.
dr.ing. Nicolae Țăran
.
După cum este
cunoscut, criza economică și financiară globală din perioada 2007-2010 a fost
determinată în cea mai mare măsură de
proliferarea nesustenabilă a creditelor neperformante din economia SUA . Este,
de asemenea, cunoscut faptul că autoritățile americane și europene au evitat crahul generat de uriașele pierdri
acumulate în SUA și în Zona Euro prin
intervenții corective ( injecții de
capital, fonduri de salvgardare și împrumuturi) în valoare de 20 000 de
miliarde de dolari.
Drept urmare, lichiditatea de pe principalele piețe
interbancare ale lumii a revenit în 2009 la un nivel foarte apropiat de cel din
2007, ceea ce a favorizat reluarea creșterii economice după aproape 18 luni de
recesiune în majoritatea țărilor afectate de crahul din 2008. Cu toate acestea,
Japonia și cele mai dezvoltate țări din Uniunea Europeană (UE), cu excepția
Franței, au inregistrat în ultimul trimestru al anului trecut diminuări ale
activității economice comparativ cu trimestrul precedent (q/q-1) cuprinse între -0,2% și -0,7%. Acest declin s-a accentuat ,
din păcate, în primul trimestru din acest an. Coroborând acestă contracție cu nivelul
extrem de ridicat al ratei șomajului de la sfârșitul anului trecut din Spania
(21,6%), Franța (9,6%), SUA (8,9%), Italia (8,3%) și Regatul Unit (8,0%),
rezultă în mod evident că probabilitatea declanșării unei noi recesiuni la
nivel global este foarte mare, după numai 2 ani de creștere economică moderată.
(Eurostat, Principal European Economic Indicators; IMF,World Economic Outlook
Database, April 17, 2012 )
În acest
context, ne putem întreba: Putea fi anticipată această iminentă recrudescență a
crizei economice și financiare din perioada 2007-2010? Ce indicatori s-ar putea utiliza pentru evaluarea
probabilității de declanșare a unor asemenea crize ?
În opinia
mea, recesiunea și criza financiară din perioada 2008-2010 nu reprezintă
fenomene impredictibile. După cum nici eventuala lor recrudescență nu este
imposibil de prognozat. Cel mai bun argument in acest sens este procedura de
evaluare a dezechilibrelor macroeconomice interne și externe a țărilor din UE.
Acestă procedură, operaționalizată la inceputul acestui an de către
autoritățile UE, implică evaluarea sistematică a riscurilor sau a
dezechilibrelor macroeconomice prin
utilizarea a 10 indicatori relevanți. (1 p 3)
În consecință, analiza riscurilor macroeconomice prezentată în
continuare a fost realizată prin utilizarea următorilor indicatori: deficitul
de cont curent (DCC), datoria sectorului guvernamental (DSG) și creditele
bancare din sectorul privat (CBP).
Țări
|
Indicatori
|
% din PIB
|
|||||||||||
2001
|
20002
|
2003
|
2004
|
2005
|
2006
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
2011
|
|||
SUA
|
DCC
|
-3,8
|
-4,2
|
-4,6
|
-5,3
|
-5,9
|
-6,0
|
-5,0
|
-4,7
|
-2,7
|
-3,2
|
-3,1
|
|
DSG
|
54,7
|
57,1
|
60,4
|
68,2
|
67,8
|
66,6
|
67,6
|
76,1
|
89,8
|
98,5
|
102,9
|
||
CBP
|
206,1
|
198,8
|
214,4
|
221,3
|
225,3
|
235,1
|
243,8
|
220,8
|
231,8
|
230,7
|
:
|
||
Japonia
|
DCC
|
2,1
|
2,8
|
3,1
|
3,6
|
3,6
|
3,9
|
4,8
|
3,2
|
2,8
|
3,5
|
2,0
|
|
DSG
|
153,6
|
163,9
|
169,5
|
180,6
|
186,4
|
185,9
|
183,0
|
191,8
|
210,2
|
215,2
|
229,7
|
||
CBP
|
299,4
|
307,2
|
317,3
|
311,2
|
318,7
|
308,5
|
297,2
|
299,6
|
328,4
|
326,6
|
:
|
||
Germania
|
DCC
|
0,0
|
2,0
|
1,9
|
4,6
|
5,0
|
6,2
|
7,4
|
6,2
|
5,9
|
6,0
|
5,7
|
|
DSG
|
59,1
|
60,7
|
64,4
|
66,2
|
68,5
|
69,9
|
65,2
|
66,6
|
74,4
|
83,2
|
81,5
|
||
CBP
|
144,7
|
143,1
|
141,7
|
138,7
|
137,2
|
131,7
|
124,7
|
126,6
|
133,1
|
132,0
|
:
|
||
Regatul Unit
|
DCC
|
-2,0
|
-1,7
|
-1,6
|
-2,0
|
-2,6
|
-3,2
|
-2,4
|
-1,4
|
-1,4
|
-3,3
|
-1,9
|
|
DSG
|
37,7
|
37,2
|
38,5
|
40,2
|
42,0
|
43,1
|
43,9
|
52,4
|
68,4
|
75,1
|
82,4
|
||
CBP
|
135,8
|
140,8
|
144,9
|
153,3
|
161,9
|
171,6
|
187,8
|
213,5
|
229,2
|
222,6
|
:
|
||
Franța
|
DCC
|
1,7
|
1,2
|
0,7
|
0,5
|
-0,5
|
-0,6
|
-1,0
|
-1,7
|
-1,5
|
-1,7
|
-2,3
|
|
DSG
|
56,9
|
58,9
|
63,1
|
65,1
|
66,7
|
63,9
|
64,1
|
68,2
|
79,0
|
82,3
|
86,2
|
||
CBP
|
105,7
|
103,5
|
105,4
|
106,1
|
109,0
|
113,5
|
122,5
|
125,1
|
129,5
|
134,4
|
:
|
||
Italia
|
DCC
|
0,3
|
-0,3
|
-0,7
|
-0,3
|
-0,5
|
-1,5
|
-1,2
|
-2,9
|
-2,1
|
-3,5
|
-3,1
|
|
DSG
|
108,1
|
105,1
|
103,9
|
103,4
|
105,4
|
106,0
|
103,0
|
105,8
|
116,0
|
118,6
|
120,1
|
||
CBP
|
96,7
|
96,3
|
102,0
|
102,9
|
107,4
|
111,6
|
128,2
|
132,0
|
140,9
|
154,6
|
:
|
||
Spania
|
DCC
|
-3,9
|
-3,2
|
-3,5
|
-5,2
|
-7,3
|
-8,9
|
-9,9
|
-9,6
|
-5,2
|
-4,6
|
-3,7
|
|
DSG
|
55,5
|
52,5
|
48,7
|
46,2
|
43,1
|
39,6
|
36,3
|
40,1
|
53,9
|
61,1
|
68,4
|
||
CBP
|
119,6
|
123,3
|
131,6
|
140,0
|
159,3
|
177,4
|
197,6
|
214,4
|
227,8
|
231,4
|
:
|
||
România
|
DCC
|
-4,3
|
-3,3
|
-5,8
|
-8,3
|
-8,6
|
-10,3
|
-13,4
|
-11,6
|
-4,1
|
-4,4
|
-4,1
|
|
DSG
|
27,2
|
27,4
|
24,1
|
21,0
|
17,3
|
12,6
|
12,7
|
13,6
|
23,8
|
31,1
|
32,9
|
||
CBP
|
13,0
|
13,9
|
15,8
|
16,9
|
20,8
|
24,1
|
35,0
|
47,4
|
52,7
|
54,9
|
:
|
||
China
|
DCC
|
1,3
|
2,4
|
2,7
|
3,5
|
5,9
|
8,6
|
10,1
|
9,1
|
5,2
|
5,1
|
2,7
|
|
DSG
|
17,7
|
18,9
|
19,2
|
18,5
|
17,6
|
16,1
|
19,5
|
16,9
|
17,6
|
33,5
|
25,8
|
||
CBP
|
123,0
|
143,5
|
151,9
|
140,4
|
134,3
|
133,5
|
127,8
|
120,8
|
145,1
|
146,4
|
:
|
||
Surse de
date: IMF, World Economic Outlook Database, April 17, 2012; World Bank,
Domestic credit provided by banking.
Ce reflectă
analiza precedentă ? Ținând cont că pragul critic recomandat de către autoritățile
UE pentru deficitul de cont curent (-4%), este de subliniat faptul că în
perioada 2001-2011 economia SUA a inregistrat un minim istoric în ceea ce privește competivitatea factorilor de
producție pe piețele interne și externe. Pe de altă parte, datoria publică și
împrumuturile bancare din sectorul privat al economiei americane depașesc în
aceeași perioadă cu mult nivelurile critice recomandate de autoritățile UE
pentru acești indicatori (60% din PIB pentru datoria publică și 160%
din PIB pentru imprumuturile bancare din sectorul privat). Cu alte cuvinte,
ineficiența productivă, pusă în evidență de deficitele foarte mari ale contului
curent, precum și ineficiența alocativă, reflectată de supracreditarea
sectorului guvernamental și a sectorului privat, reprezintă principalele cauze
ale crahului din 2008 al economiei americane. Rezultă, deci, că SUA au exportat
și nu au importat criza din perioada 2007-2010.
Aplicând acum același algoritm analitic și
celorlale țări menționate în tabloul de bord anterior, rezultă următorul
clasament alcătuit în funcție de ordinea
descrescătoare a performanțelor macroeconomice:
-
China;
- Germania;
-
Franța;
-
Italia;
-
Regatul
Unit;
-
SUA;
-
Spania;
-
România.
Absența Japoniei din clasamentul anterior se datorează caracterului contradictoriu al
performanțelor și contraperformanțelor sale macroeconomice: eficiență
productivă ridicată (excedente sistematice de cont curent ) versus ineficiență alocativă extremă ( supracreditarea
sctorului public și a sectorului privat). În ceea ce privește România, ar fi de
subliniat nivelurile foarte mari ale deficitelor de cont curent ( cele mai mari
din UE-27 !) , respectiv nivelul extrem de scăzut al eficienței alocative , in
condițiile în care volumul împrumuturilor bancare din sectorul privat s-a multiplicat de 4 ori în perioada
2001-2010 !
În sfârșit, ar mai fi de semnalat caracterul ambiguu si
contradictoriu al strategiilor de contracarare a crizei economice și financiare
operaționalizate în SUA, respectiv în
Zona Euro și în UE. Astfel, în timp strategia autorităților americane de
contracarare a recesiunii și a crizei financiare se bazează pe o politică
monetară expansivă, pe deficite publice nerestricționate, precum și pe un grad
redus de reglementare și de supraveghere a sistemului financiar, în cazul Zonei Euro și al UE se practică, de asemenea,
o politică monetară expansivă, dublată insă de o reglementarea strictă a deficitelor fiscale
și a sistemului financiar.
Această lipsă de concertare strategică reprezintă un
factor perturbator care poate accentua recrudescența crizei financiare, mai
ales că strategiile menționate vizează simptomele și nu criza în sine.Este
adevărat că simptomele actualei crize sunt de natură mai degrabă financiară,
dar această criză a fost generată în ultimă instanță de deteriorarea acută a
profitabilității factorilor de producție.
Fără ameliorarea radicală a
competivității și a profitabilității companiilor americane și europene din
economia reală, recrudescența crahului din 2008 este inevitabilă. Sau cum ar
spune Deng Xiao Ping: proiectele
nerentabile sunt ca și pisicile care nu știu să prindă șoareci. Și ce rost are
să hrănești o pisică ce nu prinde șoareci ?
Bibliografie
1 – European Commission,First Alert Mechanism Report on
microeconomic imbalances in Member States,14 February 2012.
Timișoara, 5 mai 2012
.
Cultura orientala fiind o dificultate evidenta pentru occidentali ca noi romanii, imi face placere sa precizez faptul ca Deng Xiao Ping nu a spus o noutate cand a comparat proiectele nerentabile cu o pisica ce nu mai prinde soareci.
RăspundețiȘtergereEl s-a referit fara indoiala la una dintre exprimarile lui Confucius, primul care a adus in discutie biata pisicuta in vremuri nu tocmai recente!
De fapt, pe aceasta sintagma - ce rezuma nevoia de eficiebta si rentabilitate in orice proiect - se cladeste acum boom-ul economic chinezesc, la care suntem martori.