Dezvaluirile unui tradator vestic

.


de Liviu Gaitan

In urma cu un an de zile a încetat din viață, într-o localitate de lângă Moscova, HANS JOACHIM TIEDGE, ofițer de informații în BUNDESAMTES FUR VERFASSUNGSSCHUTZ - BFV, (OFICIUL FEDERAL PENTRU APĂRAREA CONSTITUŢIEI) fost serviciu vest german de contraspionaj cu sediul în Köln.

La 18 august 1985, TIEDGE schimbase tabara, fugind în R.D.G. Înaintea dezertării, acesta ocupa o funcție de conducere într-o direcție a BFV care se ocupa de contracararea spionajului RDG în R.F. Germania. Jurist de profesie, lucra în BFV din 1966 și avea o vastă experiență în contraspionajul împotriva R.D.G. și U.R.S.S. Un ziarist de la o publicație germană a reușit in ultimele sale ceasuri să ii ia o declaratie. Iată ce a spus:

„Mă numesc HANS JOACHIM TIEDGE și, la 18 august 1985, am dezertat din BFV fugind în R.D.G. Am trecut granița prin punctul de frontieră Marienborn. La graniță, am solicitat ofițerului grănicer să vină șeful schimbului. Acestuia i-am prezentat un pașaport vest - german pe numele de TAPPERT și legitimația de ofițer de informații pe numele adevărat de TIEDGE. La întrebarea interlocutorului est-german ce doresc, am răspuns scurt: „dezertarea”. Acesta a reacționat favorabil și m-a condus într-o cameră din punctul de frontieră, a adus bere și sandvișuri, destinzând atmosfera. După o scurtă convorbire cu persoane de la Ministerul Securității Statului, am fost transportat la o locație din Berlinul de Est care aparținea aceleiași instituții. Mi s-a oferit o locuință în localitatea Penden, în apropiere de Berlin. Aici m-am căsătorit cu cea de a doua mea soție; am trăit acolo liniștit până în 1990 când, după reunificarea Germaniei, nu am mai avut siguranța că nu voi fi arestat de noile autorități germane. În primăvara anului 1990, o înaltă personalitate din SERVICIUL DE INFORMAȚII EST-GERMAN m-a contactat și mi-a spus: „Domnule TIEDGE, după cum vedeți, aici se cam sting luminile, așa că trebuie să facem ceva. Nu mai putem să vă garantăm siguranța personală, însă, dacă doriți, K.G.B. este dispus să vă asigure un acoperiș deasupra capului”. Crezusem că lucrurile nu vor evolua așa de repede și că voi putea să mai rămân ceva timp în Penden. Nu a fost să fie așa întrucât evenimentele s-au precipitat dintr-odată, Germania „s-a lățit”, iar autoritățile federale au început să facă arestări in teritoriile estice, mai întâi în rândul fugarilor din R.F.G., azilanți în R.D.G. și suspectați de acțiuni de terorism pe teritoriul vest - german. Fiind stresat de teama de a fi arestat, am acceptat să plec în U.R.S.S. împreună cu soția. Și astfel, pe 23 august 1990, am ajuns la Moscova. Poate sunt singurul agent care a reușit să fugă de două ori, odată în R.D.G și, apoi, de aici în Uniunea Sovietică. Prima dată am trecut granița oferindu-mi serviciile și a doua oară din ordin. În R.D.G., mai bine de doi ani și jumătate am fost anchetat de către specialiști în probleme de contraspionaj din Ministerul Securității Statului, timp în care am făcut declarații detaliate asupra cazurilor de spionaj și contraspionaj cunoscute, am dat date și amănunte despre activitatea BFV, colegi, familiile lor, acțiuni în derulare etc. Într-un cuvânt, am declarat tot ce am știut din activitatea de 19 ani de ofițer de informații în BFV. În U.R.S.S. am fost primit bine de reprezentanți ai K.G.B. Am obținut o locuință într-o localitate de lângă Moscova. Am trăit din pensie și mici venituri câștigate ca urmare a practicării meseriei mele de bază, cea de jurist. Am consiliat firme rusești care aveau relatii comerciale si economice cu Germania. O perioadă de timp am trăit cu spaima că autoritătile rusesti mă vor extrăda având în vedere relatiile bune cu Germania, însă, cu timpul, am constatat că nu au avut niciodată acest gând. Motivatia trădării mele este una pur personală. Nu am colaborat cu Ministerul Securitătii Statului din R.D.G. înaintea trecerii frontierei. În ultimii 3-4 ani dinaintea trădării, viata mea personală devenise un cosmar. În 1982 a murit sotia mea,cu copiii nu mă mai întelegeam, o luaseră pe căi gresite. Am început să beau foarte mult si să fac datorii, mult mai mult decât aveam eu posibilitatea să le returnez. Am avut o mătusă foarte bogată care nu avea urmasi si îmi promisese că eu voi fi mostenitorul său. Acest lucru m-a determinat să fac un munte de datorii. Numai că aceasta a decedat în primăvara anului 1985 si nu mi-a lăsat nici-un pfenning. Aproape un an m-a chinuit ideea dacă să dezertez sau să mă sinucid. Problemele mele erau cunoscute în parte si la serviciu. Mi-a lipsit curajul să mă sinucid, asa că am ales trădarea. După 19 ani de muncă în functii de conducere, a fost un pas foarte greu de făcut. Noptile mă trezeam adesea plin de transpiratie, întrebându-mă în permanentă dacă nu există o altă rezolvare. În perioadele petrecute în R.D.G., dar si în Uniunea Sovietică si apoi în Rusia, depăsisem relativ bine toate spaimele trecutului, însă mă chinuiau visele că sunt arestat, extrădat si judecat de fostii mei colegi de la BFV din Köln.”

Aceasta este, pe scurt, spovedania dezertorului HANS JOACHIM TIEDGE, fost ofiter de informatii în BFV din Köln. La prima vedere am putea să spunem că este istoria unui trădător, mai mult sau mai putin asemănătoare cu a multora din categoria sa.
Oare de ce TIEDGE si-a asumat personal toate urmările negative ale actului său de trădare cu toate consecintele lui grave? De ce a recunoscut, fără echivoc, că este trădător si singurul vinovat pentru actul lui de dezertare?
Răspunsul la aceste întrebări este la îndemâna oricărui om cu logică si putină experientă de viată. TIEDGE a fost un trădător, dar si-a asumat acest lucru, fără să caute tapi ispăsitori în altă parte.

Surse: infomondo.ro