In curand se va implini un an de cand am abandonat
subiectul detectivismului, pentru a ma apleca – in justitie - asupra celui
privind revizuirea pensiilor.
Nu pentru ca cele doua nu ar fi meritat sau nu ar fi
putut primi egala si simultana atentie - mai ales ca eram in ambele implicat
personal. Nu din acest motiv, ci poate mai mult din cauza sentimentului ca vorbesc
de unul singur despre detectivism, ca dezbaterea pe care o doream si pe a carei
contradictorialitate mizam, se lasa deja de prea multa vreme asteptata, ca
mesajele mele se refereau la o entitate ce parea amorfa in pofida denumirii
sale poate prea cuprinzatoare si care pe langa forma incerta, parea dotata si cu
prea putini receptori si prea mici capacitati de analiza, decizie si reactie. Deci
parea nepasatoare fata de propria imagine.
Lunga si deplina tacere pe marginea unui subiect avand
totusi ceva expunere, din domeniul intelligence-ului privat, limitrof celui public
care chiar si dupa 23 de ani inca face news-allert-uri pe sticla, m-a facut sa
ii dau dreptate doamnei Maria Bumbaru, tanara si ambitioasa presedinta a
Asociatiei Nationale a Detectivilor din Romania care propunea, de asemenea fara
prea mare ecou, inca in anul 2009, necesitatea upgradarii corpului
detectivistic romanesc, a metodologiei de intrare in profesie si deopotriva a
formulelor de initiere, pregatire si perfectionare profesionala.
Nu ca as fi cautat cearta, nici eu si nici ceilalti
colegi de teorie detectivistica, pe care i-am capacitat la demersul
semi-publicistic de pe blog. Fiecare dintre noi a avut propria motivatie asupra
posturilor semnate, dar cu totii am avut un motiv comun, acela de a face
cuoscut si altora ceea ce noi aveam. Cat a fost sau nu a fost de utila teoria
agentiei de detectivi si a informatiei detectivistice pentru colegii detinatori
de atestat ori pentru tinerii aspiranti la profesie, inca ramane de vazut.
Spun ca nu am cautat si nu am primit cearta in urma
cu aproape un an, pentru ca ma impotriveam doar la ceva cu privire la care simturile ma
alertau ca pare a fi o tentativa de confiscare, rapire sau claustrare a mea. Daca
chiar asa a fost, atentatorul si-a jucat cu maiestrie rolul, intrucat dupa
tentativa a pastrat tacerea, negand astfel orice implicare.
Trecand insa peste inerentele unui subiectivism cu
siguranta usor de inteles, vreau sa spun ca reaparitia in orizontul meu a subiectului
detectivsmului este, asa cum de cele mai multe ori se intampla, rodul unei
intamplari.
Un amic transilvanean, cunoscut drept vajnic
planuitor de strategii detectivistice, dar cu siguranta un bun si profitabil
producator de cazuistica in domeniu, vorbindu-mi despre proiectul sau ce
priveste apropiata infiintare a Uniunii Detectivilor din Romania, mi-a transmis
si un document ce anunta un eveniment de pregatire profesionala a membrilor
Asociatiei Nationale a Detectivilor din Romania, ce urma sa se desfasoare peste
cateva zile la Sibiu.
Datorez scuze bunului meu amic pentru faptul ca in
secunda doi, proiectul sau a si trecut in planul doi, atentia fiindu-mi captata
rapid de celalalt subiect, din motive ce nu mai trebuie sa fie aratate.
Rapid am cautat referinte media la evenimentul
anuntat, dar presa virtuala nu mi-a adus niciun rezultat. Asta mi-a amintit despre
frumoasele comunicate de presa din anii trecuti, publicate inainte si dupa
fiecare eveniment detectivistic de catre un bun amic, sufletist si voluntar
purtator de cuvant la structura banateana a asociatiei nationale de detectivi.
Pe situl asociatiei, pagina de evenimente anunta
intr-adevar peste cateva zile, dar nu la Sibiu ci la Craiova, un stagiu de
pregatire profesionala a membrilor sai, in timp ce pagina home il plasa la
Brasov. In cele din urma, la sediul asociatiei am gasit-o telefonic pe aceeasi
indatoritoare si perfect informata, cum de altfel o stiam, Corina Hodorog, care
mi-a risipit nedumeririle si a doua zi mi-a trimis, alaturi de programul activitatilor - si o amabila
invitatie de a lua parte la intalnire.
Zilele ce au urmat, aglomerate pana peste poate,
mi-au dat in cele din urma, aproape in extremis, posibilitatea sa iau si eu
parte la lucrarile unui stagiu de pregatire si perfectionare profesionala a
detectivilor membri ai Asociatiei Nationale a Detectivilor din Romania si
astfel sa raspund unui gest de aleasa curtoazie.
Am plecat spre Sibiu ingandurat si acum, dupa ce evenimentele
s-au sedimentat, imi amintesc intrebarea dominanta ce m-a framantat tot drumul –
poate deveni nationala asociatia nationala?
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu