.
de Conf.Univ.Dr.Ing. Nicolae Taran
17.08.2011, Timisoara
Cu foarte putin
timp in urma, agentia Associated Press a difuzat o stire senzationala: Angela
Merkel si Nicolas Sarkozy au cazut de acord, la Paris, ca este necesara
infiintarea de urgenta a unui guvern economiccare sa supervizeze
planificarea, organizarea, conducerea si controlul activitatilor fiscale si
bugetare ale celor 17 tari care fac parte din zona Euro. Cu alte cuvinte, in
foarte scurt timp este foarte probabil ca zona Euro sa devina un stat federal
in ceea ce priveste managementul fiscalitatii, actuale natiuni din aceasta zona
urmind sa devina un fel delanduri subordonate din punct de
vedere fiscal-bugetar unei autoritati fiscale supranationale. Desigur, decizia
Angelei Merkel si a lui Nicolas Sarkozy este una informala. Insa, tinind cont
de faptul ca pina acum deciziile germano - franceze au devenit litera de
lege chiar si atunci cind anumiti lideri sau guverne din UE au incercat sa-si
exercite dreptul de veto, sunt convins ca federalizarea fiscala si nu numai a
zonei Euro va deveni in citeva luni efectiva. Foarte curind, deci, New
European Order!
In opinia
mea, centralizarea managementului fiscal - bugetar al zonei Euro nu
reprezinta o mare surpriza, asa cum a fost, de exemplu, disparitia URSS-ului.
Chiar daca aceasta decizie va fi extrem de contestata in Grecia, Irlanda ,
Italia sau Spania, ea va fi acceptata in cele din urma de opinia publica din
zona Euro si din UE. Pentru ca fara aceasta unificare de facto a fiscalitatii,
sansele de supravietuire ale zonei Euro si ale UE ar fi minime. De ce ? In
primul rind, pentru ca proiectul numit moneda comuna Euro s-a dovedit a fi
insuficient de fezabil, in sensul ca Banca Centrala Europeana ( BCE ) ,
banca ce pune in circulatie sau scoate din circulatie aceasta moneda, nu are
dreptul legal de a fi un creditor de ultima instanta al guvernelor din zona sa
de competenta. Cu alte cuvinte, faptul ca in zona Euro nu a existat pina acum o
autoritate fiscala care sa aiba dreptul de a solicita BCE emiterea de moneda
versus eurobonduri a reprezentat un imens handicap al monedei
unice europene. Spre exemplu, daca acum citeva luni ar fi existat la Bruxelles
o autoritate fiscala dupa chipul si asemanarea celor de la Londra sau
Washington, aceasta autoritate ar fi solicitat BCE sa emita citeva zeci de
miliarde de euro in schimbul unor eurobonduri, iar acesti bani ar fi fost
acordati guvernului grec pentru a nu intra in incapacitate de plata. Ulterior,
pentru a preveni inflatia, BCE ar fi putut vinde cu usurinta aceste bonduri
rusilor sau chinezilor si in acest mod datoria guvernului grec ar fi fost
finantata de creditori externi, iar emisiunea BCE ar fi fost sterilizata fara
nici un fel de probleme. Nimic mai simplu, nu ? Nu procedeaza in acelasi mod
Londra si Washingtonul ? Spre deosebire , insa , de Banca Angliei si de FED,
BCE a fost proiectata pentru o structura statala de tip asociativ, o structura
in care deciziile de interes comun se adopta prin regula consensului. De aceea
, solutionarea unei probleme atit de insinifiante din punct de vedere strict
tehic, asa cum a fost colapsul financiar al Greciei, a creat atitea batai de
cap liderilor de la Bruxelles. Ca sa nu mai vorbim de imensa frustrare a
grecilor si de nenumaratele profetii despre iminenta disparitie a zonei Euro si
a UE. Cu toate acestea, autoritatile UE au solutionat in timp real o criza care
putea deveni extrem de periculoasa. Astfel, saptamina trecuta BCE a facut o
miscare surprinzatoare: a cumparat toate bondurile scadente ale guvernului
italian si ale celui spaniol. Imediat, turbulentele de pe pietele financiare
europene s-au atenuat. De ce ? Pentru ca prin avalizarea de catre BCE bondurile
italiene si spaniole au devenit eurobonduri, iar din acel moment moneda unica
europeana a devenit o valuta globala, la fel ca si dolarul . Spre deosebire
insa de dolar sau de lira sterlina, utilizata din ce in ce mai rar ca
rezerva valutara, moneda unica europeana este in noile conditii cu mult mai
fezabila. Din acest motiv important, moneda europeana va deveni pe termen scurt
extrem de atractiva si va substitui dolarul in rezervele valutare ale noilor
puteri financiare globale: China si Rusia. Datele prezentate in continuare
reflecta foarte clar faptul ca moneda unica europeana este net superioara
dolarului .
% din PIB (2010)
Intr-adevar,
datele din tabelul precedent indica o neta superioritate a zonei Euro in
comparatie cu performantele macroeconomice ale SUA si ale Marii Britanii.
Astfel, in zona Euro se economiseste de aproape doua ori mai mult si se consuma
cu 17% mai putin decit in Marea Britanie si SUA. Ori fara
economisire nu pot fi finantate investitii si nu pot fi create noi locuri de
munca. Datorita unei motivatii cu totul exagerate pentru consum si importuri si
a unui total dezinteres pentru economisire si investitii, economiile SUA si ale
Marii Britanii se afla acum intr-o faza de colaps investitional , de unde si
imensul risc de insolventa.
In sfirsit,
pentru cei care mai au prejudecati de tip neoconservator, datele anterioare
sunt socante. Intr-adevar, cu rate ale fiscalitatii de 17,5% si de 20,3%
economiile Indiei si ale Chinei sunt cu mult mai dezetatizate, mai
libere, compartativ cu economiile SUA si ale Marii Britanii, unde ratele
fiscalitatii sunt cu mult mai mari: 30,5 %, respectiv 36,4%. Cum poate fi explicat
faptul ca in China, unde sistemul politic este de tip marxist, exista un sector
privat al economiei de aproape 80%, iar in SUA, unde libertatea politica este
foarte mare, sectorul privat al aconomiei este mai mic de 70% ? Nu in
ultimul rind, datele anterioare indica foarte clar ca sintagma economii
emergente utilizata in cazul Chinei, Indiei si Rusiei reprezinta o
contradictie in termeni, deoarece dezvoltarea exploziva a acestor economii nu a
fost determinata de investitiile straine din Occident, ci de motivatia pentru
economisire, pentru investitii, pentru competivitate si pentru moderarea
consumului. Din acest punct de vedere, a denumi drept economii emergente economiile unor tari ca si China, unde se economiseste 53,9% si se
consuma doar 43% din PIB, sau Rusia, unde exporturile nete ( exporturi -
importuri ) reprezinta 11.5% din PIB , reprezinta o grava si inadmisibila
eroare.
Surse de date:
·
1. UN, International Trade
Statistics Yerbook, 2011.
·
2. IMF, World Economic
Outlook Database, 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu