/04.05.2011. Dacă contestaţiile nu sunt admise în situaţia depunerii acestora după 30 de zile de la primirea deciziei de pensionare, elaborarea răspunsurilor de către această comisie a depăşit cu mult termenul legal de 45 zile .De regulă pensionarii au primit astfel de decizii la termene ce au depăşit cu mult 100 zile (personal am primit răspuns la una din contestaţii după 258 zile). Cine răspunde pentru încălcarea flagrantă a legii domnă general?
Este vinovată pentru că a permis creşterea artificială a cîteva mii de pensii în perioada ianuarie –februarie 2012 fără a exista documente justificative legale. Domnul colonel Dragoş Lucan, directorul Casei de pensii Sectoriale a M.Ap.N., se face vinovat şi trebuie să răspundă pentru faptul că pe parcursul anului 2011 nu a fost finalizat procesul de revizuire a tuturor pensiilor. Deasemenea trebuie să răspundă pentru emiterea unor decizii de revizuire contradictorii- vezi cazul pensionarilor care aveau iniţial pensiile mărite pe site M.Ap.N. şi care au primit pensiile micşorate în decembrie 2011, ulterior în ianuarie şi februarie 2012 aceştia primind alte decizii uşor mărite – care nu au nicio acoperire legală.
Perspectiva de revenire la normal este ca şi inexistentă.Cele 120 persoane ale Casei Sectoriale de Pensii vor trebui să rezolve finalizarea procesului de regularizare, emiterea deciziilor de recalculare pentru cei care au lucrat după pensionare, dar şi corectarea deciziilor de revizuire urmare a identificării unor noi documente sau ca urmare a deciziilor favorabile emise de Comisia de Contestaţii. Tot Casa Sectorială de Pensii se va confrunta cu punerea în executare a deciziilor definitive, irevocabile şi executorii ale Curţilor de Apel .
Deasemenea Direcţia Financiar Contabilă, prin cei 6 membri ( din care 3 supleanţi) ai Comisiei de Contestaţii va trebui să rezolve , în termen legal,zeci de mii de contestaţii , răspunsurile standard nemaifiind posibile. Cine crede că aceste probleme se vor rezolva legal se înşeală amarnic. Toate asigurările date de Gabriel Opreacă va avea grijă de pensionari şi le va “garanta statutul, locul şi rolul în societatea românească”sunt simple sloganuri electorale. Haosul şi legea bunului plac vor fi în continuare constante ale activităţii Direcţiei Financiar Contabile şi ale Casei de pensii Sectoriale ale M.Ap.N.
În acest context consider absolut normal să fie judecaţi cu celeritate şi fermitate Gabriel Oprea- ministrul apărării naţionale, gen. mr. Maria Lupu - şefa Direcţiei Financiar Contabile a M.Ap.N. şi col. Dragoş Lucan- directorul Casei de pensii Sectoriele a M.Ap.N., pentru repetate şi grave încălcări ale legilor, care au produs consecinţe dramatice asupra pensionarilor militari.
Pentru a avea încredere că trăim într-un stat de drept cei trei trebuie judecaţi şi sancţionaţi cu aceiaşi severitate ca şi locotenentul Alexandru Gheorghe, pentru că legea este aceiaşi pentru toţi.
.
Dupa recalculare si dupa revizuire, peste pensionarii militari vine regularizarea!
.
de Saul Beloia
Decizia de regularizare va fi formulata ca o comunicare ce anunta mai intai existenta de sume incasate de catre pensionarii militari in mod necuvenit cu titlul de prestatii de asigurari sociale si mai apoi anunta modul de recuperare a acestor sume.
Casa de pensii sectoriala va anunta faptul ca urmare a verificarii modului de stabilire si de plata a drepturilor aferente dosarului de pensionare s-a constatat ca potrivit prevederilor art.6 alin.(1) si (2) din OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala si in baza deciziei de revizuire nr.87658, rezulta ca in perioada 01.01.2011-01.01.2012 s-au platit si incasat necuvenit drepturi de pensie in suma totala de X lei, determinata conform unui buletin de calcul ce va fi anexat, pentru decizia de revizuire emisa pana la data de 31.12.2011.
X = N x suma lunara cu care a fost diminuata pensia prin revizuire, unde N reprezinta numarul de luni trecute de la 1 ianuarie 2011 pana la data deciziei de revizuire.
Pensionarii militari carora li s-a majorat pensia prin revizuire vor primi compensatii pentru lunile in care au incasat pensie nerevizuita/nemajorata.
In temeiul art.179 din Legea nr. 263/210 privind sistemul unitar de pensii, cu modificarile si completarile ulterioare, Casa de pensii sectoriala va dispune constituirea in sarcina rezervistului a unui debit in suma de X lei reprezentand drepturi incasate necuvenit pe perioada de la 01.01.2011-01.01.2012, ce se va recupera de la beneficiar conform art.181 din legea 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
De asemenea, conform prevederilor art.172 alin.3 si art.173 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura fiscala republicata, coroborate cu dispozitiile art.153 lit. I, art.154 alin 1, art.179 alin.4 si art. 181 din Legea din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, decizia de regularizare se va constitui in titlu executoriu!
.
de Saul Beloia
Decizia de regularizare va fi formulata ca o comunicare ce anunta mai intai existenta de sume incasate de catre pensionarii militari in mod necuvenit cu titlul de prestatii de asigurari sociale si mai apoi anunta modul de recuperare a acestor sume.
Casa de pensii sectoriala va anunta faptul ca urmare a verificarii modului de stabilire si de plata a drepturilor aferente dosarului de pensionare s-a constatat ca potrivit prevederilor art.6 alin.(1) si (2) din OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala si in baza deciziei de revizuire nr.87658, rezulta ca in perioada 01.01.2011-01.01.2012 s-au platit si incasat necuvenit drepturi de pensie in suma totala de X lei, determinata conform unui buletin de calcul ce va fi anexat, pentru decizia de revizuire emisa pana la data de 31.12.2011.
X = N x suma lunara cu care a fost diminuata pensia prin revizuire, unde N reprezinta numarul de luni trecute de la 1 ianuarie 2011 pana la data deciziei de revizuire.
Pensionarii militari carora li s-a majorat pensia prin revizuire vor primi compensatii pentru lunile in care au incasat pensie nerevizuita/nemajorata.
In temeiul art.179 din Legea nr. 263/210 privind sistemul unitar de pensii, cu modificarile si completarile ulterioare, Casa de pensii sectoriala va dispune constituirea in sarcina rezervistului a unui debit in suma de X lei reprezentand drepturi incasate necuvenit pe perioada de la 01.01.2011-01.01.2012, ce se va recupera de la beneficiar conform art.181 din legea 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.
De asemenea, conform prevederilor art.172 alin.3 si art.173 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura fiscala republicata, coroborate cu dispozitiile art.153 lit. I, art.154 alin 1, art.179 alin.4 si art. 181 din Legea din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, decizia de regularizare se va constitui in titlu executoriu!
.
joi, 29 martie 2012
GERMANIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI. BND. Cooperarea cu similare
.
Cooperarea BND cu servicii străine similare
SPANIA: centrul BND din localitatea LA MANCHA pentru interceptarea comunicaţiilor intercontinentale este exploatat în colaborare cu CESID (Serviciul de informaţii spaniol). Denumirea de acoperire: „Centrul de Studii pentru Transmisiuni Electronice”.
SUA: Misiuni organizate în cooperare în domeniul spionajului militar.
CHINA: Operaţiunea „LANTZE" - în cooperare cu serviciile speciale chineze, BND supraveghează Extremul Orient Rus.
Controlul parlamentar asupra BND este apreciat ca superficial şi ineficient.
Conform Legii G-10, adoptată în 1994, BND poate supraveghea traficul internaţional de telecomunicaţii cu ajutorul listelor de ucuvinte cheie", chiar dacă nu există o suspiciune concretă privind comiterea unei infracţiuni. Astfel de competenţe se înscriu în aşa-numita "supraveghere strategică" în vederea prevenirii atentatelor teroriste din străinătate, a neproliferării armelor de nimicire in masa, a traficului de materiale relevante din punctul de vedere al securităţii, a falsificării şi spălării banilor şi a contrabandei cu substante interzise.
Anterior adoptarii acestei legi, era permisă supravegherea numai în vederea împiedicării unui război de agresiune impotriva statului german.
În cadrul supravegherii legăturilor de telecomunicaţii din străinătate BND poate culege date referitoare la persoane numai dacă poate fi exclusă posibilitatea ca legăturile de telecomunicaţii supravegheate să aparţină unor cetăţeni germani sau unor firme cu capital majoritar german. Datele culese sunt transmise altor autorităţi, în cazul în care se referă la anumite infracţiuni grave.
Supravegherea traficului de telecomunicaţii este apreciată ca o activitate ce are o contribuţie importantă la promovarea de către Germania a unei politici externe şi de securitate eficiente. In acest sens, se mentionează rolul BND în împiedicarea unor firme germane de a se implica în programul nuclear pakistanez şi în programul iranian privind construirea de rachete.
Se apreciază că în prezent BND interceptează zilnic cca. 85.000 de legături de telecomunicaţii. Dintre acestea, cca. 7000 sunt predate zilnic sistemului bazat pe "cuvinte-cheie", urmând a fi decodate, astfel că la sfârşitul zilei doar 50 dintre acestea sunt catalogate ca fiind importante din punct de vedere penal.
Se preconizează că acest sistem de supraveghere să fie extins, în cazul alocării de noi sume de la buget, extindere care în prima fază a inclus sistemul de posta electronica.
Marea interceptare se face însă de sus, via satelit, direct pe orbită. An de an, BND ascultă şi citeşte comunicările a zeci de mii de cetăţeni federali şi milioane de oameni din întreaga lume, fără ca măcar unul să aibă habar de aceasta.
Computere de mare performanţă compară informaţiile din eter cu banca de date care conţine peste 30.000 de nume şi noţiuni, precum şi coduri cifrate, aşa-numita listă HIT-WORD. Cine primeşte vreo comunicaţie din exterior, în cuprinsul căreia se află cuvinte ca plutoniu, heroină sau drog, trebuie să aibă în vedere că cei care îl ascultă din cadrul BND îl vor suspecta că se află în legătură cu traficanţii de droguri, de arme sau grupări teroriste.
Super-interceptarea telecomunicaţiilor şi a corespondenţei este apreciată ca "un instrument de bază al politicii germane externe şi de securitate, la care nu se poate renunţa. Dacă ni de va interzice acest lucru, vom fi parţiali orbi", a afirmat recent AUGUST HANNING, fost director BND.
Germania se află pe locul patru între ţările occidentale care sondează eterul în căutarea informaţiilor ce pot fi utilizate în domeniul politic, economic şi militar. Doar SUA, care utilizează în comun cu Germania o staţie la Bad Aibling, Marea Britanie şi Israelul, sunt considerate mai performante.
2500 de specialişti din Departamentul II al BND lucrează în prezent în domeniul informaţiilor electronice. Serviciul dispune de 10 staţii pe teritoriul federal, antenele fiind plasate între GROSSENBRODE şi vârful HOGEN BOGEN din Pădurea Bavareză. Tehnica şi întreţinerea posturilor exterioare costă circa 70 de milioane de euro anual.
Spre deosebire de supravegherea telefonică internă, aprobată de procuror, ascultarea sau citirea comunicaţiilor din străinătate nu este supusă nici unui control. Computerele filtrează zilnic zeci de mii de comunicari din fluxul de date. "Prada" este transmisă de la posturile de interceptare pe canale de mare securitate în Centrală, cercetarea radio fiind inima serviciului secret.
BND supraveghează la MONSCHAU «cârtiţele diplomatice străine" de pe unde scurte, inclusiv telefoanele cifrate ale tuturor ambasadelor din Bonn.
Cei de la PULLACH sunt meticuloşi în ceea ce priveşte circulatia datelor obtinute din eter. Nici chiar Cancelaria nu primeşte materialele originale. BND indică destinatarilor, prin marcaje colorate, gradul de sensibilitate al materialelor, astfel: o linie galbenă pe margine înseamnă telefoane, faxuri şi telexuri interceptate, în timp ce linia roşie marchează poşta radio interceptată, iar o linie verde – pe cea electronica.
În faţa scandalurilor dezbătute de mass-media germană în ultimul timp prin care Legea G-10 din 1994 este caracterizată ca fiind anticonstituţională, judecătorii Curţii Constituţionale vor trebui să decidă ce este mai presus: practica de spionare, consfinţită prin lege, sau dreptul cetăţenilor la protecţia vieţii lor private?
.
Cooperarea BND cu servicii străine similare
SPANIA: centrul BND din localitatea LA MANCHA pentru interceptarea comunicaţiilor intercontinentale este exploatat în colaborare cu CESID (Serviciul de informaţii spaniol). Denumirea de acoperire: „Centrul de Studii pentru Transmisiuni Electronice”.
SUA: Misiuni organizate în cooperare în domeniul spionajului militar.
CHINA: Operaţiunea „LANTZE" - în cooperare cu serviciile speciale chineze, BND supraveghează Extremul Orient Rus.
Controlul parlamentar asupra BND este apreciat ca superficial şi ineficient.
Conform Legii G-10, adoptată în 1994, BND poate supraveghea traficul internaţional de telecomunicaţii cu ajutorul listelor de ucuvinte cheie", chiar dacă nu există o suspiciune concretă privind comiterea unei infracţiuni. Astfel de competenţe se înscriu în aşa-numita "supraveghere strategică" în vederea prevenirii atentatelor teroriste din străinătate, a neproliferării armelor de nimicire in masa, a traficului de materiale relevante din punctul de vedere al securităţii, a falsificării şi spălării banilor şi a contrabandei cu substante interzise.
Anterior adoptarii acestei legi, era permisă supravegherea numai în vederea împiedicării unui război de agresiune impotriva statului german.
În cadrul supravegherii legăturilor de telecomunicaţii din străinătate BND poate culege date referitoare la persoane numai dacă poate fi exclusă posibilitatea ca legăturile de telecomunicaţii supravegheate să aparţină unor cetăţeni germani sau unor firme cu capital majoritar german. Datele culese sunt transmise altor autorităţi, în cazul în care se referă la anumite infracţiuni grave.
Supravegherea traficului de telecomunicaţii este apreciată ca o activitate ce are o contribuţie importantă la promovarea de către Germania a unei politici externe şi de securitate eficiente. In acest sens, se mentionează rolul BND în împiedicarea unor firme germane de a se implica în programul nuclear pakistanez şi în programul iranian privind construirea de rachete.
Se apreciază că în prezent BND interceptează zilnic cca. 85.000 de legături de telecomunicaţii. Dintre acestea, cca. 7000 sunt predate zilnic sistemului bazat pe "cuvinte-cheie", urmând a fi decodate, astfel că la sfârşitul zilei doar 50 dintre acestea sunt catalogate ca fiind importante din punct de vedere penal.
Se preconizează că acest sistem de supraveghere să fie extins, în cazul alocării de noi sume de la buget, extindere care în prima fază a inclus sistemul de posta electronica.
Marea interceptare se face însă de sus, via satelit, direct pe orbită. An de an, BND ascultă şi citeşte comunicările a zeci de mii de cetăţeni federali şi milioane de oameni din întreaga lume, fără ca măcar unul să aibă habar de aceasta.
Computere de mare performanţă compară informaţiile din eter cu banca de date care conţine peste 30.000 de nume şi noţiuni, precum şi coduri cifrate, aşa-numita listă HIT-WORD. Cine primeşte vreo comunicaţie din exterior, în cuprinsul căreia se află cuvinte ca plutoniu, heroină sau drog, trebuie să aibă în vedere că cei care îl ascultă din cadrul BND îl vor suspecta că se află în legătură cu traficanţii de droguri, de arme sau grupări teroriste.
Super-interceptarea telecomunicaţiilor şi a corespondenţei este apreciată ca "un instrument de bază al politicii germane externe şi de securitate, la care nu se poate renunţa. Dacă ni de va interzice acest lucru, vom fi parţiali orbi", a afirmat recent AUGUST HANNING, fost director BND.
Germania se află pe locul patru între ţările occidentale care sondează eterul în căutarea informaţiilor ce pot fi utilizate în domeniul politic, economic şi militar. Doar SUA, care utilizează în comun cu Germania o staţie la Bad Aibling, Marea Britanie şi Israelul, sunt considerate mai performante.
2500 de specialişti din Departamentul II al BND lucrează în prezent în domeniul informaţiilor electronice. Serviciul dispune de 10 staţii pe teritoriul federal, antenele fiind plasate între GROSSENBRODE şi vârful HOGEN BOGEN din Pădurea Bavareză. Tehnica şi întreţinerea posturilor exterioare costă circa 70 de milioane de euro anual.
Spre deosebire de supravegherea telefonică internă, aprobată de procuror, ascultarea sau citirea comunicaţiilor din străinătate nu este supusă nici unui control. Computerele filtrează zilnic zeci de mii de comunicari din fluxul de date. "Prada" este transmisă de la posturile de interceptare pe canale de mare securitate în Centrală, cercetarea radio fiind inima serviciului secret.
BND supraveghează la MONSCHAU «cârtiţele diplomatice străine" de pe unde scurte, inclusiv telefoanele cifrate ale tuturor ambasadelor din Bonn.
Cei de la PULLACH sunt meticuloşi în ceea ce priveşte circulatia datelor obtinute din eter. Nici chiar Cancelaria nu primeşte materialele originale. BND indică destinatarilor, prin marcaje colorate, gradul de sensibilitate al materialelor, astfel: o linie galbenă pe margine înseamnă telefoane, faxuri şi telexuri interceptate, în timp ce linia roşie marchează poşta radio interceptată, iar o linie verde – pe cea electronica.
În faţa scandalurilor dezbătute de mass-media germană în ultimul timp prin care Legea G-10 din 1994 este caracterizată ca fiind anticonstituţională, judecătorii Curţii Constituţionale vor trebui să decidă ce este mai presus: practica de spionare, consfinţită prin lege, sau dreptul cetăţenilor la protecţia vieţii lor private?
.
miercuri, 28 martie 2012
GERMANIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI. BND
.
Obiective ale BND
- Soluţionarea cazurilor de crimă organizată. Pentru a veni în sprijinul BND, coaliţia guvernamentală a elaborat proiecte de lege care prevad înăsprirea pedepselor şi confiscarea bunurilor şi valorilor a căror provenienţă nu se justifică legal. Spaţii de maxim interes pentru realizarea obiectivului: Columbia si Rusia.
- Combaterea proliferării armelor de distrugere în masă şi a armamentului nuclear. Spaţii de interes: Libia, Irak, Iran, Israel;
- Contracararea spionajului economic şi militar practicat atât din ţările din Est, cât şi de ţările considerate aliate.
Efective
Numărul angajaţilor BND este estimat la cca. 6 - 7000 persoane, din care 5.000 lucrează în sediul central din PULLACH. Din numărul total, doar 500 au grade militare.
BND foloseşte şi lucrători cu jumătate de normă, cărora, în funcţie de misiuni, li se atribuie identitate falsă.
Referindu-se la personalul BND, preşedintele german a apreciat că „acesta dovedeşte lipsă de flexibilitate şi creativitate în gândire, manifestându-se frecvent cu mentalitate birocratică, ceea ce ar conduce implicit la supraestimarea serviciilor secrete adverse”.
Presa germană s-a referit la intenţia şefului Institutului de cercetări în domeniul politicii pentru pace, ERICH SCHIDT-EENBOOM şi a preşedintelui de a transfera sediul central al BND în Berlin, însă această posibilitate nu a fost confirmată de purtătorul de cuvânt al BND.
Bugetul serviciului este de aproximativ 700 milioane euro anual.
.
Obiective ale BND
- Soluţionarea cazurilor de crimă organizată. Pentru a veni în sprijinul BND, coaliţia guvernamentală a elaborat proiecte de lege care prevad înăsprirea pedepselor şi confiscarea bunurilor şi valorilor a căror provenienţă nu se justifică legal. Spaţii de maxim interes pentru realizarea obiectivului: Columbia si Rusia.
- Combaterea proliferării armelor de distrugere în masă şi a armamentului nuclear. Spaţii de interes: Libia, Irak, Iran, Israel;
- Contracararea spionajului economic şi militar practicat atât din ţările din Est, cât şi de ţările considerate aliate.
Efective
Numărul angajaţilor BND este estimat la cca. 6 - 7000 persoane, din care 5.000 lucrează în sediul central din PULLACH. Din numărul total, doar 500 au grade militare.
BND foloseşte şi lucrători cu jumătate de normă, cărora, în funcţie de misiuni, li se atribuie identitate falsă.
Referindu-se la personalul BND, preşedintele german a apreciat că „acesta dovedeşte lipsă de flexibilitate şi creativitate în gândire, manifestându-se frecvent cu mentalitate birocratică, ceea ce ar conduce implicit la supraestimarea serviciilor secrete adverse”.
Presa germană s-a referit la intenţia şefului Institutului de cercetări în domeniul politicii pentru pace, ERICH SCHIDT-EENBOOM şi a preşedintelui de a transfera sediul central al BND în Berlin, însă această posibilitate nu a fost confirmată de purtătorul de cuvânt al BND.
Bugetul serviciului este de aproximativ 700 milioane euro anual.
.
marți, 27 martie 2012
Vanatoarea de securisti. 2. Replica
.
de Saul Beloia
Este salutara abordarea subiectului dar este si regretabil ca majoritatea ofiterilor tintuiti in panopliile cu trofee ale unor nemernici din CNSAS sau de aiurea nu sunt utilizatori de internet! Actul la care ma refer imi aminteste ca uneori, turma de bivoli sare in ajutorul cate unuia mai batran caruia i-au sarit in spate haitele de carnivore ascunse in ierburile savanei, imprastiindu-le si trimitandu-le de unde au venit.
Daca o cariera intreaga ofiterii au renuntat de bunavoie la drepturi cu care s-au nascut, prigoana actuala deschisa institutionalizat impotriva lor nici nu mai conteaza! Nu are nicio importanta ingradirea treptata a noi si noi drepturi, atata timp cat ei inteleg cu totii de ce si de unde vine nemernicia!
Nu mai doare pe nimeni ca in locul obligatiei de a munci i s-a dat cea de a trandavi! Cui ii mai pasa ca i se diminueaza pensia! Sau ca ce i-a mai ramas din ea i se impoziteaza! Ori ca i se retine din pensie si contributia la fondul de sanatate! Sau ca locuinta sa face obiect de tranzactie intre primarie si persoane decedate! Ori ca aceeasi primarie nu ii mai elibereaza act valid de identitate, lipsindu-l de posibilitatea de a-si consuma dreptul la libera circulatie sau de a contracta si el credite bancare! Ori ca asociati ai nemernicilor vin la usa lui si ii cer sa plece pur si simplu, fara sa-l cheme macar in judecata pentru evacuare!
Toate acestea palesc pe langa cele cu care ofiterii s-au confruntat in cariera in care si-au lasat acasa copiii nemangaiati si au plecat in implinirea unei iubiri ce pare ca i-a inselat in cele din urma! Cum sa isi nege profesia in care au crezut si in care inca mai cred? Sa nege in fata veunei curti de apel ca au fost ofiteri? Si astfel sa accepte deonoarea? Ofiterii renunta mai degraba la viata decat la onoare!
Renuntarea s-ar putea intampla intr-o tara ce nu mai are nicio speranta! Dar tara lor mai spera inca! In tara lor inca se mai spera!
.
de Saul Beloia
Este salutara abordarea subiectului dar este si regretabil ca majoritatea ofiterilor tintuiti in panopliile cu trofee ale unor nemernici din CNSAS sau de aiurea nu sunt utilizatori de internet! Actul la care ma refer imi aminteste ca uneori, turma de bivoli sare in ajutorul cate unuia mai batran caruia i-au sarit in spate haitele de carnivore ascunse in ierburile savanei, imprastiindu-le si trimitandu-le de unde au venit.
Daca o cariera intreaga ofiterii au renuntat de bunavoie la drepturi cu care s-au nascut, prigoana actuala deschisa institutionalizat impotriva lor nici nu mai conteaza! Nu are nicio importanta ingradirea treptata a noi si noi drepturi, atata timp cat ei inteleg cu totii de ce si de unde vine nemernicia!
Nu mai doare pe nimeni ca in locul obligatiei de a munci i s-a dat cea de a trandavi! Cui ii mai pasa ca i se diminueaza pensia! Sau ca ce i-a mai ramas din ea i se impoziteaza! Ori ca i se retine din pensie si contributia la fondul de sanatate! Sau ca locuinta sa face obiect de tranzactie intre primarie si persoane decedate! Ori ca aceeasi primarie nu ii mai elibereaza act valid de identitate, lipsindu-l de posibilitatea de a-si consuma dreptul la libera circulatie sau de a contracta si el credite bancare! Ori ca asociati ai nemernicilor vin la usa lui si ii cer sa plece pur si simplu, fara sa-l cheme macar in judecata pentru evacuare!
Toate acestea palesc pe langa cele cu care ofiterii s-au confruntat in cariera in care si-au lasat acasa copiii nemangaiati si au plecat in implinirea unei iubiri ce pare ca i-a inselat in cele din urma! Cum sa isi nege profesia in care au crezut si in care inca mai cred? Sa nege in fata veunei curti de apel ca au fost ofiteri? Si astfel sa accepte deonoarea? Ofiterii renunta mai degraba la viata decat la onoare!
Renuntarea s-ar putea intampla intr-o tara ce nu mai are nicio speranta! Dar tara lor mai spera inca! In tara lor inca se mai spera!
.
Despre SRI, numai de bine!
.
de Aurel I. Rogojan
- preluare de pe www.cotidianul.ro -
Cea de-a 22-a aniversare a Serviciului Român de Informații a trecut aproape neobservată. Exceptând un cotidian și un post de televiziune, care au profitat de prilej pentru a-și spori ratingul pe seama interviurilor acordate de domnul ambasador George-Cristian Maior, directorul în funcțiune al Serviciului, restul presei, fie că s-a făcut că nu observă, fie cu premeditare a trecut subiectul sub tăcere.
Nici analiza de bilanț a activității desfășurate de Serviciu în anul 2011 nu s-a bucurat de atenția cu care eram obisnuiți în vremurile din urmă.
Cum să interpretăm această excepție? Numai ca o întărire a regulii! Personal, înclin să cred că la această vârstă Serviciul Român de Informații a început să dea semnalul cel mai serios în înțelegerea raționalității exisțenei sale: discreția.
Fidelitatea, curajul și integritatea femeilor și bărbăților anonimi care servesc patria sub drapel, în prima linie a apărării securității națiunii sunt puse în adevărata lor valoare numai de o desăvârșită discreție a prezenței și acțiunilor lor în viața cetății.
Avem reacția naturală de a ne teme și a fi neîncrezători în tot ceea ce semnifică secretul, fiindcă nimeni nu-i dispus să creadă că nu-i sunt ascunse doar lucrurile rele pe care le săvârșește guvernul când își spionează cetățenii și înșală contribuabilii.
Gestația, nașterea și pruncia Seviciului Român de Informații au fost atat de mult în atenția învingătorilor care scriu istoria după Malta, încât va mai trebui să treacă o vreme, pentru ca istoricii nepărtinitori să înceapă să facă parte dreapta luminilor și umbrelor.
Dincolo de toate poticnelile, dar și dincolo de rătăcirile consemnate în cronica unei prese necruțătoare, SRI-ul a făcut cu prisosință dovada că firul tradițiilor perene ale combațantilor celei dea patra arme – a informațiilor și contrainformațiilor, se păstrează, în pofida faliilor profunde create de bulversările ordinii politice interne și mondiale, cum s-a întâmplat în 1989.
Lipsa de securitate și a instituțiilor necesare în acest scop, mai cu seamă în momentele de răscruce ale istoriei le-a fost, potrivit învățămintelor istoriei, fatală multor popoare. După 1989, multora România le-a apărut ca o pradă din care trebuie a se înfrupta, în numele libertății, al democrației și al drepturilor fundamentale ale omului și cetățeanului.
O astfel de mentalitate păguboasă a exercitat determinări nefaste asupra proiecției doctrinar-juridice și instituționale a sistemului securității naționale, nici astăzi desăvârșită. Dar România există!
În toți acești ani, câți aniversează Serviciul Român de Informații, vistieria națiunii a fost păgubită cu vreo 10 miliarde de euro. Forța legii se va instaura în România, când această avere va fi recuperată. Împlinirea acestui deziderat nu este posibilă fără conjugarea eforturilor comunității naționale de informații, de a cărei existență e bine să ne amintim, precum și de locul și rolul SRI de autoritate națională integratoare în materia informațiilor ce privesc securitatea națională. Cu ordinea restabilită, România va exista altfel!
Nu trebuie să ne îndoim de faptul că Serviciul Român de Informații, în toți acești 22 de ani, a fost ceea ce legea i-a cerut să fie. Despre percepțiile publice asupra activității serviciilor secrete există tomuri grele, la propriu și la figurat, prin întindere, dar și duritatea acuzațiilor.
În pofida eforturilor de a îmbunătăți comunicarea și promova educația de securitate, în orice sistem de putere, iar democratia este și ea departe de perfecțiune, serviciile de informații pentru securitate sunt suspectul de serviciu pentru tot ce ni se întâmpla rău. Nu s-ar întâmpla așa dacă ni s-ar aminti cât mai des că succesele serviicilor secrete sunt reale, dar nu pot fi trâmbițate și ca orice fel de publicitate pe seama activității lor, nu ar face decât să le vulnerabilizeze în fața adversarilor, pentru care orice cunoștință în plus despre ce au făcut, fac, ori vor face serviciile, este un avantaj net în favoarea conspiratorilor împotriva legii și a Constituției care ne garantează drepturile și libertățile fundamentale.
Adevăratele serviciile responsabile de securitatea unei națiuni nu operează cu jumătățile de măsură. Ele pot totul sau nimic. Totul, când informația lor corectă și oportun furnizată este acceptată, cu bună credință, ca suport al deciziiilor puterilor statului. Nimic, dacă servesc o putere care respiră, mănâncă și bea corupție!
Pe cale de consecință, să le înțelegem privațiunile și să-i respectăm pe cei care își asumă riscurile aducerii la lumină a adevărurilor inconvenabile, care nu de puține ori fac diferența dintre viață și moarte, și să salutăm discreția care trebuie permanent asociată devotamentului ofițerilor bravi ai Serviciului Român de Informații și, la cea de -a 22 -a aniversare a SRI, despre ei numai de bine!
.
de Aurel I. Rogojan
- preluare de pe www.cotidianul.ro -
Cea de-a 22-a aniversare a Serviciului Român de Informații a trecut aproape neobservată. Exceptând un cotidian și un post de televiziune, care au profitat de prilej pentru a-și spori ratingul pe seama interviurilor acordate de domnul ambasador George-Cristian Maior, directorul în funcțiune al Serviciului, restul presei, fie că s-a făcut că nu observă, fie cu premeditare a trecut subiectul sub tăcere.
Nici analiza de bilanț a activității desfășurate de Serviciu în anul 2011 nu s-a bucurat de atenția cu care eram obisnuiți în vremurile din urmă.
Cum să interpretăm această excepție? Numai ca o întărire a regulii! Personal, înclin să cred că la această vârstă Serviciul Român de Informații a început să dea semnalul cel mai serios în înțelegerea raționalității exisțenei sale: discreția.
Fidelitatea, curajul și integritatea femeilor și bărbăților anonimi care servesc patria sub drapel, în prima linie a apărării securității națiunii sunt puse în adevărata lor valoare numai de o desăvârșită discreție a prezenței și acțiunilor lor în viața cetății.
Avem reacția naturală de a ne teme și a fi neîncrezători în tot ceea ce semnifică secretul, fiindcă nimeni nu-i dispus să creadă că nu-i sunt ascunse doar lucrurile rele pe care le săvârșește guvernul când își spionează cetățenii și înșală contribuabilii.
Gestația, nașterea și pruncia Seviciului Român de Informații au fost atat de mult în atenția învingătorilor care scriu istoria după Malta, încât va mai trebui să treacă o vreme, pentru ca istoricii nepărtinitori să înceapă să facă parte dreapta luminilor și umbrelor.
Dincolo de toate poticnelile, dar și dincolo de rătăcirile consemnate în cronica unei prese necruțătoare, SRI-ul a făcut cu prisosință dovada că firul tradițiilor perene ale combațantilor celei dea patra arme – a informațiilor și contrainformațiilor, se păstrează, în pofida faliilor profunde create de bulversările ordinii politice interne și mondiale, cum s-a întâmplat în 1989.
Lipsa de securitate și a instituțiilor necesare în acest scop, mai cu seamă în momentele de răscruce ale istoriei le-a fost, potrivit învățămintelor istoriei, fatală multor popoare. După 1989, multora România le-a apărut ca o pradă din care trebuie a se înfrupta, în numele libertății, al democrației și al drepturilor fundamentale ale omului și cetățeanului.
O astfel de mentalitate păguboasă a exercitat determinări nefaste asupra proiecției doctrinar-juridice și instituționale a sistemului securității naționale, nici astăzi desăvârșită. Dar România există!
În toți acești ani, câți aniversează Serviciul Român de Informații, vistieria națiunii a fost păgubită cu vreo 10 miliarde de euro. Forța legii se va instaura în România, când această avere va fi recuperată. Împlinirea acestui deziderat nu este posibilă fără conjugarea eforturilor comunității naționale de informații, de a cărei existență e bine să ne amintim, precum și de locul și rolul SRI de autoritate națională integratoare în materia informațiilor ce privesc securitatea națională. Cu ordinea restabilită, România va exista altfel!
Nu trebuie să ne îndoim de faptul că Serviciul Român de Informații, în toți acești 22 de ani, a fost ceea ce legea i-a cerut să fie. Despre percepțiile publice asupra activității serviciilor secrete există tomuri grele, la propriu și la figurat, prin întindere, dar și duritatea acuzațiilor.
În pofida eforturilor de a îmbunătăți comunicarea și promova educația de securitate, în orice sistem de putere, iar democratia este și ea departe de perfecțiune, serviciile de informații pentru securitate sunt suspectul de serviciu pentru tot ce ni se întâmpla rău. Nu s-ar întâmpla așa dacă ni s-ar aminti cât mai des că succesele serviicilor secrete sunt reale, dar nu pot fi trâmbițate și ca orice fel de publicitate pe seama activității lor, nu ar face decât să le vulnerabilizeze în fața adversarilor, pentru care orice cunoștință în plus despre ce au făcut, fac, ori vor face serviciile, este un avantaj net în favoarea conspiratorilor împotriva legii și a Constituției care ne garantează drepturile și libertățile fundamentale.
Adevăratele serviciile responsabile de securitatea unei națiuni nu operează cu jumătățile de măsură. Ele pot totul sau nimic. Totul, când informația lor corectă și oportun furnizată este acceptată, cu bună credință, ca suport al deciziiilor puterilor statului. Nimic, dacă servesc o putere care respiră, mănâncă și bea corupție!
Pe cale de consecință, să le înțelegem privațiunile și să-i respectăm pe cei care își asumă riscurile aducerii la lumină a adevărurilor inconvenabile, care nu de puține ori fac diferența dintre viață și moarte, și să salutăm discreția care trebuie permanent asociată devotamentului ofițerilor bravi ai Serviciului Român de Informații și, la cea de -a 22 -a aniversare a SRI, despre ei numai de bine!
.
Vanatoarea de securisti. 2
.
de Liviu Gaitan
După 21 de ani de la înlăturarea regimului comunist, în România se continuă o răfuială absurdă cu „securiştii”, incluzând în acest termen atât ofiţerii de informaţii, cât şi colaboratorii serviciului naţional de informaţii din perioada anterioară anului 1990.
Întrucât nu au putut fi identificate crime, abuzuri şi ilegalităţi comise în procesul activităţilor informativ-operative, pentru că acestea nu au existat, vânătoarea de "securişti" şi-a fixat noi criterii, respectiv demascarea ofiţerilor de informaţii şi a colaboratorilor care, în perioada 1945 – 1989, prin activităţile desfăşurate, „au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Pentru realizarea acestui obiectiv a fost creat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), prin "Legea nr. 187 din 07.12.1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică".
Confuzia a fost totală de la început şi a persistat până în anul 2008, când legea respectiva a fost declarată neconstituţională.
Vreme de nouă ani, CNSAS a dat verdictele de poliţie politică, printr-un jenant hei-rupism superficial, şablonizat, fiind suficientă constatarea că ofiţerul sau sursa au participat la îndeplinirea unei măsuri operative (în limitele comandamentelor constituţionale de apărare a ţării) prin care, chipurile, ar fi încălcat anumite drepturi şi libertăţi.
Acuzaţiile CNSAS, legitimate ulterior juridic prin OUG nr.24/2008, anulează şi încalcă flagrant, abuziv, retroactiv, dreptul şi libertatea, obligaţia sfântă ori de onoare a cetăţenilor de a apăra ţara în forma specifică de militar sau prin colaborarea cu organismele specializate ale statului pe frontul secret al luptei, aşa cum se procedează în toate ţările lumii. Puterea legiuitoare se face că nu pricepe şi aruncă o blasfemie asupra principiului de drept constituţional al onestităţii apărării. Prin aceasta se creează un precedent antinaţional, se denigrează apărarea, se generează defetismul, neangajarea, este subminat conţinutul art. 55 (1) din Constituţie.
La cererea CNSAS, Curtea de Apel Bucuresti decide cine a fost şi cine nu a fost ofiţer de informaţii ori colaborator, cu dreptul ca acesta să se adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Credem că nu există vreun ofiţer de informaţii care să îşi renege statutul său în sistemul naţional de apărare. Dimpotrivă! La Curtea Constituţională, excepţiile de neconstituţionalitate invocate în diverse cauze sunt respinse uniform.
Instituţia CNSAS funcţionează în termenii unei autentice poliţii politice cu ceremonial distinct, cu încrustaţii parajudiciare, de cercetare, producător de noi dosare cu învinuiri, cu paraprocurori acuzatori în justiţie, cu avocaţi, cu consiliu decizional pe caz, cu un imens aparat ofensiv, pus să discrimineze dincolo de suveranitatea Constituţiei şi a legilor internaţionale, alimentând şi întreţinând războiul rece româno-român, dezbinator, divizarea cetăţenilor ţării în buni şi răi.
Înverşunarea propagandei anti-Securitate a dat prilejul unora să pună întrebarea dacă există vreo similitudine între faptul că, într-o vreme cumplită pentru Europa, pe baza legilor privind puritatea rasială, justiţia nazistă decidea cine este şi cine nu este evreu. Este oare posibil ca într-o Românie europeană CNSAS să hotărască, acum şi prin justiţie, cine a fost şi cine nu ofiţer, informator ori colaborator?
În revista „Flacăra (17-23.10.2008), un europarlamentar roman preciza cu autoritate, la obiect: „deconspirarea securiştilor şi colaboratorilor este doar o perdea de fum, de şantaj, însă mai grav este faptul că sunt destructurate şi vulnerabilizate instituţiile de securitate ale statului. Cauzele şi efectele se cer evaluate cu mult discernământ”.
Cu alte cuvinte, CNSAS se află în situaţia de a răspunde dacă, prin actele sale, disimulat ori nu, aduce daune comandamentelor de apărare naţională.
Percepţia publică asupra CNSAS include termeni ca: inutilă pentru nevoile stringente actuale ale societăţii, bugetivoră, abuzivă prin escamotarea adevărurilor istorice, cu rol provocator în influenţarea şi canalizarea voinţei cetăţenilor ţării.
Românii au acum priorităţi infinit mai ardente, economic şi social, mărturie stând amplitudinea în creştere a mişcărilor revendicative datorate prăbuşirii componentelor dreptului la viaţă, diminuării veniturilor şi exacerbării costurilor, care afectează vital populaţia pauperizată.
Organismele abilitate ale statului au obligaţia de a aplica onest dispoziţiile Constituţiei - art.1 (5) – normele internaţionale, respectiv să decidă eliminarea culpabilizării şi discriminării care perturbă grav democraţia, principiile statului de drept si solidaritatea cetăţenilor.
Nici o ţară din lume nu şi-a distrus serviciile de informaţii. Toţi militarii ţării contribuie, în forme specifice fiecărui domeniu, la apărarea valorilor naţionale.
Este în firea lucrurilor, democratic, ca serviciile de informaţii să fie criticate şi atenţionate pentru erori, responsabilizate legal pentru abuzuri, dar nu să fie demolate la nivel global. Tot aşa după cum este moral şi legitim ca vinovăţia să fie individualizată şi condamnată ca atare.
Prin jurisdicţia adoptată pe baza OUG nr.24/2008, se urmăreşte “doar consemnarea publică a activităţii” (n.n. – în fapt a celor care au apărat informativ ţara), iar “nu stabilirea vreunei răspunderi juridice”.
Se ridică în mod firesc întrebarea: dacă aşa stau lucrurile, de ce atâta tărăboi, cercetări,documentări, dosare, învinuiri, citări, acuzări, solemnităţi, procese, hotărâri, publicări şi altele, care prin ele însele afectează, hărţuiesc, umilesc si lovesc în demnitatea unor oameni care, dacă prin vreo minune au scăpat de „teroarea” anterioară, cad victimă celei actuale?
Un tărăboi extrem de costisitor, plătit de populaţie, generator doar de dezavantaje economice, sociale şi naţionale. In ce scop?
(va urma)
Timisoara, 26 martie 2012
.
de Liviu Gaitan
După 21 de ani de la înlăturarea regimului comunist, în România se continuă o răfuială absurdă cu „securiştii”, incluzând în acest termen atât ofiţerii de informaţii, cât şi colaboratorii serviciului naţional de informaţii din perioada anterioară anului 1990.
Întrucât nu au putut fi identificate crime, abuzuri şi ilegalităţi comise în procesul activităţilor informativ-operative, pentru că acestea nu au existat, vânătoarea de "securişti" şi-a fixat noi criterii, respectiv demascarea ofiţerilor de informaţii şi a colaboratorilor care, în perioada 1945 – 1989, prin activităţile desfăşurate, „au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Pentru realizarea acestui obiectiv a fost creat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), prin "Legea nr. 187 din 07.12.1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică".
Confuzia a fost totală de la început şi a persistat până în anul 2008, când legea respectiva a fost declarată neconstituţională.
Vreme de nouă ani, CNSAS a dat verdictele de poliţie politică, printr-un jenant hei-rupism superficial, şablonizat, fiind suficientă constatarea că ofiţerul sau sursa au participat la îndeplinirea unei măsuri operative (în limitele comandamentelor constituţionale de apărare a ţării) prin care, chipurile, ar fi încălcat anumite drepturi şi libertăţi.
Acuzaţiile CNSAS, legitimate ulterior juridic prin OUG nr.24/2008, anulează şi încalcă flagrant, abuziv, retroactiv, dreptul şi libertatea, obligaţia sfântă ori de onoare a cetăţenilor de a apăra ţara în forma specifică de militar sau prin colaborarea cu organismele specializate ale statului pe frontul secret al luptei, aşa cum se procedează în toate ţările lumii. Puterea legiuitoare se face că nu pricepe şi aruncă o blasfemie asupra principiului de drept constituţional al onestităţii apărării. Prin aceasta se creează un precedent antinaţional, se denigrează apărarea, se generează defetismul, neangajarea, este subminat conţinutul art. 55 (1) din Constituţie.
La cererea CNSAS, Curtea de Apel Bucuresti decide cine a fost şi cine nu a fost ofiţer de informaţii ori colaborator, cu dreptul ca acesta să se adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Credem că nu există vreun ofiţer de informaţii care să îşi renege statutul său în sistemul naţional de apărare. Dimpotrivă! La Curtea Constituţională, excepţiile de neconstituţionalitate invocate în diverse cauze sunt respinse uniform.
Instituţia CNSAS funcţionează în termenii unei autentice poliţii politice cu ceremonial distinct, cu încrustaţii parajudiciare, de cercetare, producător de noi dosare cu învinuiri, cu paraprocurori acuzatori în justiţie, cu avocaţi, cu consiliu decizional pe caz, cu un imens aparat ofensiv, pus să discrimineze dincolo de suveranitatea Constituţiei şi a legilor internaţionale, alimentând şi întreţinând războiul rece româno-român, dezbinator, divizarea cetăţenilor ţării în buni şi răi.
Înverşunarea propagandei anti-Securitate a dat prilejul unora să pună întrebarea dacă există vreo similitudine între faptul că, într-o vreme cumplită pentru Europa, pe baza legilor privind puritatea rasială, justiţia nazistă decidea cine este şi cine nu este evreu. Este oare posibil ca într-o Românie europeană CNSAS să hotărască, acum şi prin justiţie, cine a fost şi cine nu ofiţer, informator ori colaborator?
În revista „Flacăra (17-23.10.2008), un europarlamentar roman preciza cu autoritate, la obiect: „deconspirarea securiştilor şi colaboratorilor este doar o perdea de fum, de şantaj, însă mai grav este faptul că sunt destructurate şi vulnerabilizate instituţiile de securitate ale statului. Cauzele şi efectele se cer evaluate cu mult discernământ”.
Cu alte cuvinte, CNSAS se află în situaţia de a răspunde dacă, prin actele sale, disimulat ori nu, aduce daune comandamentelor de apărare naţională.
Percepţia publică asupra CNSAS include termeni ca: inutilă pentru nevoile stringente actuale ale societăţii, bugetivoră, abuzivă prin escamotarea adevărurilor istorice, cu rol provocator în influenţarea şi canalizarea voinţei cetăţenilor ţării.
Românii au acum priorităţi infinit mai ardente, economic şi social, mărturie stând amplitudinea în creştere a mişcărilor revendicative datorate prăbuşirii componentelor dreptului la viaţă, diminuării veniturilor şi exacerbării costurilor, care afectează vital populaţia pauperizată.
Organismele abilitate ale statului au obligaţia de a aplica onest dispoziţiile Constituţiei - art.1 (5) – normele internaţionale, respectiv să decidă eliminarea culpabilizării şi discriminării care perturbă grav democraţia, principiile statului de drept si solidaritatea cetăţenilor.
Nici o ţară din lume nu şi-a distrus serviciile de informaţii. Toţi militarii ţării contribuie, în forme specifice fiecărui domeniu, la apărarea valorilor naţionale.
Este în firea lucrurilor, democratic, ca serviciile de informaţii să fie criticate şi atenţionate pentru erori, responsabilizate legal pentru abuzuri, dar nu să fie demolate la nivel global. Tot aşa după cum este moral şi legitim ca vinovăţia să fie individualizată şi condamnată ca atare.
Prin jurisdicţia adoptată pe baza OUG nr.24/2008, se urmăreşte “doar consemnarea publică a activităţii” (n.n. – în fapt a celor care au apărat informativ ţara), iar “nu stabilirea vreunei răspunderi juridice”.
Se ridică în mod firesc întrebarea: dacă aşa stau lucrurile, de ce atâta tărăboi, cercetări,documentări, dosare, învinuiri, citări, acuzări, solemnităţi, procese, hotărâri, publicări şi altele, care prin ele însele afectează, hărţuiesc, umilesc si lovesc în demnitatea unor oameni care, dacă prin vreo minune au scăpat de „teroarea” anterioară, cad victimă celei actuale?
Un tărăboi extrem de costisitor, plătit de populaţie, generator doar de dezavantaje economice, sociale şi naţionale. In ce scop?
(va urma)
Timisoara, 26 martie 2012
.
duminică, 25 martie 2012
GERMANIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI. STRUCTURA BND
.
Structura BND
Este organizat în şase divizii, fiecare compusă din domenii divizate în departamente, iar acestea sunt şi ele subdivizate pe specialităţi, astfel:
- DIVIZIA 1 - Recunoaşterea Operaţională esteresponsabilă de culegerea şi planificarea informaţiilor şi operaţiunilor pe zone şi regiuni. Structurile departamentale interne corespund anumitor regiuni geografice (n.n. - Bloc Sovietic, Ţări Occidentale, zona Mediteraneană, etc), subdivizate pe ţări (n.n. - Benelux, Franţa, Elveţia) sau pe probleme cercetate (n.n. - Terorism Internaţional).
Domeniul recunoaşterii receptive este axat pe informaţiile culese la frontieră şi prin supravegherea traficului parţial şi al comunicaţiilor, în colaborare cu OFICIUL FEDERAL AL POŞTELOR ŞI TELECOMUNICAŢIILOR.
- DIVIZIA 2 răspunde de mijloacele tehnice de culegere a informaţiilor (informaţii electronice), cât şi de punerea la dispoziţia celorlalte diviziuni ale BND-ului a materialelor de transmisie de care au nevoie. Lucrează în colaborare cu OFICIUL DE TRANSMISIUNI AL BUNDESWEHR- ului pentru ascultări şi identificarea legăturilor radio şi colaborează cu o serie de intreprinderi private (DORNIER, MBB, SIEMENS, ROHDE & SCHWARZ, MAN, etc), conlucrare care nu este recunoscută oficial.
Pentru exploatarea propriilor staţii de ascultare electronică, BND foloseşte ca acoperire SERVICIUL FEDERAL DE STATISTICĂ A TRANSMISIUNILOR (BFST), care are în jur de 400 de angajaţi, situat în localitatea STOCKDORF (Wanneystrasse 10) la 10 km de PULLACH.
Prin staţiile existente în localităţi ca: BRAUNSCHWILE, STRASSBURG, STOCKDORF, WOLTERSDORF şi HUSUM, BND-ul asigură şi comunicaţiile dintre centrală şi proprii agenţi ilegali ce acţionează în diferite ţări.
- DIVIZIA 3 răspunde de exploatarea informaţiilor, fiind organizată pe departamente geografice. Domeniul tehnico-ştiinţific este subdivizat pe sectoare tematice (n.n. – transfer de tehnologie, energie ucleară, tehnică militară, electronică, mediu înconjurător, biologie, medicină, chimie, etc).
Din 1996 această diviziune dispune de propriul CENTRU DE SITUAŢIE ŞI INFORMAŢIE (LIZ), situat lângă PULLACH, care asigură legătura permanentă cu cele 81 de rezidenţe ale BND-ului din străinătate, fiind conectat direct şi cu OFICIUL CANCELARULUI.
Conform datelor oficiale, pentru dotarea tehnică a Centrului LIZ, guvernul a cheltuit peste 100 milioane euro.
Misiunile Centrului, de analiză şi informare constau în evaluarea zilnică, între orele 9,30-10,30 a ameninţărilor şi situatiilor de criză din lume şi informarea înaltilor functionari guvernamentali cu concluziile desprinse, precum şi în transmiterea unităţilor BND a necesarului de informaţii pe domenii, probleme şi obiective.
- DIVIZIA 4 răspunde de administrarea şi logistica Serviciului.
- DIVIZIA 5 este responsabilă cu siguranţa internă a BND-ului.
- DIVIZIA 6 are însărcinări specifice pe linie de informatică, documentare, criptare şi decriptare.
.
Structura BND
Este organizat în şase divizii, fiecare compusă din domenii divizate în departamente, iar acestea sunt şi ele subdivizate pe specialităţi, astfel:
- DIVIZIA 1 - Recunoaşterea Operaţională esteresponsabilă de culegerea şi planificarea informaţiilor şi operaţiunilor pe zone şi regiuni. Structurile departamentale interne corespund anumitor regiuni geografice (n.n. - Bloc Sovietic, Ţări Occidentale, zona Mediteraneană, etc), subdivizate pe ţări (n.n. - Benelux, Franţa, Elveţia) sau pe probleme cercetate (n.n. - Terorism Internaţional).
Domeniul recunoaşterii receptive este axat pe informaţiile culese la frontieră şi prin supravegherea traficului parţial şi al comunicaţiilor, în colaborare cu OFICIUL FEDERAL AL POŞTELOR ŞI TELECOMUNICAŢIILOR.
- DIVIZIA 2 răspunde de mijloacele tehnice de culegere a informaţiilor (informaţii electronice), cât şi de punerea la dispoziţia celorlalte diviziuni ale BND-ului a materialelor de transmisie de care au nevoie. Lucrează în colaborare cu OFICIUL DE TRANSMISIUNI AL BUNDESWEHR- ului pentru ascultări şi identificarea legăturilor radio şi colaborează cu o serie de intreprinderi private (DORNIER, MBB, SIEMENS, ROHDE & SCHWARZ, MAN, etc), conlucrare care nu este recunoscută oficial.
Pentru exploatarea propriilor staţii de ascultare electronică, BND foloseşte ca acoperire SERVICIUL FEDERAL DE STATISTICĂ A TRANSMISIUNILOR (BFST), care are în jur de 400 de angajaţi, situat în localitatea STOCKDORF (Wanneystrasse 10) la 10 km de PULLACH.
Prin staţiile existente în localităţi ca: BRAUNSCHWILE, STRASSBURG, STOCKDORF, WOLTERSDORF şi HUSUM, BND-ul asigură şi comunicaţiile dintre centrală şi proprii agenţi ilegali ce acţionează în diferite ţări.
- DIVIZIA 3 răspunde de exploatarea informaţiilor, fiind organizată pe departamente geografice. Domeniul tehnico-ştiinţific este subdivizat pe sectoare tematice (n.n. – transfer de tehnologie, energie ucleară, tehnică militară, electronică, mediu înconjurător, biologie, medicină, chimie, etc).
Din 1996 această diviziune dispune de propriul CENTRU DE SITUAŢIE ŞI INFORMAŢIE (LIZ), situat lângă PULLACH, care asigură legătura permanentă cu cele 81 de rezidenţe ale BND-ului din străinătate, fiind conectat direct şi cu OFICIUL CANCELARULUI.
Conform datelor oficiale, pentru dotarea tehnică a Centrului LIZ, guvernul a cheltuit peste 100 milioane euro.
Misiunile Centrului, de analiză şi informare constau în evaluarea zilnică, între orele 9,30-10,30 a ameninţărilor şi situatiilor de criză din lume şi informarea înaltilor functionari guvernamentali cu concluziile desprinse, precum şi în transmiterea unităţilor BND a necesarului de informaţii pe domenii, probleme şi obiective.
- DIVIZIA 4 răspunde de administrarea şi logistica Serviciului.
- DIVIZIA 5 este responsabilă cu siguranţa internă a BND-ului.
- DIVIZIA 6 are însărcinări specifice pe linie de informatică, documentare, criptare şi decriptare.
.
vineri, 23 martie 2012
DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE
.
CASELE DE ÎNTÂLNIRI → spaţii (oficiale sau particulare) puse la dispoziţie în secret de persoane fizice ce detin acces curent la ele (agenţi de sprijin, relaţii operative) în scopul folosirii lor temporare de catre ofiterul de informatii pentru realizarea intalnirilor cu agentura din legatura proprie.
CASELE DE LUCRU (casă conspirativă) → (1) spaţii deţinute în mod acoperit de serviciile de informaţii, destinate exclusiv necesităţilor informativ-operative şi tehnico-operative ale respectivului organ de specialitate.
(2) Locul care serveşte la întâlnirea dintre rezident şi curier. De regulă, casele conspirative se schimbă foarte des, pentru evitarea atragerii atentiei si a pericolului deconspirarii.
CĂSUŢĂ POŞTALĂ IMPERSONALĂ (CPI) → (1) termen care semnifică un loc discret, folosit pentru depunerea/ridicarea unor mesaje sau obiecte pe timpul efectuării legăturii impersonale între cadrul şi agentul aceluiaşi serviciu de informaţii.
(2) Căsuţă tainică - loc ales sau amenajat special, destinat şi folosit pentru depunerea şi prelucrarea materialelor informative sau a mijloacelor destinate desfăşurării activităţii de informaţii.
(3) Ascunzătoare - loc natural ori special amenajat într-un spaţiu închis sau deschis, destinat ascunderii unor materiale compromiţătoare pentru un agent sau cadru de informaţii (chei false, speracluri, substante corozive, harti, documente)
Creată natural (scorburi, nişe în zidurile unei clădiri, etc.) sau artificial (mici containere magnetice, găuri în bucăţi de cărămidă sau trunchiurile copacilor, etc.) CPI are menirea de a asigura legătura bidirecţională, fără realizarea contactului fizic direct între cele două persoane.
Alegerea sau amplasarea unei casute poştale impersonale trebuie făcută în aşa fel încât să poată fi localizată uşor şi pe timp de noapte, să nu fie identificată de alte persoane, nici chiar din întâmplare, şi să asigure condiţii optime de păstrare a materialului depus împotriva intemperiilor naturale.
Semnele convenţionale prestabilite între părţi, pe traseele de depunere şi ridicare, la o distanţă de cca. 10-15 minute de mers pe jos până la locul CPI-ului, au menirea de a indica din timp părţilor implicate în acţiune, dacă s-a făcut sau nu operaţiunea de ridicare/depunere.
O CPI activă, folosită o anumită perioadă înseamnă că este vie, în timp ce alta, abandonată sau aleasă pentru acţiuni ulterioare, în jargonul de specialitate este cunoscută ca fiind căsuţă poştală moartă.
.
CASELE DE ÎNTÂLNIRI → spaţii (oficiale sau particulare) puse la dispoziţie în secret de persoane fizice ce detin acces curent la ele (agenţi de sprijin, relaţii operative) în scopul folosirii lor temporare de catre ofiterul de informatii pentru realizarea intalnirilor cu agentura din legatura proprie.
CASELE DE LUCRU (casă conspirativă) → (1) spaţii deţinute în mod acoperit de serviciile de informaţii, destinate exclusiv necesităţilor informativ-operative şi tehnico-operative ale respectivului organ de specialitate.
(2) Locul care serveşte la întâlnirea dintre rezident şi curier. De regulă, casele conspirative se schimbă foarte des, pentru evitarea atragerii atentiei si a pericolului deconspirarii.
CĂSUŢĂ POŞTALĂ IMPERSONALĂ (CPI) → (1) termen care semnifică un loc discret, folosit pentru depunerea/ridicarea unor mesaje sau obiecte pe timpul efectuării legăturii impersonale între cadrul şi agentul aceluiaşi serviciu de informaţii.
(2) Căsuţă tainică - loc ales sau amenajat special, destinat şi folosit pentru depunerea şi prelucrarea materialelor informative sau a mijloacelor destinate desfăşurării activităţii de informaţii.
(3) Ascunzătoare - loc natural ori special amenajat într-un spaţiu închis sau deschis, destinat ascunderii unor materiale compromiţătoare pentru un agent sau cadru de informaţii (chei false, speracluri, substante corozive, harti, documente)
Creată natural (scorburi, nişe în zidurile unei clădiri, etc.) sau artificial (mici containere magnetice, găuri în bucăţi de cărămidă sau trunchiurile copacilor, etc.) CPI are menirea de a asigura legătura bidirecţională, fără realizarea contactului fizic direct între cele două persoane.
Alegerea sau amplasarea unei casute poştale impersonale trebuie făcută în aşa fel încât să poată fi localizată uşor şi pe timp de noapte, să nu fie identificată de alte persoane, nici chiar din întâmplare, şi să asigure condiţii optime de păstrare a materialului depus împotriva intemperiilor naturale.
Semnele convenţionale prestabilite între părţi, pe traseele de depunere şi ridicare, la o distanţă de cca. 10-15 minute de mers pe jos până la locul CPI-ului, au menirea de a indica din timp părţilor implicate în acţiune, dacă s-a făcut sau nu operaţiunea de ridicare/depunere.
O CPI activă, folosită o anumită perioadă înseamnă că este vie, în timp ce alta, abandonată sau aleasă pentru acţiuni ulterioare, în jargonul de specialitate este cunoscută ca fiind căsuţă poştală moartă.
.
joi, 22 martie 2012
GERMANIA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI. BND
.
• SERVICIUL FEDERAL DE INFORMAŢII -BUNDESNACHRICHTENDIENST - (BND), este organul specializat în activitatea de culegere a informaţiilor din exterior.
Agenţii acestui serviciu acţionează în aproape 100 de ţări. În general, funcţionează sub acoperiri precum cea de reprezentant al firmelor comerciale de import-export.
În cadrul BND, un loc de seamă îl ocupă unul dintre cele mai secrete institute ale republicii - Societatea de Cercetări pentru Ştiinţe Aplicate (FGAN).
Sediul societăţii, o construcţie tip staţie spaţială, se află în oraşul WERTHHOVEN, lângă localitatea PULLACH. Instituţia se prezintă drept societate înregistrată cu drept de folosinţă publică; în realitate este o organizaţie acoperită a Serviciului Federal de Informaţii. Cu ajutorul acesteia, agenţii germani, ale căror competenţe se limitează, potrivit legii, la străinătate, elaborează metode NOI de urmărire şi spionaj. Societatea este o instituţie federală, finanţată în totalitate de la buget, cu circa 65 de milioane de euro anual. Membrii societăţii sunt selecţionaţi. De ani de zile, din acest cerc exclusivist fac parte întreprinderi ca: DASA, SIEMENS, DORNER, ATLAS ELEKTRONIK şi MAN.
FGAN efectuează cercetări pentru Ministerul Apărării, care alocă, din bugetul său, 41 milioane euro pentru producţie, 4 milioane pentru investiţii şi 19 milioane pentru proiecte. Beneficiarii activităţii sunt Ministerul Apărării şi Industria de Armament, care este deservită pe cheltuiala statului. Printre beneficiari se mai numără şi Cancelaria Federală şi alte organisme interesate.
FGAN coordonează şase institute, ale căror capacităţi sunt orientate pe necesităţile militare şi ale serviciilor secrete. Printre acestea se numără:
Ø „Institutul de Cercetare pentru Fizica Frecvenţelor Înalte” (FHP) perfecţionează noi procedee radar. Scopul: îmbunătăţirea capacităţii de acţiune atât în timpul intervenţiei armate, cât şi a bruiajului advers. Cu o antenă de 34 m, staţia este cea mai mare instalaţie radar din Europa.
Ø La „Institutul de Cercetări Radio şi Matematică” sunt elaborate procedee matematice şi tehnice pentru ridicarea nivelului de fiabilitate informatica în sistemele de cercetare şi sunt experimentate instalaţii radar de tip nou.
În cadrul obiectivelor care stau în atentia BND, continuă să fie considerate ca priorităţi activităţile referitoare la traficul internaţional de droguri, spălarea banilor, proliferarea armelor nucleare, terorismul, transferurile ilegale de tehnologie şi o nouă imagine pentru instituţie. În ultimele decenii, Serviciul s-a implicat în combaterea criminalităţii transnaţionale, având autorizarea interceptării comunicaţiilor.
Pe linia informaţiilor militare, BND considera, în 1992, ca surse concrete de pericol, teritoriul fostei Uniuni Sovietice, statele Orientului Apropiat şi Mijlociu (observarea Orientului se impune din cauza pericolului expansiunii islamismului), statele din Africa de Nord, gruparile terorişte care pot accesa tehnologii moderne de construire a armei nucleare, bacteriologice şi chimice, ţările sărace ale lumii a treia, presupunandu-se ca acestea se afla in orbita unor adversari de talie, precum şi traficul internaţional de stupefiante.
In anul 1993, şeful BND a cerut mai multe puteri, în scopul de a fi în măsură să împiedice anumite întreprinderi germane să exporte in Irak si Libia tehnologii si componente tehnologice de varf.
Pe linia informaţiilor economice, Serviciul are ca sarcini atât protejarea datelor sensibile detinute de catre mediul economic german in domeniul ştiinţei si tehnicii, cât şi spionajul industrial în alte ţări în beneficiul industriei germane.
.
• SERVICIUL FEDERAL DE INFORMAŢII -BUNDESNACHRICHTENDIENST - (BND), este organul specializat în activitatea de culegere a informaţiilor din exterior.
Agenţii acestui serviciu acţionează în aproape 100 de ţări. În general, funcţionează sub acoperiri precum cea de reprezentant al firmelor comerciale de import-export.
În cadrul BND, un loc de seamă îl ocupă unul dintre cele mai secrete institute ale republicii - Societatea de Cercetări pentru Ştiinţe Aplicate (FGAN).
Sediul societăţii, o construcţie tip staţie spaţială, se află în oraşul WERTHHOVEN, lângă localitatea PULLACH. Instituţia se prezintă drept societate înregistrată cu drept de folosinţă publică; în realitate este o organizaţie acoperită a Serviciului Federal de Informaţii. Cu ajutorul acesteia, agenţii germani, ale căror competenţe se limitează, potrivit legii, la străinătate, elaborează metode NOI de urmărire şi spionaj. Societatea este o instituţie federală, finanţată în totalitate de la buget, cu circa 65 de milioane de euro anual. Membrii societăţii sunt selecţionaţi. De ani de zile, din acest cerc exclusivist fac parte întreprinderi ca: DASA, SIEMENS, DORNER, ATLAS ELEKTRONIK şi MAN.
FGAN efectuează cercetări pentru Ministerul Apărării, care alocă, din bugetul său, 41 milioane euro pentru producţie, 4 milioane pentru investiţii şi 19 milioane pentru proiecte. Beneficiarii activităţii sunt Ministerul Apărării şi Industria de Armament, care este deservită pe cheltuiala statului. Printre beneficiari se mai numără şi Cancelaria Federală şi alte organisme interesate.
FGAN coordonează şase institute, ale căror capacităţi sunt orientate pe necesităţile militare şi ale serviciilor secrete. Printre acestea se numără:
Ø „Institutul de Cercetare pentru Fizica Frecvenţelor Înalte” (FHP) perfecţionează noi procedee radar. Scopul: îmbunătăţirea capacităţii de acţiune atât în timpul intervenţiei armate, cât şi a bruiajului advers. Cu o antenă de 34 m, staţia este cea mai mare instalaţie radar din Europa.
Ø La „Institutul de Cercetări Radio şi Matematică” sunt elaborate procedee matematice şi tehnice pentru ridicarea nivelului de fiabilitate informatica în sistemele de cercetare şi sunt experimentate instalaţii radar de tip nou.
În cadrul obiectivelor care stau în atentia BND, continuă să fie considerate ca priorităţi activităţile referitoare la traficul internaţional de droguri, spălarea banilor, proliferarea armelor nucleare, terorismul, transferurile ilegale de tehnologie şi o nouă imagine pentru instituţie. În ultimele decenii, Serviciul s-a implicat în combaterea criminalităţii transnaţionale, având autorizarea interceptării comunicaţiilor.
Pe linia informaţiilor militare, BND considera, în 1992, ca surse concrete de pericol, teritoriul fostei Uniuni Sovietice, statele Orientului Apropiat şi Mijlociu (observarea Orientului se impune din cauza pericolului expansiunii islamismului), statele din Africa de Nord, gruparile terorişte care pot accesa tehnologii moderne de construire a armei nucleare, bacteriologice şi chimice, ţările sărace ale lumii a treia, presupunandu-se ca acestea se afla in orbita unor adversari de talie, precum şi traficul internaţional de stupefiante.
In anul 1993, şeful BND a cerut mai multe puteri, în scopul de a fi în măsură să împiedice anumite întreprinderi germane să exporte in Irak si Libia tehnologii si componente tehnologice de varf.
Pe linia informaţiilor economice, Serviciul are ca sarcini atât protejarea datelor sensibile detinute de catre mediul economic german in domeniul ştiinţei si tehnicii, cât şi spionajul industrial în alte ţări în beneficiul industriei germane.
.
miercuri, 21 martie 2012
DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE
.
CAMERELE ACUSTICE („camerele surde”) → fac parte din categoria procedeelor de protecţie acustică ce urmăresc ca discuţiile sa nu poată fi captate de microfonul dispozitivului de interceptare, cu sau fără fir.
Camerele acustice se construiesc cu pereţi dubli, umpluţi cu vată de sticlă iar în exterior se plachează cu un strat subţire de plumb.
Pentru evitarea trepidaţiilor, pe lângă faptul că acestea se plasează la subsoluri, se montează întreaga cameră pe rondele de cauciuc.
În jargon se foloseşte sintagma „submarinul galben”, care se referă la o cameră complet securizată împotriva eventualelor interceptări a discuţiilor de interes strategic, existentă în dotarea fiecărei rezidenţe informativ-operative ce fiinţează sub acoperire diplomatică.
CAMUFLAJUL → acţiunea de sustragere sau ascundere a obiectelor, instalaţiilor etc., prin care adversarul este împiedicat să le recunoască sau să se informeze asupra lor. Ca metode sunt folosite: camuflajul optic, termic, sonor, camuflajul radar şi în infraroşu.
Termenul este folosit şi în unele acţiuni operative în teren, de intervenţie sau supraveghere, operaţiuni desfăşurate deghizat, care să nu conducă la deconspirarea identităţii şi calităţii celor ce acţionează.
CANAL DE COMUNICAŢIE → ansamblul tehnic format din linia de comunicaţie şi aparatura terminală prin care se realizează o comunicare între doi corespondenţi.
CAPABILITATE → parte a componentei operaţionale care se referă la dezvoltarea de capacităţi adecvate pentru îndeplinirea situaţiilor.. informativ-operative specifice unui serviciu de informaţii.
CAPACITATE PERSUASIVĂ → capacitate a unei persoane de a influenţa alte persoane să îşi însuşească un punct de vedere, o atitudine, un mijloc de acţiune, un scop sau chiar o anumită reacţie afectivă în raport cu o situaţie de mediu prin folosirea mijloacelor de convingere verbale sau scrise, prin informaţii reale sau false.
CARACTERISTICI ALE VORBIRII → parametrii relativ neschimbători ai vorbirii aparţinând unui grup sau unui singur vorbitor.
În această categorie se înscriu: stilul limbii neliterare şi stilul limbii literare, particularităţile fonetice (accentul, intonaţia, deprinderea de a prescurta anumite cuvinte şi modul propriu de a pronunţa cuvintele străine), defecţiuni de pronunţie (în loc de /noroc/ se pronunţă /nooc/), particularităţi gramaticale (morfologice şi sintactice).
CASE OFFICER („ofiţer de caz”) → cel ce este răspunzător de o anumită acţiune informativ-operativă.
.
CAMERELE ACUSTICE („camerele surde”) → fac parte din categoria procedeelor de protecţie acustică ce urmăresc ca discuţiile sa nu poată fi captate de microfonul dispozitivului de interceptare, cu sau fără fir.
Camerele acustice se construiesc cu pereţi dubli, umpluţi cu vată de sticlă iar în exterior se plachează cu un strat subţire de plumb.
Pentru evitarea trepidaţiilor, pe lângă faptul că acestea se plasează la subsoluri, se montează întreaga cameră pe rondele de cauciuc.
În jargon se foloseşte sintagma „submarinul galben”, care se referă la o cameră complet securizată împotriva eventualelor interceptări a discuţiilor de interes strategic, existentă în dotarea fiecărei rezidenţe informativ-operative ce fiinţează sub acoperire diplomatică.
CAMUFLAJUL → acţiunea de sustragere sau ascundere a obiectelor, instalaţiilor etc., prin care adversarul este împiedicat să le recunoască sau să se informeze asupra lor. Ca metode sunt folosite: camuflajul optic, termic, sonor, camuflajul radar şi în infraroşu.
Termenul este folosit şi în unele acţiuni operative în teren, de intervenţie sau supraveghere, operaţiuni desfăşurate deghizat, care să nu conducă la deconspirarea identităţii şi calităţii celor ce acţionează.
CANAL DE COMUNICAŢIE → ansamblul tehnic format din linia de comunicaţie şi aparatura terminală prin care se realizează o comunicare între doi corespondenţi.
CAPABILITATE → parte a componentei operaţionale care se referă la dezvoltarea de capacităţi adecvate pentru îndeplinirea situaţiilor.. informativ-operative specifice unui serviciu de informaţii.
CAPACITATE PERSUASIVĂ → capacitate a unei persoane de a influenţa alte persoane să îşi însuşească un punct de vedere, o atitudine, un mijloc de acţiune, un scop sau chiar o anumită reacţie afectivă în raport cu o situaţie de mediu prin folosirea mijloacelor de convingere verbale sau scrise, prin informaţii reale sau false.
CARACTERISTICI ALE VORBIRII → parametrii relativ neschimbători ai vorbirii aparţinând unui grup sau unui singur vorbitor.
În această categorie se înscriu: stilul limbii neliterare şi stilul limbii literare, particularităţile fonetice (accentul, intonaţia, deprinderea de a prescurta anumite cuvinte şi modul propriu de a pronunţa cuvintele străine), defecţiuni de pronunţie (în loc de /noroc/ se pronunţă /nooc/), particularităţi gramaticale (morfologice şi sintactice).
CASE OFFICER („ofiţer de caz”) → cel ce este răspunzător de o anumită acţiune informativ-operativă.
.
marți, 20 martie 2012
DICTIONAR EXPLICATIV SPECIFIC SERVICIILOR DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE
.
BORCAN CU MIERE → (1) Capcana sexuală pregătită de serviciile secrete.
(2) Expresie care semnifică o capcană pregătită pentru un spion inamic în scopul de al prinde într-o situaţie compromiţătoare sau extrem de jenantă, menită a-l neutraliza definitiv.
BOTNIŢE → pentru a putea realiza convorbiri absolut sigure împotriva interceptărilor în orice încăpere a unui imobil şi nu numai unde este constituită camera acustică, s-au fabricat dispozitive portabile asemănătoare ca principii de funcţionare instalaţiilor de teleconferinţă, de sonorizare a unor săli de traducere simultană. Aparatul este prevăzut cu 8 – 12 locuri de lucru, fiecare dispunând de o cască în care să se audă tot ce se vorbeşte şi care se muleză bine pe urechea ascultătorului sau care având dimensiuni mici se înfundă în ea. Microfonul este montat într-un dispozitiv care acoperă gura celui care vorbeşte (de aici şi denumirea).
Astfel, participanţii pot conversa, fără ca semnalele să fie captate în jurul lor, în interiorul camerei. Cu tehnologia actuală aparatura poate fi construită de dimensiuni foarte mici şi chiar împreună cu anexele („botniţele” şi „căştile”) poate fi transportată în 1 – 2 valize diplomat sau o geantă.
Trebuie să aratăm că datorită incomodităţii şi disconfortului ce-l provoacă celor ce sunt obligaţi să le folosească, aceştia nu le agrează şi caută să le evite atât cât le permit regulile de muncă, stabilite de superiorii lor.
BRUIAJUL ELECTRONIC → componentă a atacului electronic care cuprinde totalitatea acţiunilor non-letale de război electronic, bazate pe utilizarea radiaţiei sau reflexiei intenţionate a energiei electromagnetice, în scopul de a îngreuna sau neutraliza funcţionarea sistemelor electronice ale inamicului.
Totalitatea oscilaţiilor electromagnetice, radiaţii / emisii / semnale / reflexii care îngreunează până la a face imposibilă recepţia semnalelor sau separarea informaţiilor utile din acestea de către mijloacele electronice, în scopul diminuării posibilităţilor inamicului de a întrebuinţa mijloacele electronice şi a armamentului dirijat. Se clasifică avându-se în vedere diferiţi factori ca: natura sursei (originea), modul de formare, efectul, structura (parametrii speciali şi temporari), directivitatea undelor electromagnetice, etc.
BRUSH PASS → folosit pentru a descrie operaţiunea de transmitere operativă a informaţiilor între doi agenţi ori între cadru şi agent într-o manieră discretă, fără a se schimba vreun cuvânt. Semnifică, practic, acţiunea de predare-primire fulger, specifică sistemului de legătură personală.
.
BORCAN CU MIERE → (1) Capcana sexuală pregătită de serviciile secrete.
(2) Expresie care semnifică o capcană pregătită pentru un spion inamic în scopul de al prinde într-o situaţie compromiţătoare sau extrem de jenantă, menită a-l neutraliza definitiv.
BOTNIŢE → pentru a putea realiza convorbiri absolut sigure împotriva interceptărilor în orice încăpere a unui imobil şi nu numai unde este constituită camera acustică, s-au fabricat dispozitive portabile asemănătoare ca principii de funcţionare instalaţiilor de teleconferinţă, de sonorizare a unor săli de traducere simultană. Aparatul este prevăzut cu 8 – 12 locuri de lucru, fiecare dispunând de o cască în care să se audă tot ce se vorbeşte şi care se muleză bine pe urechea ascultătorului sau care având dimensiuni mici se înfundă în ea. Microfonul este montat într-un dispozitiv care acoperă gura celui care vorbeşte (de aici şi denumirea).
Astfel, participanţii pot conversa, fără ca semnalele să fie captate în jurul lor, în interiorul camerei. Cu tehnologia actuală aparatura poate fi construită de dimensiuni foarte mici şi chiar împreună cu anexele („botniţele” şi „căştile”) poate fi transportată în 1 – 2 valize diplomat sau o geantă.
Trebuie să aratăm că datorită incomodităţii şi disconfortului ce-l provoacă celor ce sunt obligaţi să le folosească, aceştia nu le agrează şi caută să le evite atât cât le permit regulile de muncă, stabilite de superiorii lor.
BRUIAJUL ELECTRONIC → componentă a atacului electronic care cuprinde totalitatea acţiunilor non-letale de război electronic, bazate pe utilizarea radiaţiei sau reflexiei intenţionate a energiei electromagnetice, în scopul de a îngreuna sau neutraliza funcţionarea sistemelor electronice ale inamicului.
Totalitatea oscilaţiilor electromagnetice, radiaţii / emisii / semnale / reflexii care îngreunează până la a face imposibilă recepţia semnalelor sau separarea informaţiilor utile din acestea de către mijloacele electronice, în scopul diminuării posibilităţilor inamicului de a întrebuinţa mijloacele electronice şi a armamentului dirijat. Se clasifică avându-se în vedere diferiţi factori ca: natura sursei (originea), modul de formare, efectul, structura (parametrii speciali şi temporari), directivitatea undelor electromagnetice, etc.
BRUSH PASS → folosit pentru a descrie operaţiunea de transmitere operativă a informaţiilor între doi agenţi ori între cadru şi agent într-o manieră discretă, fără a se schimba vreun cuvânt. Semnifică, practic, acţiunea de predare-primire fulger, specifică sistemului de legătură personală.
.
Mesaj catre detectivii aspiranti
.
de Liviu Gaitan
Detectiv particular... Însuşi numele invocă imagini provenite din televiziune, în general din filme americane. Adevărul însă, în special în ţara noastră diferă de aceste imagini strălucitoare. În timp ce este adevărat că aceasta este o profesie în dezvoltare, cu un grad de acceptare din ce în ce mai mare, tot atât de adevărat este şi faptul că mulţi eşuează în încercarea de a-şi deschide propria agentie.
Motive pentru aceasta sunt destul de multe. Cu legislaţia actuală, oricine se poate declara detectiv particular şi poate începe o astfel de afacere şi poate proceda ca atare. Argumentele pro şi contra privind acest aspect variază în domeniu de mai mulţi ani, şi, întrucât legislaţia nu este suficient de acoperitoare, agenţiile respectabile trebuie să accepte faptul că, din când în când, persoane lipsite de orice scrupule vor continua să strice reputaţia profesiei de detectiv particular.
Totuşi, motivul principal pentru care unele agenţii eşuează este lipsa cunoştintelor de bază şi incapacitatea (datorată lipsei de experienţă) de a îndeplini exact ceea ce clientul aşteaptă. Şi pentru acest motiv am pregătit acest manual.
Calea principală pentru cineva de a deveni detectiv particular este înfiintarea unei agenţii. Iar acest lucru este mai dificil decât pare la prima vedere.
În primul rând, în mare proporţie agentiile au un singur om operativ. Deci, găsirea uneia care intenţionează să-şi mărească forţa de lucru 100% nu va fi uşoară. Dacă găsiti pe cineva dispus să vă primească, acesta va fi perfect conştient de situaţia dumneavoastră iar plata va fi foarte mică...Cerere şi ofertă... Dumneavoastră aveţi mai multă nevoie de el decât el de dumneavoastră. În plus, va fi foarte atent cu dumneavoastră: antrenamentul de astăzi este competiţia de mâine. De ce v-ar împărtăşi experienţa şi anii de dobândire a cunoştinţelor când, la un moment dat, dumneavoastră vă veţi deschide propria agenţie pe o stradă alăturată şi îi veţi vâna clienţii? Veţi face muncă de salahor şi veţi fi atent urmărit de-a lungul întregii activităţi.
Prin intermediul acestui manual ne străduim să vă arătăm toate tipurile de investigare pe care probabil veţi fi nevoit să le întreprindeţi, felul în care trebuie să procedaţi şi cum puteţi raporta în final rezultatul.
Vă vom arăta cum ar trebui, după părerea noastră, ca un investigator profesionist să abordeze o operaţiune de supraveghere şi vom risipi multe din miturile inspirate din filme legate de cât de uşoară poate fi această operaţiune.
Vă vom arăta cum poate fi obţinută informaţia atât cea de bază, cât şi cea de detaliu – şi cum trebuie folosită informaţia pentru a economisi timp şi efort.
Mare parte din munca dumneavoastră va implica probleme financiare iar persoanele care s-au trezit în situaţia de a avea datorii nu sunt întotdeauna vinovate de acest lucru. Aceste persoane trebuie tratate cu curtoazie şi compasiune. O ureche dispusă să asculte aduce mai multe avantaje decât o gură care condamnă.
Mai presus de orice, dorim să apreciem că această profesiune este foarte necesară şi, asemenea forţelor de poliţie, nu suntem angajati să lucrăm doar cu cei mai răi membri ai societăţii ci şi cu cei mai vulnerabili. Astfel putem fi mândri de contribuţia noastră.
Aşa cum am mai menţionat, trebuie să aveţi simţul umorului foarte bine dezvoltat şi trebuie să fiţi prietenoşi cu toţi, în special cu clienţii cu care nu vă veţi întâlni niciodată dar cu care veţi comunica doar prin telefon sau internet. Nu încercaţi să fiţi prea serioşi şi evitaţi să incercaţi să-i impresionaţi. Tutuiţi-i cât mai curând posibil şi fiţi mereu gata să glumiţi. Toţi facem comerţ şi nimic nu vă deosebeşte de ceilalţi doar pentru că vă vindeţi o parte din personalitate împreună cu abilităţile pentru care aţi fost angajat.
Ceea ce dorim să subliniem este faptul că dumneavoastră aveţi o excelentă şansă să porniţi propria afacere de investigare. Nimic nu vă stă în cale mai presus de cunoştinţele pe care le veţi câştiga lecturând paginile acestui manual.
În concluzie, ceea ce vă oferim este un manual destinat celor care aspiră la o carieră de detectiv particular, dar conţine informaţii, tehnici şi principii care pot fi folosite de oricine pentru a obţine avantaje atât în afaceri cât şi în viaţa particulară. (Va urma)
Text preluat integral din lucrarea „MANUALUL INVESTIGATORULUI PRIVAT”, Ed. CONCORDIA, Arad, 2007.
.
de Liviu Gaitan
Detectiv particular... Însuşi numele invocă imagini provenite din televiziune, în general din filme americane. Adevărul însă, în special în ţara noastră diferă de aceste imagini strălucitoare. În timp ce este adevărat că aceasta este o profesie în dezvoltare, cu un grad de acceptare din ce în ce mai mare, tot atât de adevărat este şi faptul că mulţi eşuează în încercarea de a-şi deschide propria agentie.
Motive pentru aceasta sunt destul de multe. Cu legislaţia actuală, oricine se poate declara detectiv particular şi poate începe o astfel de afacere şi poate proceda ca atare. Argumentele pro şi contra privind acest aspect variază în domeniu de mai mulţi ani, şi, întrucât legislaţia nu este suficient de acoperitoare, agenţiile respectabile trebuie să accepte faptul că, din când în când, persoane lipsite de orice scrupule vor continua să strice reputaţia profesiei de detectiv particular.
Totuşi, motivul principal pentru care unele agenţii eşuează este lipsa cunoştintelor de bază şi incapacitatea (datorată lipsei de experienţă) de a îndeplini exact ceea ce clientul aşteaptă. Şi pentru acest motiv am pregătit acest manual.
Calea principală pentru cineva de a deveni detectiv particular este înfiintarea unei agenţii. Iar acest lucru este mai dificil decât pare la prima vedere.
În primul rând, în mare proporţie agentiile au un singur om operativ. Deci, găsirea uneia care intenţionează să-şi mărească forţa de lucru 100% nu va fi uşoară. Dacă găsiti pe cineva dispus să vă primească, acesta va fi perfect conştient de situaţia dumneavoastră iar plata va fi foarte mică...Cerere şi ofertă... Dumneavoastră aveţi mai multă nevoie de el decât el de dumneavoastră. În plus, va fi foarte atent cu dumneavoastră: antrenamentul de astăzi este competiţia de mâine. De ce v-ar împărtăşi experienţa şi anii de dobândire a cunoştinţelor când, la un moment dat, dumneavoastră vă veţi deschide propria agenţie pe o stradă alăturată şi îi veţi vâna clienţii? Veţi face muncă de salahor şi veţi fi atent urmărit de-a lungul întregii activităţi.
Prin intermediul acestui manual ne străduim să vă arătăm toate tipurile de investigare pe care probabil veţi fi nevoit să le întreprindeţi, felul în care trebuie să procedaţi şi cum puteţi raporta în final rezultatul.
Vă vom arăta cum ar trebui, după părerea noastră, ca un investigator profesionist să abordeze o operaţiune de supraveghere şi vom risipi multe din miturile inspirate din filme legate de cât de uşoară poate fi această operaţiune.
Vă vom arăta cum poate fi obţinută informaţia atât cea de bază, cât şi cea de detaliu – şi cum trebuie folosită informaţia pentru a economisi timp şi efort.
Mare parte din munca dumneavoastră va implica probleme financiare iar persoanele care s-au trezit în situaţia de a avea datorii nu sunt întotdeauna vinovate de acest lucru. Aceste persoane trebuie tratate cu curtoazie şi compasiune. O ureche dispusă să asculte aduce mai multe avantaje decât o gură care condamnă.
Mai presus de orice, dorim să apreciem că această profesiune este foarte necesară şi, asemenea forţelor de poliţie, nu suntem angajati să lucrăm doar cu cei mai răi membri ai societăţii ci şi cu cei mai vulnerabili. Astfel putem fi mândri de contribuţia noastră.
Aşa cum am mai menţionat, trebuie să aveţi simţul umorului foarte bine dezvoltat şi trebuie să fiţi prietenoşi cu toţi, în special cu clienţii cu care nu vă veţi întâlni niciodată dar cu care veţi comunica doar prin telefon sau internet. Nu încercaţi să fiţi prea serioşi şi evitaţi să incercaţi să-i impresionaţi. Tutuiţi-i cât mai curând posibil şi fiţi mereu gata să glumiţi. Toţi facem comerţ şi nimic nu vă deosebeşte de ceilalţi doar pentru că vă vindeţi o parte din personalitate împreună cu abilităţile pentru care aţi fost angajat.
Ceea ce dorim să subliniem este faptul că dumneavoastră aveţi o excelentă şansă să porniţi propria afacere de investigare. Nimic nu vă stă în cale mai presus de cunoştinţele pe care le veţi câştiga lecturând paginile acestui manual.
În concluzie, ceea ce vă oferim este un manual destinat celor care aspiră la o carieră de detectiv particular, dar conţine informaţii, tehnici şi principii care pot fi folosite de oricine pentru a obţine avantaje atât în afaceri cât şi în viaţa particulară. (Va urma)
Text preluat integral din lucrarea „MANUALUL INVESTIGATORULUI PRIVAT”, Ed. CONCORDIA, Arad, 2007.
.
luni, 19 martie 2012
FRANŢA. SERVICII DE INFORMAŢII ŞI DE SECURITATE. EVOLUŢIE, ORGANIZARE ŞI RESPONSABILITĂŢI
.
FRANŢA
Dispune de următoarele servicii de informaţii şi securitate:
• DIRECŢIA GENERALĂ DE SECURITATE EXTERNĂ (DGSE) este serviciul de informaţii externe, aflat în subordinea Ministerului Apărării. Sediul central se află în cazarma din Tourelles, bulevardul Mortier nr. 128, 75020, PARIS. Efectivele depăşesc 2500 de angajaţi, iar bugetul anual variază în jurul sumei de 1300 milioane FF. în plus, anual îi este alocat un buget oficios, în jur de 240 milioane FF care provine din fondurile speciale. Repartizarea bugetului operativ include: 50% informaţii politice şi diplomatice, 25% informaţii militare şi 25% informaţii din alte categorii.
Din punct de vedere funcţional este structurat pe cinci direcţii: Strategică, Operaţii, Informaţii, Direcţia Tehnică şi Directia Administrativă.
Este condusă de un director general, consiliat îndeaproape de membrii cabinetului numiţi de către acesta.
• DIRECŢIA DE SUPRAVEGHERE A TERITORIULUI (DST) - serviciul de contraspionaj şi de securitate internă, situat pe strada Nelaton nr. 1 din Paris. Este condus de un director, membrii cabinetului propriu şi consilieri anume desemnaţi.
Structura organizatorică cuprinde: Diviziunea pentru securitate, protecţia patrimoniului şi neproliferarea; Diviziunea contraspionaj; Diviziunea pentru lumea musulmană şi antiterorism; Diviziunea serviciilor tehnice şi informatice.
• DIRECŢIA DE INFORMAŢII MILITARE (DRM), organ specializat în planificarea, coordonarea, conducerea, căutarea şi exploatarea informaţiilor militare. Sediul central se află la Paris, în timp ce subdirecţiile administrative şi tehnice fiinţează la Creil (Oise). Are un buget de cca. 250 milioane FF, alocat anual pentru cei cca. 2000 angajaţi. Activitatea este condusă de directorul general şi eşalonul de direcţii care cuprinde: Subdirecţia Cercetare, Exploatare, Armament şi Proliferare, Tehnică şi cea destinată gestionării resurselor umane şi logistice.
Începând cu 1993, DRM include şi BRIGADA DE INFORMAŢII ŞI DE RĂZBOI ELECTRONIC, înfiinţată pentru obtinerea informatiilor din surse umane, a informatiilor tactice şi strategice din surse electronice, a informaţiilor culese prin mijloace aeriene şi a altor informaţii operative obţinute de trupele de uscat.
De asemenea, DRM răspunde şi de gestiunea, formarea şi numirea ataşaţilor militari francezi în străinătate.
• DIRECTIA PROTECŢIEI ŞI SECURITĂŢII APĂRĂRII (DPSD) - serviciu de securitate militar, subordonat şi el Ministerului Apărării, organizat pe diviziuni operative şi pe diviziuni ce asigură funcţionarea Serviciului.
Diviziunile operative sunt însărcinate cu protecţia secretului, prevenirea atentatelor la securitatea forţelor militare, deconspirarea maşinaţiilor, securitatea industrială în cadrul deplasărilor, securitatea punctelor militare sensibile, a sistemelor informatice şi supravegherea comerţului cu armament. Practic, câmpul său de acţiune se întinde de la lupta împotriva terorismului, spionaj şi sabotarea instituţiilor şi echipamentelor militare, până la lupta împotriva traficului de arme.
• SECRETARIATUL GENERAL DE APĂRARE NAŢIONALĂ (SGDN) - este organul de analiză şi de consiliere a primului ministru. Nu constituie un serviciu de informaţii propriu-zis, dar a devenit un organism de studii şi de elaborare a unor analize şi sinteze şi de coordonare a activităţilor de informaţii în beneficiul primului ministru.
Îşi are baza la Paris, bulevardul Lactour-Mauboury nr.51 şi la ISSY-LES MOULINEAUX, strada Dr.Zammenhof nr. 18, şi are cca. 165 de colaboratori. Este organizat pe baza celor cinci „poli” de activitate: Apărare şi Naţiune, Afaceri Internaţionale şi Strategice, Tehnologii şi Transferuri Sensibile, Economie şi Apărare, Probleme Juridice şi Europene.
Din cadrul structurilor militare de informaţii mai fac parte:
- Grupul de Studii Generale (DEG), care elaborează studii cu caracter prospectiv;
- Grupul General pentru Armament (DGA), specializat în informaţiile tehnologice;
- Grupul pentru Afaceri Strategice (DAS), care elaborează studii de natură strategică şi pe termen lung;
- Centrul de Exploatare a Informaţiilor Militare (CERM), Biroul 2 al Armatei a Ill-a (pământ, apă, aer), subordonate Şefului de Stat Major al Armatei (CEMA).
Coordonarea activităţii serviciilor de informaţii şi securitate ale Franţei este asigurată pe scară ierarhică de: Secretariatul General al Apărării Naţionale – Comitetul Interministerial pentru Informaţii format din şeful cabinetului militar, consilierul diplomatic (director) al cabinetului preşedintelui şi directorul general al Poliţiei Naţionale - Primul Ministru, membrii Cabinetului primului ministru şi consilierul pentru probleme de securitate – şi Preşedintele Republicii.
Practic, primul ministru asigură coordonarea serviciilor de informatii, chiar dacă în domeniul informatiilor externe principalele mijloace de colectare şi analiză sunt în mâinile ministrului Apărării.
.
FRANŢA
Dispune de următoarele servicii de informaţii şi securitate:
• DIRECŢIA GENERALĂ DE SECURITATE EXTERNĂ (DGSE) este serviciul de informaţii externe, aflat în subordinea Ministerului Apărării. Sediul central se află în cazarma din Tourelles, bulevardul Mortier nr. 128, 75020, PARIS. Efectivele depăşesc 2500 de angajaţi, iar bugetul anual variază în jurul sumei de 1300 milioane FF. în plus, anual îi este alocat un buget oficios, în jur de 240 milioane FF care provine din fondurile speciale. Repartizarea bugetului operativ include: 50% informaţii politice şi diplomatice, 25% informaţii militare şi 25% informaţii din alte categorii.
Din punct de vedere funcţional este structurat pe cinci direcţii: Strategică, Operaţii, Informaţii, Direcţia Tehnică şi Directia Administrativă.
Este condusă de un director general, consiliat îndeaproape de membrii cabinetului numiţi de către acesta.
• DIRECŢIA DE SUPRAVEGHERE A TERITORIULUI (DST) - serviciul de contraspionaj şi de securitate internă, situat pe strada Nelaton nr. 1 din Paris. Este condus de un director, membrii cabinetului propriu şi consilieri anume desemnaţi.
Structura organizatorică cuprinde: Diviziunea pentru securitate, protecţia patrimoniului şi neproliferarea; Diviziunea contraspionaj; Diviziunea pentru lumea musulmană şi antiterorism; Diviziunea serviciilor tehnice şi informatice.
• DIRECŢIA DE INFORMAŢII MILITARE (DRM), organ specializat în planificarea, coordonarea, conducerea, căutarea şi exploatarea informaţiilor militare. Sediul central se află la Paris, în timp ce subdirecţiile administrative şi tehnice fiinţează la Creil (Oise). Are un buget de cca. 250 milioane FF, alocat anual pentru cei cca. 2000 angajaţi. Activitatea este condusă de directorul general şi eşalonul de direcţii care cuprinde: Subdirecţia Cercetare, Exploatare, Armament şi Proliferare, Tehnică şi cea destinată gestionării resurselor umane şi logistice.
Începând cu 1993, DRM include şi BRIGADA DE INFORMAŢII ŞI DE RĂZBOI ELECTRONIC, înfiinţată pentru obtinerea informatiilor din surse umane, a informatiilor tactice şi strategice din surse electronice, a informaţiilor culese prin mijloace aeriene şi a altor informaţii operative obţinute de trupele de uscat.
De asemenea, DRM răspunde şi de gestiunea, formarea şi numirea ataşaţilor militari francezi în străinătate.
• DIRECTIA PROTECŢIEI ŞI SECURITĂŢII APĂRĂRII (DPSD) - serviciu de securitate militar, subordonat şi el Ministerului Apărării, organizat pe diviziuni operative şi pe diviziuni ce asigură funcţionarea Serviciului.
Diviziunile operative sunt însărcinate cu protecţia secretului, prevenirea atentatelor la securitatea forţelor militare, deconspirarea maşinaţiilor, securitatea industrială în cadrul deplasărilor, securitatea punctelor militare sensibile, a sistemelor informatice şi supravegherea comerţului cu armament. Practic, câmpul său de acţiune se întinde de la lupta împotriva terorismului, spionaj şi sabotarea instituţiilor şi echipamentelor militare, până la lupta împotriva traficului de arme.
• SECRETARIATUL GENERAL DE APĂRARE NAŢIONALĂ (SGDN) - este organul de analiză şi de consiliere a primului ministru. Nu constituie un serviciu de informaţii propriu-zis, dar a devenit un organism de studii şi de elaborare a unor analize şi sinteze şi de coordonare a activităţilor de informaţii în beneficiul primului ministru.
Îşi are baza la Paris, bulevardul Lactour-Mauboury nr.51 şi la ISSY-LES MOULINEAUX, strada Dr.Zammenhof nr. 18, şi are cca. 165 de colaboratori. Este organizat pe baza celor cinci „poli” de activitate: Apărare şi Naţiune, Afaceri Internaţionale şi Strategice, Tehnologii şi Transferuri Sensibile, Economie şi Apărare, Probleme Juridice şi Europene.
Din cadrul structurilor militare de informaţii mai fac parte:
- Grupul de Studii Generale (DEG), care elaborează studii cu caracter prospectiv;
- Grupul General pentru Armament (DGA), specializat în informaţiile tehnologice;
- Grupul pentru Afaceri Strategice (DAS), care elaborează studii de natură strategică şi pe termen lung;
- Centrul de Exploatare a Informaţiilor Militare (CERM), Biroul 2 al Armatei a Ill-a (pământ, apă, aer), subordonate Şefului de Stat Major al Armatei (CEMA).
Coordonarea activităţii serviciilor de informaţii şi securitate ale Franţei este asigurată pe scară ierarhică de: Secretariatul General al Apărării Naţionale – Comitetul Interministerial pentru Informaţii format din şeful cabinetului militar, consilierul diplomatic (director) al cabinetului preşedintelui şi directorul general al Poliţiei Naţionale - Primul Ministru, membrii Cabinetului primului ministru şi consilierul pentru probleme de securitate – şi Preşedintele Republicii.
Practic, primul ministru asigură coordonarea serviciilor de informatii, chiar dacă în domeniul informatiilor externe principalele mijloace de colectare şi analiză sunt în mâinile ministrului Apărării.
.
duminică, 18 martie 2012
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 441, din 30 iunie 2010.
.
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1. — Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic si consular;
e) pensiile de serviciu ale functionarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputatilor si senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curtii de Conturi.
Art. 2. — (1) Pensiile de serviciu anticipate si anticipate partiale dintre cele prevazute la art. 1 devin pensii pentru limita de varsta in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevazute la art. 1 lit. c) si f) devin pensii pentru limita de varsta in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate si pensiile de urmas dintre cele prevazute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmas, in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decat cele mentionate la alin. (1)—(3), dintre cele prevazute la art. 1, devin pensii pentru limita de varsta in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 3. — (1) Pensiile prevazute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate in plata, se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu annual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) In situatia pensiilor dintre cele prevazute la alin. (1), care au fost stabilite in baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determina considerandu-se a fi indeplinite conditiile de acordare prevazute de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) In termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se elaboreaza metodologia de recalculare a pensiilor prevazute la art. 1, care se aproba prin hotarare a Guvernului.
Art. 4. — (1) Recalcularea pensiilor prevazute la art. 1 se realizeaza de catre institutiile in evidenta carora se afla persoanele beneficiare, dupa cum urmeaza:
a) intr-o perioada de 5 luni de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b);
b) intr-o perioada de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. c)—h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileste in baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si se plateste de la data de intai a lunii urmatoare expirarii perioadei de recalculare prevazute la alin. (1) lit. a) sau b), dupa caz.
Art. 5. — (1) Prevederile art. 3 si 4 se aplica in mod corespunzator si pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurari sociale ale politistilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determina prin impartirea numarului de puncte rezultat din insumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentand stagiul complet de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevazute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplica prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) In cazul pensiilor prevazute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si pentru care nu pot fi dovedite venituri de natura salariala, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeaza salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Art. 6. — (1) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale se aproba procedura de incadrare in grade de invaliditate, in vederea inscrierii la pensie de invaliditate.
(2) Intr-un interval de un an de la data intrarii in vigoare a procedurii prevazute la alin. (1), Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, prin Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca, organizeaza verificarea incadrarii in grad de invaliditate a pensionarilor de invaliditate aflati in evidenta la acea data.
(3) Daca in urma verificarii incadrarii in grad de invaliditate realizate potrivit alin. (2) rezulta ca dreptul la pensia de invaliditate a fost acordat prin savarsirea unor infractiuni, atat beneficiarul pensiei de invaliditate, cat si persoanele care au participat, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni ce a avut ca rezultat incadrarea in grad de invaliditate raspund, in conditiile legii.
(4) Beneficiarul pensiei de invaliditate obtinute prin savarsirea unor infractiuni va putea fi obligat sa restituie integral sumele astfel incasate, in conditiile legii.
Art. 7. — (1) Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, incetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevazuta de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pensiilor prevazute la art. 2 li se aplica in mod corespunzator dispozitiile din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza aceste categorii de pensii.
Art. 8. — Pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b), pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezinta, potrivit legii, stagiu de cotizare realizat in conditii deosebite, conditii speciale sau alte conditii de munca se acorda perioade suplimentare la vechimea in munca sau la vechimea in serviciu, care constituie stagii de cotizare in conditii normale, dupa cum urmeaza:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat in conditii deosebite de munca;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat in conditii speciale de munca;
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat in alte conditii de munca, asa cum sunt reglementate in domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, pe baza criteriilor si metodologiei de incadrare prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de munca si activitatilor cu conditii deosebite, conditii speciale si alte conditii, specifice pentru cadrele militare in activitate, cu modificarile ulterioare, si de Hotararea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de munca si activitatilor cu conditii deosebite, speciale si alte conditii, specifice pentru politisti, cu modificarile ulterioare.
Art. 9. — Constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii:
a) vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la data de 1 aprilie 2001;
b) vechimea in serviciu recunoscuta pentru stabilirea pensiilor, in cazul persoanelor prevazute la art. 1 lit. a) si b), pana la intrarea in vigoare a prezentei legi.
Art. 10. — Constituie stagiu de cotizare si perioada suplimentara la vechimea in munca sau la vechimea in serviciu acordata in baza legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate in grupa I si a II-a de munca, respectiv in conditii deosebite, conditii speciale si alte conditii, in cazul beneficiarilor pensiilor prevazute la art. 1 lit. a) si b).
Art. 11. — Beneficiarii pensiilor prevazute la art. 1 lit. a) si b) care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in grupele I si a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, conditii speciale sau alte conditii de munca, potrivit legii, beneficiaza de majorarea punctajelor lunare realizate in perioadele respective, dupa cum urmeaza:
a) cu 25% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa I de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in alte conditii de munca, potrivit legii.
Art. 12. — Persoanele ale caror drepturi la pensie sunt stabilite, in conditiile legii, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.
Aceasta lege a fost adoptata in temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, si in conditiile art. 147 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, cu respectarea dispozitiilor art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, in sedinta comuna din data de 29 iunie 2010.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREȘEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANA
PREȘEDINTELE ROMANIEI
Bucuresti, 29 iunie 2010.
Nr. 604.
************************************
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 441, din 30 iunie 2010.
.
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1. — Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic si consular;
e) pensiile de serviciu ale functionarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputatilor si senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curtii de Conturi.
Art. 2. — (1) Pensiile de serviciu anticipate si anticipate partiale dintre cele prevazute la art. 1 devin pensii pentru limita de varsta in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevazute la art. 1 lit. c) si f) devin pensii pentru limita de varsta in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate si pensiile de urmas dintre cele prevazute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmas, in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decat cele mentionate la alin. (1)—(3), dintre cele prevazute la art. 1, devin pensii pentru limita de varsta in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 3. — (1) Pensiile prevazute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate in plata, se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu annual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) In situatia pensiilor dintre cele prevazute la alin. (1), care au fost stabilite in baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determina considerandu-se a fi indeplinite conditiile de acordare prevazute de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) In termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se elaboreaza metodologia de recalculare a pensiilor prevazute la art. 1, care se aproba prin hotarare a Guvernului.
Art. 4. — (1) Recalcularea pensiilor prevazute la art. 1 se realizeaza de catre institutiile in evidenta carora se afla persoanele beneficiare, dupa cum urmeaza:
a) intr-o perioada de 5 luni de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b);
b) intr-o perioada de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. c)—h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileste in baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si se plateste de la data de intai a lunii urmatoare expirarii perioadei de recalculare prevazute la alin. (1) lit. a) sau b), dupa caz.
Art. 5. — (1) Prevederile art. 3 si 4 se aplica in mod corespunzator si pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurari sociale ale politistilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determina prin impartirea numarului de puncte rezultat din insumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentand stagiul complet de cotizare.
(3) La cuantumul pensiilor prevazute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplica prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) In cazul pensiilor prevazute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si pentru care nu pot fi dovedite venituri de natura salariala, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeaza salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Art. 6. — (1) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale se aproba procedura de incadrare in grade de invaliditate, in vederea inscrierii la pensie de invaliditate.
(2) Intr-un interval de un an de la data intrarii in vigoare a procedurii prevazute la alin. (1), Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, prin Institutul National de Expertiza Medicala si Recuperare a Capacitatii de Munca, organizeaza verificarea incadrarii in grad de invaliditate a pensionarilor de invaliditate aflati in evidenta la acea data.
(3) Daca in urma verificarii incadrarii in grad de invaliditate realizate potrivit alin. (2) rezulta ca dreptul la pensia de invaliditate a fost acordat prin savarsirea unor infractiuni, atat beneficiarul pensiei de invaliditate, cat si persoanele care au participat, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni ce a avut ca rezultat incadrarea in grad de invaliditate raspund, in conditiile legii.
(4) Beneficiarul pensiei de invaliditate obtinute prin savarsirea unor infractiuni va putea fi obligat sa restituie integral sumele astfel incasate, in conditiile legii.
Art. 7. — (1) Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, incetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevazuta de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Pensiilor prevazute la art. 2 li se aplica in mod corespunzator dispozitiile din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza aceste categorii de pensii.
Art. 8. — Pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b), pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezinta, potrivit legii, stagiu de cotizare realizat in conditii deosebite, conditii speciale sau alte conditii de munca se acorda perioade suplimentare la vechimea in munca sau la vechimea in serviciu, care constituie stagii de cotizare in conditii normale, dupa cum urmeaza:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat in conditii deosebite de munca;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat in conditii speciale de munca;
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat in alte conditii de munca, asa cum sunt reglementate in domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, pe baza criteriilor si metodologiei de incadrare prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de munca si activitatilor cu conditii deosebite, conditii speciale si alte conditii, specifice pentru cadrele militare in activitate, cu modificarile ulterioare, si de Hotararea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de munca si activitatilor cu conditii deosebite, speciale si alte conditii, specifice pentru politisti, cu modificarile ulterioare.
Art. 9. — Constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii:
a) vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la data de 1 aprilie 2001;
b) vechimea in serviciu recunoscuta pentru stabilirea pensiilor, in cazul persoanelor prevazute la art. 1 lit. a) si b), pana la intrarea in vigoare a prezentei legi.
Art. 10. — Constituie stagiu de cotizare si perioada suplimentara la vechimea in munca sau la vechimea in serviciu acordata in baza legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate in grupa I si a II-a de munca, respectiv in conditii deosebite, conditii speciale si alte conditii, in cazul beneficiarilor pensiilor prevazute la art. 1 lit. a) si b).
Art. 11. — Beneficiarii pensiilor prevazute la art. 1 lit. a) si b) care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in grupele I si a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, conditii speciale sau alte conditii de munca, potrivit legii, beneficiaza de majorarea punctajelor lunare realizate in perioadele respective, dupa cum urmeaza:
a) cu 25% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa I de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in alte conditii de munca, potrivit legii.
Art. 12. — Persoanele ale caror drepturi la pensie sunt stabilite, in conditiile legii, ulterior datei intrarii in vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege.
Aceasta lege a fost adoptata in temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, in urma angajarii raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, si in conditiile art. 147 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, cu respectarea dispozitiilor art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, in sedinta comuna din data de 29 iunie 2010.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREȘEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANA
PREȘEDINTELE ROMANIEI
Bucuresti, 29 iunie 2010.
Nr. 604.
************************************
LEGEA nr. 118/ 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
.
Intrucat putini sunt cei care cunosc textul de lege ce a condus la diminuarea salariilor bugetare incepand cu 1 iulie 2010, il prezentam mai jos, in contextul in care pare certa reintregirea acelorasi salarii avand temei legal o noua lege ce sta sa fie adoptata in Parlamentul Romaniei.
.
LEGEA nr. 118/ 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1
(1)Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2)În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.
Art. 2
(1)Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:
a)cuantumul drepturilor reprezentând salarizarea în valută şi alte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate şi, respectiv, ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prevăzute în anexa nr. V/3 la Legea-cadru nr. 330/2009 şi în Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută şi celelalte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare;
b)drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare;
c)cuantumul drepturilor specifice pentru activităţile desfăşurate în instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prevăzute la pct. 3 alin. (1) şi (2), pct. 4 alin. (1), pct. 6, 8, 10, 11 şi 12 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr.330/2009;
d)cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament;
e)compensaţia lunară pentru chirie.
(2)Valoarea drepturilor/cheltuielilor cu asistenţa medicală, medicamente şi proteze aferente personalului propriu, pentru care legislaţia în vigoare la data publicării prezentei legi prevede decontarea integral de la bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale, bugetele locale sau, după caz, bugetele fondurilor speciale, se reduce cu 25%.
(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul alocaţiilor de hrană acordate personalului încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pe perioada participării la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a)-d) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările ulterioare.
(4)Suma forfetară prevăzută la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, destinată plăţii drepturilor băneşti ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, se diminuează cu 25%.
Art. 3
(1)Prevederile art. 1 şi 2 se aplică şi personalului din cadrul Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2)Sumele rezultate prin reducerea drepturilor salariale pentru personalul prevăzut la alin. (1), precum şi pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 4
Prevederile art. 1-3 se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 5
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, cuantumul indemnizaţiei de şomaj stabilit în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflat în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care se stabileşte ori se repune în plată după suspendare, potrivit prevederilor legale, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi drepturile băneşti care se acordă lunar din bugetul asigurărilor pentru şomaj în funcţie de cuantumul indemnizaţiei de şomaj stabilite potrivit legii se diminuează cu 15%.
Art. 6
(1)Drepturile băneşti prevăzute la art. 72, 731, 74 şi 75 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care se stabilesc ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, se diminuează cu 15%.
(2)Convenţiile încheiate în vederea acordării subvenţiei prevăzute la art. 78 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi produc efectele juridice până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate.
Art. 7
(1)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma "pensie socială minimă garantată" se înlocuieşte cu sintagma "indemnizaţie socială pentru pensionari".
(2)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari, acordată potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, nu va fi mai mică de 350 lei.
(3)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute la alin. (2) se stabileşte anual, prin legile bugetare, şi poate fi modificat, în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare.
Art. 8
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu mai contractează bilete de odihnă în anul 2010.
Art. 9
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă.
Art. 10
(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în sistemul public de pensii, precum şi în sistemele de pensii neintegrate acestuia, dispoziţiile legale privind înscrierea la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială nu se mai aplică.
(2)Cererile de înscriere la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, depuse în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data depunerii.
Art. 11
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, cuantumul drepturilor băneşti, acordate sau suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj ori din bugetul de stat, după caz, pentru persoanele disponibilizate prin concedieri colective, efectuate în condiţiile prevăzute de actele normative enumerate la art. 15 alin. (1) lit. b)-f), cu excepţia indemnizaţiei de şomaj diminuate potrivit art. 5, aflate în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care se repun în plată după suspendare, potrivit prevederilor legale, ulterior aceleiaşi date, se diminuează cu 15%.
Art. 12
Cuantumul indemnizaţiilor acordate în temeiul art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.
Art. 13
De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 25% următoarele categorii de drepturi:
a)cuantumul sprijinului statului pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical;
b)indemnizaţia lunară, prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările ulterioare;
c)cuantumul indemnizaţiilor acordate membrilor Academiei Române, membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membrilor Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi membrilor Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
Art. 14
De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% următoarele drepturi:
a)cuantumul sprijinului material acordat urmaşilor membrilor Academiei Române şi urmaşilor membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România;
b)ajutorul lunar pentru soţul supravieţuitor, acordat în temeiul Legii nr. 578/2004privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor, cu modificările ulterioare;
c)indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările şi completările ulterioare;
d)indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 15
(1)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
a)art. 78 şi 79 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b)art. 12 şi 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 29 ianuarie 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare;
c)art. 12 lit. a), b) şi d), art. 121 şi 122 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d)art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 2 mai 2006, cu modificările ulterioare;
e)art. 7 lit. a) şi c) şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 171/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
f)art. 7 lit. a) şi c) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2010 privind măsuri pentru diminuarea consecinţelor restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010;
g)Legea nr. 482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 27 decembrie 2006;
h)Ordonanţa Guvernului nr. 5/2010 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 29 ianuarie 2010;
i)Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 2 noiembrie 2006;
j)art. 25 şi 26 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare;
k)Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
(2)Persoanele disponibilizate prin concedieri colective, efectuate în condiţiile prevăzute de actele normative enumerate la alin. (1) lit. b)-f), ale căror drepturi de protecţie socială acordate sau, după caz, suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj au fost stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se află în plată sau se repun în plată după suspendare ulterior acestei date, beneficiază de aceste drepturi în condiţiile prevăzute de respectivele acte normative, astfel cum se aflau în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, diminuate cu 15%.
(3)Pentru naşterile survenite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi pentru căsătoriile încheiate până la această dată, drepturile se stabilesc în condiţiile actelor normative prevăzute la alin. (1) lit. g)-j) şi se solicită la plată până cel târziu la data de 31 august 2010.
Art. 16
(1)Prevederile art. 1-3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum şi cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010.
(2)Începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condiţiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.
-****-
Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1), din Constituţia României, republicată, în şedinţa comună din data de 29 iunie 2010.
-****-
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 441 din data de 30 iunie 2010
.
Intrucat putini sunt cei care cunosc textul de lege ce a condus la diminuarea salariilor bugetare incepand cu 1 iulie 2010, il prezentam mai jos, in contextul in care pare certa reintregirea acelorasi salarii avand temei legal o noua lege ce sta sa fie adoptata in Parlamentul Romaniei.
.
LEGEA nr. 118/ 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1
(1)Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2)În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.
Art. 2
(1)Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:
a)cuantumul drepturilor reprezentând salarizarea în valută şi alte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate şi, respectiv, ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prevăzute în anexa nr. V/3 la Legea-cadru nr. 330/2009 şi în Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută şi celelalte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare;
b)drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare;
c)cuantumul drepturilor specifice pentru activităţile desfăşurate în instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, prevăzute la pct. 3 alin. (1) şi (2), pct. 4 alin. (1), pct. 6, 8, 10, 11 şi 12 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr.330/2009;
d)cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament;
e)compensaţia lunară pentru chirie.
(2)Valoarea drepturilor/cheltuielilor cu asistenţa medicală, medicamente şi proteze aferente personalului propriu, pentru care legislaţia în vigoare la data publicării prezentei legi prevede decontarea integral de la bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale, bugetele locale sau, după caz, bugetele fondurilor speciale, se reduce cu 25%.
(3)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul alocaţiilor de hrană acordate personalului încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pe perioada participării la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a)-d) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările ulterioare.
(4)Suma forfetară prevăzută la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, destinată plăţii drepturilor băneşti ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, se diminuează cu 25%.
Art. 3
(1)Prevederile art. 1 şi 2 se aplică şi personalului din cadrul Băncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2)Sumele rezultate prin reducerea drepturilor salariale pentru personalul prevăzut la alin. (1), precum şi pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 4
Prevederile art. 1-3 se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 5
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, cuantumul indemnizaţiei de şomaj stabilit în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflat în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care se stabileşte ori se repune în plată după suspendare, potrivit prevederilor legale, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi drepturile băneşti care se acordă lunar din bugetul asigurărilor pentru şomaj în funcţie de cuantumul indemnizaţiei de şomaj stabilite potrivit legii se diminuează cu 15%.
Art. 6
(1)Drepturile băneşti prevăzute la art. 72, 731, 74 şi 75 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care se stabilesc ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, se diminuează cu 15%.
(2)Convenţiile încheiate în vederea acordării subvenţiei prevăzute la art. 78 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi produc efectele juridice până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate.
Art. 7
(1)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma "pensie socială minimă garantată" se înlocuieşte cu sintagma "indemnizaţie socială pentru pensionari".
(2)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari, acordată potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, nu va fi mai mică de 350 lei.
(3)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari prevăzute la alin. (2) se stabileşte anual, prin legile bugetare, şi poate fi modificat, în raport cu evoluţia indicatorilor macroeconomici şi cu resursele financiare.
Art. 8
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu mai contractează bilete de odihnă în anul 2010.
Art. 9
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă.
Art. 10
(1)Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în sistemul public de pensii, precum şi în sistemele de pensii neintegrate acestuia, dispoziţiile legale privind înscrierea la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială nu se mai aplică.
(2)Cererile de înscriere la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, depuse în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data depunerii.
Art. 11
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, cuantumul drepturilor băneşti, acordate sau suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj ori din bugetul de stat, după caz, pentru persoanele disponibilizate prin concedieri colective, efectuate în condiţiile prevăzute de actele normative enumerate la art. 15 alin. (1) lit. b)-f), cu excepţia indemnizaţiei de şomaj diminuate potrivit art. 5, aflate în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care se repun în plată după suspendare, potrivit prevederilor legale, ulterior aceleiaşi date, se diminuează cu 15%.
Art. 12
Cuantumul indemnizaţiilor acordate în temeiul art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei.
Art. 13
De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 25% următoarele categorii de drepturi:
a)cuantumul sprijinului statului pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical;
b)indemnizaţia lunară, prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările ulterioare;
c)cuantumul indemnizaţiilor acordate membrilor Academiei Române, membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membrilor Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi membrilor Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
Art. 14
De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% următoarele drepturi:
a)cuantumul sprijinului material acordat urmaşilor membrilor Academiei Române şi urmaşilor membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România;
b)ajutorul lunar pentru soţul supravieţuitor, acordat în temeiul Legii nr. 578/2004privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor, cu modificările ulterioare;
c)indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările şi completările ulterioare;
d)indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 15
(1)De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
a)art. 78 şi 79 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b)art. 12 şi 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului militar şi civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unităţi, unităţilor şi formaţiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 29 ianuarie 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, cu modificările ulterioare;
c)art. 12 lit. a), b) şi d), art. 121 şi 122 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 44/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d)art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 2 mai 2006, cu modificările ulterioare;
e)art. 7 lit. a) şi c) şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 171/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
f)art. 7 lit. a) şi c) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2010 privind măsuri pentru diminuarea consecinţelor restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010;
g)Legea nr. 482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 27 decembrie 2006;
h)Ordonanţa Guvernului nr. 5/2010 pentru modificarea art. III alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale din domeniul protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 29 ianuarie 2010;
i)Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 2 noiembrie 2006;
j)art. 25 şi 26 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare;
k)Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
(2)Persoanele disponibilizate prin concedieri colective, efectuate în condiţiile prevăzute de actele normative enumerate la alin. (1) lit. b)-f), ale căror drepturi de protecţie socială acordate sau, după caz, suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj au fost stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se află în plată sau se repun în plată după suspendare ulterior acestei date, beneficiază de aceste drepturi în condiţiile prevăzute de respectivele acte normative, astfel cum se aflau în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, diminuate cu 15%.
(3)Pentru naşterile survenite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi pentru căsătoriile încheiate până la această dată, drepturile se stabilesc în condiţiile actelor normative prevăzute la alin. (1) lit. g)-j) şi se solicită la plată până cel târziu la data de 31 august 2010.
Art. 16
(1)Prevederile art. 1-3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum şi cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010.
(2)Începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condiţiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.
-****-
Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1), din Constituţia României, republicată, în şedinţa comună din data de 29 iunie 2010.
-****-
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 441 din data de 30 iunie 2010
.
Deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii si impactul produs asupra activitatii serviciilor speciale din Romania. 1
.
de Liviu Gaitan
I. Un cuvant inainte
Patrunsi de fiorul „sfant al luptei pentru adevar”, cativa lideri politici si, alaturi de ei, unii formatori de opinie i-au tot indeamnat in ultimele doua decenii pe oameni sa se inregimenteze in lupta pentru a-i da pe fata pe cei care au colaborat cu securitatea romaneasca. Ca intr-o veritabila intrecere socialista, ba un ONG, ba un comentator de pe margine, ba vreun ziarist, ba cate un ilustru anonim au venit, rand pe rand, cu propria lista de persoane suspecte, care ar fi trebuit trecute prin sita deasa a verificarilor CNSAS.
Care ar fi etapele deconspirarii?
In primul rand, crearea unei imagini demonice, inchipuirea unei entitati care sa fie nu doar suficient de negre pentru a-i speria pe toti cei slabi de inger, ci si suficient de convingatoare pentru cei fara opinie si obisnuiti sa fie condusi.
A urmat apoi mobilizarea mijloacelor de propaganda pentru raspandirea acestei imagini.
S-a continuat cu declansarea vanatorii celor ce nu au respins proiectul, demascarea si infierarea lor publica, urmata de inlaturarea din viata publica.
Abia apoi incepe etapa sodomizarii cate unui fost informator, a cate unui fost ofiter de securitate, in contrapondere cu aducerea in conuri de lumina favorabile a celor pe care ofiterul si informatorul l-au urmarit pentru faptele sale.
In cazul de fata, „diavolul”, zugravit in cele mai negre culori cu putinta il reprezinta Securitatea si colaboratorii ei. Cei ce se intrec in crearea acestui tablou cu autor colectiv se adreseaza laturii afective si nu celei logice a spiritului omenesc. Pentru ei, pentru cei care se autointituleaza „istorici”, „analisti politici”, „senior editori”, cuvantul specialistilor de marca, al cercetatorilor, al oamenilor de stiinta trece neobservat.
Ce, conteaza pentru ei logica? Ce, conteaza pentru ei ca se masoara cu un dublu etalon?
Foarte pe scurt, una, doua fraze despre fiecare dintre cele doua aspecte de mai sus. Nu doar logica, dar si istoria insasi ne arata ca institutia Securitatii actiona pe baza unor legi si sub controlul autoritatii de partid. Erau acele legi strambe ? Tot ce se poate. Dar de ce nu sunt acuzati cei care au facut acele legi ? De ce nu sunt trasi la raspundere si procurorii care acuzau pe baza acelor legi, si judecatorii care imparteau dreptatea pe baza acelor legi ? Si aceasta pentru a nu cita decat un singur domeniu.
Despre dublul etalon ce s-ar putea spune ?
Crede cu sinceritate vreunul dintre cei care astazi inca mai peroreaza impotriva colaboratorilor Securitatii (denumiti uneori colaborationisti, pentru a trimite prin asociere la cei care, in Franta, fusesera alaturi de ocupantul german in timpul celui de al doilea razboi mondial), crede vreunul dintre cei care protesteaza impotriva “turnatorilor”, crede la urma urmei cineva din tara aceasta ca serviciile de informatii din SUA, din Franta, din Israel, din orice alta tara, nu folosesc informatori? In acele state este permisa folosirea informatorilor iar in Romania – nu? Altii au voie si noi romanii - nu?
Tragedii majore, precum cele de la 11 septembrie 2001 de la New York, de la Londra si Madrid, precum aceea de la Beslan sau de la Teatrul de estrada din Moscova arata proportiile dezastrelor care se pot produce atunci cand serviciile de informatii nu au recrutat din timp informatori in organizatiile ostile statului, si au fost luate prin surprindere de evenimente ce puteau fi totusi prevenite.
Indiferent ca place sau nu, se impune a fi pusa public o intrebare: este oare corect sa ne revoltam impotriva celor care au furnizat informatii securitatii romanesti, dar sa nu suflam o vorba despre cei care s-au pus in solda serviciilor de informatii straine in perioada in care Romania le era adversara pe taram social, militar dar mai ales economic?
Este nobil sa informezi, impotriva tarii tale si a conationalilor tai, la KGB sau la CIA, dar este josnic sa informezi la SSI, la Securitate sau la SRI, autoritati ale propriului tau stat? In ce pozitie trebuie sa te afli fata de Romania ca sa poti sa faci o asemenea judecata? Ce fel de roman trebuie sa fii ca sa propagi si sa incerci sa acreditezi o asemenea idee?
Nu pot sa nu ma intreb: ce ne facem cu mizeria starnita de aceasta balacareala nationala? O trecem pur si simplu la pagube colaterale?
Ar fi poate util sa mentionam numai una dintre aceste pagube colaterale. Extrem de multi oameni vor refuza de aici inainte sa auda de orice apropiere a lor de actualele servicii de informatii ale tarii. Lipsite de un asemenea sprijin, acestea vor slabi si mai mult. Se gandesc oare politicienii nostri ca cineva ar putea dori tocmai acest lucru? Se gandesc ei si la posibilitatea ca in viitor sa se contureze o amenintare majora la adresa tarii noastre? Si daca se intampla asa ceva, cine trebuie sa o previna? Serviciile noastre de informatii timorate, cetatenii care nu mai vor sa aiba de-a face cu ele? Le adresez tuturor politicienilor angrenati in acest joc periculos o intrebare simpla: daca, prin absurd, in perioada urmatoare se va produce un atac major la adresa sigurantei nationale, dansii, care au legiferat in sensuri potrivnice securitatii statului, fie si doar mentinand un pachet de legi din 1990-1991, ani de varf ai propagandei impotriva serviciilor romanesti de informatii, dansii, politicienii, nu vor avea nicio vina?
In mod explicit, Romania priveste catre Statele Unite, Franta, Olanda, cu admiratie, ca la un simbol, ca la un model demn de a fi urmat in domeniul legiferarii, securitatii statale si in alte domenii.
De aceea, doresc sa adresez o intrebare membrilor comisiilor parlamentare de aparare, ordine publica si siguranta nationala, ai caror membri au fost alesi, nu-i asa, si prin votul meu: cum este calificata, in SUA, din punct de vedere juridic, deconspirarea unui ofiter sau a unui colaborator al CIA si care este pedeapsa prevazuta de legile americane pentru aceasta? Dar legislatia franceza ce spune despre o atare speta? Dar cea ruseasca, olandeza, ungara sau britanica?
Un raspuns ne-ar ajuta pe toti sa intelegem mai corect lumea in care traim. (Va urma)
Timisoara, 18 martie 2012
.
de Liviu Gaitan
I. Un cuvant inainte
Patrunsi de fiorul „sfant al luptei pentru adevar”, cativa lideri politici si, alaturi de ei, unii formatori de opinie i-au tot indeamnat in ultimele doua decenii pe oameni sa se inregimenteze in lupta pentru a-i da pe fata pe cei care au colaborat cu securitatea romaneasca. Ca intr-o veritabila intrecere socialista, ba un ONG, ba un comentator de pe margine, ba vreun ziarist, ba cate un ilustru anonim au venit, rand pe rand, cu propria lista de persoane suspecte, care ar fi trebuit trecute prin sita deasa a verificarilor CNSAS.
Care ar fi etapele deconspirarii?
In primul rand, crearea unei imagini demonice, inchipuirea unei entitati care sa fie nu doar suficient de negre pentru a-i speria pe toti cei slabi de inger, ci si suficient de convingatoare pentru cei fara opinie si obisnuiti sa fie condusi.
A urmat apoi mobilizarea mijloacelor de propaganda pentru raspandirea acestei imagini.
S-a continuat cu declansarea vanatorii celor ce nu au respins proiectul, demascarea si infierarea lor publica, urmata de inlaturarea din viata publica.
Abia apoi incepe etapa sodomizarii cate unui fost informator, a cate unui fost ofiter de securitate, in contrapondere cu aducerea in conuri de lumina favorabile a celor pe care ofiterul si informatorul l-au urmarit pentru faptele sale.
In cazul de fata, „diavolul”, zugravit in cele mai negre culori cu putinta il reprezinta Securitatea si colaboratorii ei. Cei ce se intrec in crearea acestui tablou cu autor colectiv se adreseaza laturii afective si nu celei logice a spiritului omenesc. Pentru ei, pentru cei care se autointituleaza „istorici”, „analisti politici”, „senior editori”, cuvantul specialistilor de marca, al cercetatorilor, al oamenilor de stiinta trece neobservat.
Ce, conteaza pentru ei logica? Ce, conteaza pentru ei ca se masoara cu un dublu etalon?
Foarte pe scurt, una, doua fraze despre fiecare dintre cele doua aspecte de mai sus. Nu doar logica, dar si istoria insasi ne arata ca institutia Securitatii actiona pe baza unor legi si sub controlul autoritatii de partid. Erau acele legi strambe ? Tot ce se poate. Dar de ce nu sunt acuzati cei care au facut acele legi ? De ce nu sunt trasi la raspundere si procurorii care acuzau pe baza acelor legi, si judecatorii care imparteau dreptatea pe baza acelor legi ? Si aceasta pentru a nu cita decat un singur domeniu.
Despre dublul etalon ce s-ar putea spune ?
Crede cu sinceritate vreunul dintre cei care astazi inca mai peroreaza impotriva colaboratorilor Securitatii (denumiti uneori colaborationisti, pentru a trimite prin asociere la cei care, in Franta, fusesera alaturi de ocupantul german in timpul celui de al doilea razboi mondial), crede vreunul dintre cei care protesteaza impotriva “turnatorilor”, crede la urma urmei cineva din tara aceasta ca serviciile de informatii din SUA, din Franta, din Israel, din orice alta tara, nu folosesc informatori? In acele state este permisa folosirea informatorilor iar in Romania – nu? Altii au voie si noi romanii - nu?
Tragedii majore, precum cele de la 11 septembrie 2001 de la New York, de la Londra si Madrid, precum aceea de la Beslan sau de la Teatrul de estrada din Moscova arata proportiile dezastrelor care se pot produce atunci cand serviciile de informatii nu au recrutat din timp informatori in organizatiile ostile statului, si au fost luate prin surprindere de evenimente ce puteau fi totusi prevenite.
Indiferent ca place sau nu, se impune a fi pusa public o intrebare: este oare corect sa ne revoltam impotriva celor care au furnizat informatii securitatii romanesti, dar sa nu suflam o vorba despre cei care s-au pus in solda serviciilor de informatii straine in perioada in care Romania le era adversara pe taram social, militar dar mai ales economic?
Este nobil sa informezi, impotriva tarii tale si a conationalilor tai, la KGB sau la CIA, dar este josnic sa informezi la SSI, la Securitate sau la SRI, autoritati ale propriului tau stat? In ce pozitie trebuie sa te afli fata de Romania ca sa poti sa faci o asemenea judecata? Ce fel de roman trebuie sa fii ca sa propagi si sa incerci sa acreditezi o asemenea idee?
Nu pot sa nu ma intreb: ce ne facem cu mizeria starnita de aceasta balacareala nationala? O trecem pur si simplu la pagube colaterale?
Ar fi poate util sa mentionam numai una dintre aceste pagube colaterale. Extrem de multi oameni vor refuza de aici inainte sa auda de orice apropiere a lor de actualele servicii de informatii ale tarii. Lipsite de un asemenea sprijin, acestea vor slabi si mai mult. Se gandesc oare politicienii nostri ca cineva ar putea dori tocmai acest lucru? Se gandesc ei si la posibilitatea ca in viitor sa se contureze o amenintare majora la adresa tarii noastre? Si daca se intampla asa ceva, cine trebuie sa o previna? Serviciile noastre de informatii timorate, cetatenii care nu mai vor sa aiba de-a face cu ele? Le adresez tuturor politicienilor angrenati in acest joc periculos o intrebare simpla: daca, prin absurd, in perioada urmatoare se va produce un atac major la adresa sigurantei nationale, dansii, care au legiferat in sensuri potrivnice securitatii statului, fie si doar mentinand un pachet de legi din 1990-1991, ani de varf ai propagandei impotriva serviciilor romanesti de informatii, dansii, politicienii, nu vor avea nicio vina?
In mod explicit, Romania priveste catre Statele Unite, Franta, Olanda, cu admiratie, ca la un simbol, ca la un model demn de a fi urmat in domeniul legiferarii, securitatii statale si in alte domenii.
De aceea, doresc sa adresez o intrebare membrilor comisiilor parlamentare de aparare, ordine publica si siguranta nationala, ai caror membri au fost alesi, nu-i asa, si prin votul meu: cum este calificata, in SUA, din punct de vedere juridic, deconspirarea unui ofiter sau a unui colaborator al CIA si care este pedeapsa prevazuta de legile americane pentru aceasta? Dar legislatia franceza ce spune despre o atare speta? Dar cea ruseasca, olandeza, ungara sau britanica?
Un raspuns ne-ar ajuta pe toti sa intelegem mai corect lumea in care traim. (Va urma)
Timisoara, 18 martie 2012
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
