ASIGURAREA DREPTULUI LA PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ŞI LIBERA CIRCULAŢIE A ACESTORA ÎN ACTIVITATEA SOCIETĂŢILOR SPECIALIZATE DE DETECTIVI PARTICULARI. 3

de  Liviu Gaitan

Dată fiind dezvoltarea acquis-ului comunitar, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cadrul legislativ intern s-a perfecţionat semnificativ în domeniul protejării drepturilor omului, inclusiv a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată.

Cred că este important de subliniat faptul că, în legătură cu protecţia datelor personale, în cursul anului 2001 au mai fost adoptate o serie de acte normative de o deosebită importantă. Astfel, a fost adoptată şi promulgată Legea nr. 676 / 2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor, Legea nr. 677 / 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date  şi Legea nr. 682 / 2001 privind ratificarea Convenţiei pentru protejarea persoanelor fată de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg.

În raport de evoluţiile la nivelul comunitar a fost adoptată Directiva nr. 202 / 58 / CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, directivă ce înlocuieşte parţial directiva din domeniul telecomunicaţiilor. Pe plan intern, Legea nr. 676 / 2001 a fost abrogată prin Legea nr. 506 / 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vietii private în sectorul comunicaţiilor electronice.

Potrivit art. 8 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale orice persoană aredreptul la respectarea vieţii sale private şi a corespondenţei sale. Autorităţile publice pot să se amestece în exercitarea acestui drept doar în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi numai acolo unde el constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţapublică, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, sau pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Întrucât teroriştii folosesc pe o scară tot mai largă telefoanele mobile şi internetul, în luna august 2007, Congresul american a adoptat versiunea „modernizată” a legii denumite Foreign Intelligence Surveillance Act (FISA – lege privind controlul informaţiilor externe) din 1978, care facilitează şi reglementează interceptările în cazul în care securitatea naţională este în joc. Legea, care este valabilă şase luni, autorizează instituţiile abilitate (NSA – Agentia Naţională de Securitate) să intercepteze fără mandat judecătoresc apelurile telefonice şi chiar e-mailurile trimise în afara ţării, dar şi interceptarea fluxurilor de comunicaţii care traversează teritoriul american.

De precizat faptul că prin legislaţia specială în materie (de protecţie a datelor cu caracter personal) este pus în aplicare principiul respectării dreptului fundamental la viaţă intimă, familială şi privată, reglementat prin art. 26 din Constituţia României. Prin urmare, pierderea conţinutului exclusiv privat a datelor cu caracter personal şi intrarea acestora în sfera interesului public contravine spiritului legislaţiei europene şi, recent, interne, care protejează datele cu caracter personal de orice intruziune nelegală.

Pe da altă parte, Constituţia României prevede la art. 31 alin. 2 că: „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal”.

În acelaşi sens, Legea nr. 544 / 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public reglementează accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice.

.