( balada pentru Willie Boy )
De ani buni, dupa ce m-am dumirit ca sursele media
sunt ca frunza-n vant, la cheremul grupurilor politico-financiare ce joaca
billiard cu ele in mod curent, am inceput sa deschid Tv-ul rareori pe emisiunile
posturilor de stiri ce le stiu aservite, si ocolind canalele de
manipulare/dezinformare/intoxicare, caut tot mai des emisiuni ce plac varstei
mele.
In duminica in care ambasadorul american la Chisinau,
James Pettit, daduse deja Palatului Victoria si Cotrocenilor (si nu numai lor) semnalul
ca Republica Moldova a stat cam multisor la semaforul rosu inspre vest, ca acum
in spate are galben, ca urmeaza culoarea verde, dar spre rasarit, ei bine, in
acea seara de duminica am apasat gresit pe un buton al telecomenzii si am ajuns
fata in fata cu un actor de mana a doua, cu o stea in piept. Robert Redford era
tinerel, ca in toate filmele sale proaste, asa ca am cautat un alt buton pe
tastatura, dar in ultima clipa ceva m-a oprit sa comut: anume, faptul ca dintr-o
replica a serifului am priceput ca acesta conducea o potera care urmarea un tanar
indian, Willie Boy pe numele sau!
Hm, subiectul indienilor discriminati si exterminati
in vestul salbatic american avea pentru mine, un alb oarecare nascut, crescut
si pensionat intr-o tara de albi, o semnificatie aparte in materia drepturilor
omului, ceea ce m-a uimit putin, asa ca privirea mi-a fugit in coltul ecranului
si uimirea s-a convertit brusc in emotie cand am vazut ca ma aflu pe postul
national de televiziune.
TVR 1 difuza un film ce ii atingea pe americani fix
in punctele de imagine care ii dor pe ei cel mai tare: problema exterminarii
bastinasilor din vestul salbatic, care invariabil se conexeaza cu situatia
rezervatiilor actuale in care pieile rosii sunt cantonate!
TVR 1, televiziunea nationala facea asta! Cineva a
innebunit acolo, mi-am zis in prima clipa! TVR, cea care a fost adusa in anii
anteriori in pragul falimentului drept recompensa sau drept pedeapsa pentru ca a
transmis on-line lovitura de stat sovietica din 1989, drapand-o in mantaua unei
miscari revolutionare! Ce s-o fi intamplat cat am lipsit eu din Timisoara?
Aaaha, mi-am spus: iata ca europenii dau un bobarnac
aliatilor de peste ocean, confirmand inca o data ca in spatele usilor inchise,
ei se lucreaza unii pe altii, peste sau pe sub ocean, mai abitir decat in
episoadele de interceptari telefonice din anii trecuti. O stiu ei insisi,
aliatii, o stie toata lumea, dar totusi, postul national de televiziune al
partenerului strategic din Europa, cel ce a promovat ani de zile investitiile
militare americane in Romania, acel post, tocmai el, sa atinga subiectul
indienilor din America de Nord, asa ceva nu s-a mai vazut de pe vremea lui
Nicolae Ceausescu! Pana in ziua cand James Pettit s-a apucat sa declare ca Moldova
de peste Prut nu ar avea nimic comun cu Romania!
Hm-hm! Sa fie o gafa diplomatica la mijloc? Nu cred,
caci in secunda doi l-ar fi calcat tramvaiul in baie, cat e el de ambasador!
Asadar este ordin de la centrala! Dar de ce ar sabota Departamentul de Stat
traseul Republicii Moldova inspre UE?
Pai, mai intai pentru ca procedand astfel, le fac rusilor
un cadou tare drag lor de la Petru cel Mare incoace, si in al doilea rand, pentru
ca prin asta le-ar lua fata aliatilor europeni in cursa catre gratioasele
resurse adapostite intre frontierele federatiei. Cand esti departe de casa, dai
cu bucurie ceva ce nu te intereseaza contra a ceva de care chiar ai nevoie – apa
in desert, caldura la poli si liniste in raza de bataie a bazei aeriene de la
Deveselu!
Mai apoi, pentru ca in Republica Moldova salasluieste
o armata care nefiind hranita si echipata de la Chisinau, nu raspunde la
ordinele capitalei moldovene. Ei, si? De ce le-ar pasa Statelor Unite pe cine
primeste Bruxelles-ul in curtea sa, doar scutul de la Deveselu este operational
bine-mersi! Pai le pasa, caci toata lumea estimeaza ca odata intrata Republica Moldova
in UE, Moscova nu numai ca isi va dubla efectivele transnistrene, dar este de
crezut ca va dirija, apparent fara sarcini, incolo, pana catre Paris, o buna
parte a celor 10 procente civili rusi
posesori de buletine moldovene din totalul de 4 milioane de locuitori ai micutei
republici. Asta nu ar fi tocmai bine, mai ales acum, dupa ce Crimeea a arborat
drapelul ros-albastru-alb, Ucraina s-a inmuiat incet-incet precum un baton de
ceara, iar Turcia a inceput sa isi strige pretentiile in gura mare, de se aude
in toata lumea rasariteana, dar mai ales la Moscova si la Teheran!
Pai, vor intreba analistii damboviteni, cum, America
pupa piata independentei cu Russia, fara sa isi anunte aliatul strategic? Da, caci
dupa ce si-a plasat rachetele la Marea Baltica, in Polonia si in Oltenia, adica
in spatele tuturor liniilor aliatilor sai de pe batranul continent, Obama o
poate pune de o sueta in Piata Rosie a independentei cu Vladimir Putin, mai
ales in relache-ul ce a urmat dupa ce Marea Britanie a executat Marea Iesire,
iar dinamicul Nigel Farage a primit viza americana chiar zilele trecute. Momentul
suetei de sfarsit de mandate depinde de detalii precum oferirea micutului cadou
promis prin declaratia lui James Pettit.
In plus, cadorisind Rusia cu fosta republica moldoveneasca,
se mai tempereaza si navalnicul Recep Erdogan, care prea repede s-a inseninat la
fata cand rusii au vorbit despre accesul aeronavelor lor in baza de la Incirlik!
Vorba ceea, cand esti in departare, chiar arunci din bagaje, ca sa te poti intoarce
acasa!
Asadar, e clar de ce au facut-o americanii! Dar de
ce a facut-o TVR1? Pai TVR 1, desi post
national romanesc in tara partenera strategica a Americii, raspunde comenzilor noii
conduceri a tarii, care conducere, dupa ce Emil Boc si Traian Basescu au fost
dati la o parte si inlocuiti cu pro-eurogermanul Klauss Iohannis si eurofrancezul
Dacian Ciolos, nu se mai este de sorginte transatlantica.
Asadara, desi probabil cu inima cat un purice (dar un
purice bine hranit totusi, ca sa nu sucombe, ca este nevoie de el in noile
alegeri generale) TVR trimite un bobarnac tocmai peste ocean direct in nasul
partenerului.
In acelasi timp, ii aminteste receptorului sau
romanesc ca pe vremea cand in vestul american indienii erau macelariti de potere constituite prin birturi, in Romania tiganii erau
eliberati din robie de catre Alexandru Ioan Cuza. Ca in timp ce adversarii de
pe mapamond declarati ai SUA invoca zilnic existenta celor 310 de rezervatii de
indieni ce ocupa 200.000 de km patrati din cele 10 milioane cat masoara SUA,
urmasii fostilor robi tigani au locuri rezervate in universitatile romanesti.
Sa nu fi reusit diplomatia europeana sa trimita un
alt mesaj in replica la afacerea moldoveneasca decat cel evidentiat prin
difuzarea acestui film arhaic dar color (1969), slabut si cu actori de mana a
doua? Americanii au demonstrat ca pot face orice fel de mutari importante in
orice loc de pe glob! Europenii le demonstreaza cu propria lor arhiva
cinematografica, faptul ca au carente in istorie, ca in vremea cand in Europa
se infiintau universitati si biblioteci, in lumea noua bastinasii erau impuscati
potrivit principiului “singurul indian bun este indianul mort”.
Este trista si prima demonstratie si a doua, si
trist este si deznodamantul filmului. Seriful renunta la potera (din care
faceau parte, pe langa un judecator alb, ca sa vezi - si doi indieni), ia
afacerea pe cont propriu si intr-un duel cu carabine, spre cinstea lui tragand
din fata, il impusca pe indian, care insa doar simuleaza ridicarea tevii armei.
Dupa singurul foc slobozit, pe serif pare sa il macine regretul cand constata
ca adversarul sau acceptase duelul cu pusca
golita de munitie.
Nu il mai chema “Pana de soim” ca pe stramosii lui,
ci Willie Boy. Purta numele si straiele ocupantilor, le vorbea limba, fusese
asimilat asadar si totusi, principiul impus de acestia i-a adus sfarsitul, mort,
indianul urmand sa fie mai bun decat viu.
Simbolistica productiei lui Abraham Polonsky merge
si mai departe si seriful arde cadavrul, fiecare din cei doi acceptandu-si astfel
soarta: indianul – sa piara de mana albului iar acesta sa savarseasca crima si apoi
sa stearga urmele.
Nu am avut ocazia sa cunosc desertul californian asa
cum a facut-o fiica mea in perioada cat a urmat scoala acolo, am aflat insa ca
pe locul unde a fost ars cadavrul impuscat al lui Willie Boy, astazi s-ar ridica
un monument pe care sade inscriptia “The West’s
Last Famous Manhunt”.
Dar nu am reusit sa aflu daca monumental
este sau nu protejat de gardul electric al vreuneia dintre cele 310 rezervatii.
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu