Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

luni, 4 august 2014

Razboiul anteriilor de la zidul Berlinului la zidul Deveselului




Razboiul anteriilor de la zidul Berlinului la zidul Deveselului (partea a doua)
Saul Beloia, 4 august 2014

Scrisesem la inceputul lui 2013, pentru blogul meu, sub sintagma plastica a razboiului anteriilor, despre tema razboaielor religioase, care timp de secole au configurat cel putin substantial lumea in care traim. Am subliniat in con-text acea specifica intensificare a acestui razboi atipic dupa momentul inlaturarii oprelistii reprezentata de zidul Berlinului.
Iata acum ca preluarea articolului in presa mare ma obliga precum la noblesse, facandu-ma sa sa dezvolt ideea, care desi suculenta, este destul de arida in presa externa si complet inexistenta in cea romaneasca.



Vreme indelungata, constructia berlineza daduse impresia ca a instaurat definitiv pacea in Europa. Construit cu dublu aport – estic si vestic, dintotdeauna a fost dificil de spus pe care dintre parti zidul o apara de care. Apara estul de vest sau vestul de est? Nici chiar daramarea sa, la inceput de epoca a infiltrarii si manipularii mediatice, nu a putut face lumina in aceasta problema.

Insistand pe chestiune, a devenit vadit faptul ca anterior lui 1990 doar una dintre parti restrictionase libertatea de circulatie a fortei de lucru proprii si a capitalului propriu pe teritoriul celeilalte. Lagarul socialist, preferand sa beneficieze exclusiv pentru sine de aceste doua importante valori, se concluzioneaza ca el a fost protejat de zid – zicem noi acum - de expansiunea vestului, caci impotriva altcuiva nu avea.

Vreme de zeci de ani, zidul despartise doua lumi - una adapata din teza posesiei particulare asupra capitalului si una adaptata la modelul proprietatii comune a cetatenilor asupra mijloacelor de productie. Acestora le erau atasate cate doua doctrine economice si doua blocuri militare dar in principal doua zone comerciale exclusiviste. Zone mai ales antagoniste, caci niciuna nu dorea sa devina piata de desfacere pentru produsele celeilalte. Dupa demolarea zidului, avand toate atu-urile dar absolut nicio oponenta ci mai degraba un larg si entuziast sprijin popular, generalizat european sau chiar mai mult, vestul a destructurat cu o buna metoda, parca verificata, domeniile economic, comercial si militar, valori estice fundamentale aparate pana atunci de un simplu zid.

In aplauzele intregului mapamond pentru instaurarea democratiei in Europa rasariteana, nimeni nu a observat ca blocul militar vestic, autodeclarat drept simpla replica la cel al Tratatului de la Varsovia, desi de-acum nu mai avea adversar, nu s-a autodesfiintat, ci a ramas cu arma la picior si pe mai departe. O miscare inteleapta la urma urmei, caci niciodata nu se poate sti de dupa care zid sare vreun inamic, iar un incarcator plin sau un cartus pe teava este bine de avut la indemana. Pentru orice eventualitate!

Odata cazut zidul, au ajuns in contact si religiile si dusa a fost pacea! Acestea au intrat de indata in conflict, fiind singurele institutii ce au pornit razboiul atunci cand toata lumea intrase in cazarmi. Razboiul astfel starnit continua inca, alimentat prin implicarea celor ce baga batul prin gard, pe tema imobilelor si a averilor bisericesti, pe cea a efectivelor de credinciosi, a contributiilor si donatiilor, pe alocarile bugetare, pe scutirile de impozite. Mai ales, pe tema retrocedarilor de lacasuri, imobile, paduri, lacuri, pasuni si alte cele, pamantenesti dar si duhovnicesti in acelasi timp. Multe teme, multa galceava! Unii revendicau, spunand ca li se cuvine, iar altii refuzau, spunand ca nu mai este valabil, dupa jumatate de secol de uzufruct nestingherit. 

Daca vestul se acoperea masiv cu o singura ideologie religioasa importanta - cea a crestinismului catolic, lumea estului avea o anume diversitate, adusa in primul rand de credinta crestina ortodoxa acompaniata  cumva ciudat chiar de o latura a aceleiasi credinte catolice. A fost stranie lipsa de remarci cel putin mediatice cu privire la scindarea religiei catolice pe criteriul zidului, in conditiile in care o parte a sa a ramas in arealul capitalismului vestic, iar o parte a servit sub regimurile socialiste din est! Totusi, cu o unica subordonare ecleziastica la Vatican, oitele ratacite au primit iertarea dupa disparitia zidului si cele doua fractii surori, reunite, au avut revendicari comune in oaza de ortodoxie din Romania.

Ceva mai tarziu s-a facut remarcat si mozaicul de religii ale semintiilor asiatice ce fiinteaza intre Bosfor si Tara Soarelui Rasare. De fapt, proportia sau disproportia dintre crestinismul european si religiile islamului, buddhismului  si hinduismului, de 1 la 3, arata faptul ca din cei cca 6 miliarde de credinciosi ai planetei, aproape 2 miliarde sunt crestini, fara a se sti cati dintre ei au fost traitori de-o parte si cati de partea cealalta a zidului Berlinului.

Timp de secole, primele formatiuni statale inchegate in batrana Europa trecusera peste mari si tari manate de setea de descoperiri geografice, dar si de cea bogatiilor noilor teritorii. Cand acelea au fost secatuite ori coloniile si-au castigat independenta cu mana pe arma, au trecut la consumarea propriilor resurse. Acest fapt, dupa cateva secole de fructuoasa si profitabila navigatie comerciala intre curtile regale si lumile descoperite, le-a indus armatorilor un sentiment destul de neplacut de frustrare. Cand nivelul frustrarii a ajuns invers proportional cu cel al rezervelor naturale proprii, atunci au zis ca nu se mai poate si si-au aruncat privirile dupa noi campuri de resurse.

Si uite-asa, au zarit zacamintele din est! Vreme de jumatate de secol, drumurile inspre acestea fusesera protejate de zidul Berlinului si in acelasi timp resursele fusesera exploatate judicios, sub supravegherea consiliilor de stat ale planificarii din tarile socialiste, promotoare ale principiului planificarii centralizate a dezvoltarii economice. Asadar, dincolo de zid se vedeau niste torturi maaaari, frumos ornate si ademenitor mirosind, care mai de care! Si un mare fior de fericire a strabatut vestul!

Mult ravnita daramare a zidului ii indica in mod nemijlocit si pe militantii ideii si faptuitorii de facto. Mai intai, erau beneficiari americanii, care la scurt timp dupa semnarea actului de capitulare in 1945, amplasasera in Germania invinsa, pe langa bateriile de rachete MIM 23 Hawk si antenele de emisie ale postului de radio Europa Libera, pentru ca timp de cateva decenii sa depuna eforturi sustinute pentru a intretine vie flacara contradictiei, dar si ideea potrivit careia America isi apara securitatea si peste hotare. Cand s-a demolat zidul, americanii erau asadar de fata si desfaceau sticla de sampanie cu eticheta anticomunista.
Mai apoi, beneficiari ai daramarii zidului erau germanii, care gandisera neincetat, de indata dupa scindarea de catre zid, la o cale de remediere a situatiei si reparare a vehicolului cu doua motoare, deosebit de util in momentul in care acele torturi vor trebui aduse acasa.

Nu numai germanii si alte cateva vechi popoare europene visau frumos, dar chiar lumea noua, care isi golise rezervoarele in cele cateva sute de ani de cand fusese descoperita, privea cu nesat in aceeasi directie cu aliatii sai de dincoace de ocean si se intreba cam cat de departe ar putea impinge concurarea economica a acestora fara sa isi rupa aliantele militare.

Cert este faptul ca dupa epuizarea bogatiilor agonisite cu destula osteneala de la fostele colonii, batrana Europa la fel ca si Lumea noua, avea nevoie acuta de un nou El Dorado si de noi Indii, avea maxima trebuinta de legendarele depozite cu resurse de la rasaritul globului pamantesc. Se stia despre ele, fusesera identificate, masurate, pretuite si chiar si defalcate pe participantii la viitoarea expeditie.

Planul cadru era stabilit, astfel ca in 1989 s-a trecut la omologase razboiului fara soldati. Tacticienii stabilisera reteta cea mai simpla, potrivit careia se scotea buluc in strada poporul tinta, ca sa manifeste pentru cate ceva, era manipulat de o mana de specialisti militari imbracati civil, i se dadeau arme si munitie de razboi, i se aratau tinte de staniol si i se cerea sa le impuste. Odata pornit, poporul revolutionar trebuia doar dirijat catre acolo sau catre dincolo. El trebuia sa faca treburile murdare, sa dea foc, sa faca fum si galagie, sa se impuste din greseala si sa strige ca altcineva l-a impuscat, sa isi izgoneasca conducatorii si sa ii ovationeze pe cei de pe banca de rezerve. Chiar sa ii voteze cu mic cu mare!

Si asa, lumea a asistat la un sir de primeniri democratice, petrecute prin cateva campanii de presa bine ticluite, cateva intoxicari in masa, cateva dezinformari, cateva demonizari de lideri, cateva victimizari, cateva acuze in gura mare, cateva simulari, cateva tradari, cateva recrutari la varf, cateva lovituri tactice, cateva razboaie limitate, cativa presedinti impuscati, spanzurati sau linsati. De pe margine, omenirea asista la spectacolul televizat si ingurgita cu nesat stirile elaborate in laboratoare.

Au fost golite lazi intregi de sampanie, purtand etichete de la antiterorism pana la antichimic, antinuclear, antidemocratic, anti-anti. Dar cine mai avea timp sa se uite ce si din ce i se toarna in cupa, in euforia victoriilor, acum cand bursa a inviat si respira din nou? Acum, cand petrolul si-a inceput galgaiala in burtile insetate ale petrolierelor? Victorii sa fie, anul de productie al sampaniei nu conteaza!

Mai era putin de rezolvat pe ici pe colo si putea sa inceapa marea rezolvare a marii probleme: conectarea la gura tuturor conductelor si plasarea de santinele la intrarea in toate minele de minereuri rare. Dupa caderea zidului, in sfarsit se putea trece la implinirea visului. Noi sampanii, cu etichete interschimbabile dupa nevoi, asteaptau in frapiere.

Existenta unei oprelisti insa, religioasa de data asta, a tot amanat marele moment - impotrivirea popoarelor rasaritene si fanatismul unora dintre religiile lor! Dupa ce popoarele fusesera tulburate, scoase in strada si puse sa isi rastoarne propriile organizari, au fost calmate la loc, introduse in case, determinate sa fie mandre de noile situatii si in final puse la treaba pentru a crea plusvaloarea, astfel ca sa profitul sa vina. Caci daca nu pentru asta, atunci pentru ce or mai fi bune popoarele? Ca daca nu erau bune popoarele, se arunca bomba aceea cu neutroni, cu care se tot face vorbire prin 1970 - si se termina mai de mult. Dar ele sunt buuune, ele stiu sa lucreze si sa aduca profitul... Trebuie doar sa le tii in viata, sa fie tinere, bune de lucru, sanatoase, iar asta cu gandirea – sa o mai lase, ca are cine gandi pentru ele!

Iata insa ca, atunci cand parea ca soldatului universal nu ii mai statea nimic in cale, ca din nimic s-au ridicat rand pe rand forte necunoscute ce i-au oprit inaintarea si in pasul doi au facut pasul inainte, obligandu-l la retragere pe aliniamentele anterioare. Erau forte necombatante, nu aveau pusti, ieseau din moschei, sinagogi, temple, geamii, capisti, havre sau biserici spunand ca au aflat si acum stiu! 

De urgenta, au fost pregatite etichete de sampanie anti taliban, anti rebel, anti securitate, anti insurgent (nu insurgenti au fost numiti si colonistii americani ce s-au ridicat la lupta dreapta impotriva Angliei in secolul al XVIII?). S-a deschis focul asupra lor si se inregistreaza victorii. Se tot bea sampanie de atunci. Pare ca anul de fabricare a acestor sampanii a fost unul generos, caci dopurile pocnesc de mai bine de un deceniu si nu se mai termina. Omenirea insa, pare ca s-a cam saturat sa ii cada in cap dopurile de la sticle, iar petrecaretilor – ca li s-a cam acrit de aceleasi sortimente.




Pentru asta, dupa lungul salt inainte inceput in 1990, noua linie de transee este amplasata la Deveselu. Amplitudinea locatiei, statornicia acesteia dedusa din declaratiile reprezentantilor Pentagonului, dar si miscarile Moscovei lasa sa se inteleaga faptul ca aici s-a terminat saltul inainte, ca aici este cap de linie. Ca aici se sapa transeul, se unesc transeele intre ele prin santuri antiinfanterie, ele se latesc si devin santuri anti-tanc, se fortifica, se creaza posturi de observatie, se instaleaza santinele, se organizeaza cai de comunicare si de interceptare a comunicatiilor inamice, se pozitioneaza satelitii... toate cele!


Toate acestea sa insemne ca aici se va inalta un nou zid? Zidul Deveselului? Va fi un zid de aparare? A cui fata de cine? A vestului fata de orient, de data asta? Asa se spune! Sa razbata dintr-acolo semnale de pericol? O frontiera intre civilizatii? O bariera intre religii? Pentru cat timp? Vom vedea de vom trai! 

.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu