Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email

miercuri, 28 decembrie 2016

Multe scrisori pierdute


             (Fapte scrise si descrise de S. Beloia )



Posta Romana, companie a statului ce a fost folosita pentru intaia oara de catre Alexandru Ioan Cuza drept canal de transmitere in dublu sens a informatiilor si documentelor de la unitatile teritoriale de siguranta catre structurile centrale, a fost fara indoiala specializata sub acest aspect odata cu trecerea anilor, iar sarcinile sale au fost diversificate. 
Printre altele, compania de posta a primit si atributii de culegere de informatii prin inlesnirea accesului ofiterilor de informatii la efectuarea controlului secret al trimiterilor postale, operatiune facuta fara indoiala cu stirea structurilor decizionale din cadrul esaloanelor ministerului de telecomunicatii. Lucru lesne de inteles, pentru ca daca asta nu s-ar fi intamplat, statul risca sa devina, prin compania de posta, coautor al faptelor de traficare ilegala de armament si alte substante si materiale interzise pe canalul postal. 
Chiar si asa insa, cand structurile informative au facut greseli, recrutand functionari postali nepotriviti pentru operatiunile de control, au aparut cazuri (dezvaluite ulterior de catre politie si parchete) in care posta romana, contra taxei simbolice platite la ghiseu, a dus la destinatar colete continand droguri.

In cariera mea anterioara, in asteptarea evenimentelor din decembrie 1989, despre care nu stiam nimic la acea vreme, am activat ca si tanar locotenent intr-o structura de securitate acoperita in sediul unui oficiu postal din Timisoara si sub legenda functionarii postei militare in acel spatiu, am avut ocazia sa vad, sa aud si sa faptuiesc multe lucruri privind asigurarea securitatii canalelor postale. Am fost mutat din acel loc caldut si fara nici un risc la adresa mea si scos la vedere intr-un profil de  munca informativa potrivita licentierii ce o obtinusem la terminarea studiilor de specialitate la scoala militara de la Baneasa.

Acum, cand toate acestea sunt de domeniul memorialisticii, cunoscand modul de insertie al intelligence-ului pe canalul postal, care asigura fara discutii securitatea traficului, fireste ca am avut o predilectie in a folosi fara rezerve posta pentru trimiterea de scrisori si colete de fiecare data cand a foat cazul. M-am intristat cand am vazut limitarile si reducerile de buget din ultimii ani, carora posta le-a devenit victima! M-am mirat ca in locul oficiilor postale au aparut fie magazine de haine second-hand, fie sali de jocuri, dar nu era treaba mea sa comentez asta. 
Am conchis ca fara indoiala nivelul controlului secret scazand pe segmentul corespondentei fizice, a crescut in mod adecvat in domeniul celei electronice si ca atare vechiul oficiu postal nu isi mai motiva extensiile mostenite din vremurile socialiste. Si am banuit ca fara indoiala, infrastructura de interceptare a fost desfiintata in sediile postale si adusa in mod logic in sediile militarizate, mult mai bine securizate incat sa nu permita accesul civililor si devalizarea, in cazul tulburarilor de strada, asa cum s-a petrecut in 1989. 
De aici, am concluzionat ca scaderea interesului serviciilor de informatii fata de controlul fizic al volumului de obiecte postale traficate a dus fara indoiala la scaderea calitatii pregatirii si instruirii functionarilor cu atributii in sprijinirea interceptarii comunicatiilor fizice, aspect ce l-am simtit de nenumarate ori pe propria-mi piele.

Din nou, stiu ca nu e treaba mea, dar ma amestec numai si numai pentru ca eu am avut de suferit din cauza lasarii de catre intelligence-ul romanesc la indemana altora a unui segment de institutie publica ce manipuleaza valori. Caci, nu-i asa, secretul corespondentei inca este o valoare pe care o protejeaza structurile de aparare a constitutiei. 

Nu ma voi referi la cele petrecute la scurtul rastimp in care la propunerea unui sef de guvern, CSAT a aprobat privatizarea companiei de posta in favoarea unui grup de prin Asia Mica, iar cand s-au vazut concecintele, a fost nevoie ca rapid acel contract de privatizare sa fie rupt, iar controlul intern asupra canalului postal sa fie preluat in regim de urgenta de catre institutiile romanesti de intelligence. 
Era logic sa nu se mai urmeze linia de privatizare a Postei Romane dupa modelul in care a fost privatizata compania nationala de telefonie, intrucat daca riscurile de securitate erau minore pe canalul telefonic, existand doar pericolul limitarii ilegale a dreptului cetatenesc la secretul convorbirilor, pe canalul postal puteau surveni, sau chiar au survenit in plus alte noi riscuri, de cu totul alta natura, inclusiv la adresa statului, fiind susceptibila interceptarea de catre detinatorii companiei sau de catre agreati ai acestora, chiar a sacilor apartinand postei militare, aflata in custodia Serviciului Roman de Informatii.

Adica a corespondentei dintre absolut toate institutiile statului, una aflata sub prevederile legislatiei privind secretul de stat, ceea ce fiind indamisibil, a condus la ruperea contractului de privatizare, identificarea vectorilor de amenintare, situati bineinteles in sanul acelorasi institutii de stat si informarea parchetelor cu rezultatele obtinute. Lipsind orice raspundere guvernamentala pentru acel act de privatizare, fireste nu a fost nimeni sanctionat nici pentru prejudiciile atunci identificate, nici pentru cele ce ulterior au fost stabilite ca urmare a plangerilor cetatenilor.

Eu unul am fost printre cei care in ultimii ani au folosit intens canalul postal, fiind deopotriva expeditor si cateodata si destinatar de trimiteri postale, fie ca urmare a unui jobb ce il contractasem cu o firma de avocatura din capitala, fie in interes familial, cand am angajat o intensa corespondenta cu institutii de administratie publica si de justitie.

Am folosit exclusiv serviciul public de posta intrucat nu am avut incredere in serviciile concurente private, mai scumpe de cateva zeci de ori si de tot atatea ori mai putin sigure. Nu ca as fi traficat prin canalul postal altceva mai impozant decat documente cu semnificatii de acte juridice, dar contractul cadru pe care il initiam de fiecare data cand am prezentat la ghiseul postei un plic timbrat, beneficiam de dreptul ca acesta sa fie dus la destinatar, si in nici un caz sa fie deturnat si vremelnic sau definitiv retinut din circuit, ori distrus sau pierdut. Cu atat mai mult cu cat nefiind corespondenta mea privata cu alte persoane private, ci una savarsita cu institutii ale statului, plicurile trebuiau negresit sa fie aduse la adresa mea sau duse la cea a institutiilor indicate drept destinatar.

Dar lucrurile nu s-au petrecut astfel! De foarte multe ori, scrisorile nu mi-au parvenit. De foarte multe ori, trimiterile mele nu au ajuns la destinatie! Ceea ce este straniu, in special pentru mine, sa patesc asta!

Am patit ca scriind in patru randuri Primariei comunei Sichevita si am cerut explicatii privind modul in care a fost posibil ca, pe durata unui proces de partaj initiat de tatal meu, sora sa parata a reusit sa instraineze bunuri supuse partajului, in baza unor inscrisuri eliberate din primarie. Nu am primit raspunsurile solicitate intrucat scrisorile mele trimise recomandat,  probabil fie nu au ajuns la destinatie, fie raspunsurile primariei au fost retinute din circuitul postal in drumul lor catre mine.

Am patit ca scriind in sase randuri Parchetului de pe langa Judecatoria Moldova Noua, si cerand de tot atatea ori sa se comunice rezolutiile si ordonantele care fie il scoteau de sub urmarire penala pe faptuitorul a trei amenintari cu moartea la adresa mamei mele, fie clasau plangerea fara audierea martorilor oculari, sa nu primesc acele documente ori din cauza cererile mele nu au ajuns la parchet, ori ca pe circuitul postal au fost retinute raspunsurile trimise catre mine.

Am patit ca adresandu-ma in patru situatii Sectiei 7 de Politie Moldova Noua, pentru a cere ca, la trei ani dupa savarsirea faptelor de amenintare cu moartea, sa se dispuna totusi masurile adecvate de cercetare conform manualului politistului, sa nu primesc nici un raspuns fie din cauza ca scrisorile mele recomandate nu au ajuns la destinatar, fie din cauza ca raspunsurile au fost retinute din circuit pentru a nu ajunge la mine. 

Am patit ca scriind in aceasta vara Casei de Pensii Sectoriale din Serviciul Roman de Informatii si cerand sa se explice care dintre cele doua adeverinte de venit emise in mod straniu de catre SRI Timis in anii 2011-2012 va fi utilizata in recalcularea pensiei mele, sa nu primesc raspuns intrucat fie cererea mea recomandata nu a ajuns la destinatar, fie din cauza ca raspunsul casei de pensii a fost retinut si el din circuit.

Am patit ca scriind Sectorului de Arhive Nationale de la Caransebes, sa nu primesc documentele anterior identificate in custodia acestuia, intrucat probabil ori cererea mea nu a ajuns la destinatar, ori raspunsul, elaborat si pus in circuitul postal, a fost interceptat undeva pe traseu si deturnat de catre persoane cu conduite cel putin stranii. Ii stiu numele factorului postal de rezerva ce a dosit scrisoarea ce venea catre mine, il stie si conducerea Directiei Regionale de Posta Timis. S-a intamplat in acest caz ca dupa depunerea unei plangeri, Posta Romana sa recunoasca ne-ajungerea la mine a scrisorii recomandate cu confirmare de primire si astfel sa isi asume pierderea documentelor ce imi fusesera trimise. Fara nicio explicatie, fara nici un regret ca au fost pierdute documente importante pentru familia mea.
Nici nu a contat ca arhivele statului ma taxasera cu 40 de lei pentru fiecare pagina de document, caci paguba pierderii acelor acte era doar de natura morala, ele referindu-se la bunicul meu din comuna Sichevita declarat din greseala chiabur in anul 1952 si reabilitat dupa doi ani, cand s-a constatat ca de fapt el apartinea categoriei taranilor saraci si mijlocii.

Am patit ca scriind Inspectoratului Regional Timis pentru Constructii, raspunsul acestuia, prin care se confirma existenta si sanctionarea conform prevederilor legale a unor persoane ce au efectuat lucrari neautorizate de extindere la un imobil apartinand partial parintilor mei, sa nu ajunga la mine intrucat acelasi factor postal de rezerva, hai s-a spun, o doamna slab pregatita profesional dar probabil foarte potrivita din acest motiv pentru efectuarea unor acte iresposabile, a semnat in fals, cu semnatura ei proprie, in rubricuta de primire si a facut cu scrisoarea altceva decat ce trebuia. 
Adica, postarita de rezerva nici nu a sunat la usa sa imi predea scrisoarea recomandata cu confirmare de primire, nici nu m-a avizat sa merg la oficiu sa o ridic, ci probabil ca a predat-o altcuiva, foc de interesat sa vada ce continea plicul, ori poate doar interesat ca eu sa nu iau la cunostinta de continutul documentelor din plic. 

Am patit ca, scriind Primariei Timisoara pentru a cere verificarea modului in care s-a facut retrocedarea catre o persoana decedata a locuintei pe care o tineam cu chirie de la stat, fie scrisoarea recomandata cu confirmare de primire sa nu fi ajuns la destinatar, fie raspunsul formulat in primarie sa fi fost retinut din circuit si sa nu mai ajunga la mine.

Am patit ca, scriind Baroului Caras Severin ca sa arat ca o membra a sa s-a  folosit de un un raport de expertiza falsificat, pentru a obtine in doua randuri din partea Parchetului de pe langa Judecatoria Moldova Noua deschiderea si apoi redeschiderea urmaririi penale impotriva parintilor mei, fie scrisoarea mea recomandata cu confirmare de primire sa nu ajunga la destinatar, fie raspunsul acestuia sa fi fost retinut din circuit. Acel raport de expertiza facea parte din dispozitivul unei sentinte civile avand toate investirile necesare, inclusiv sentinta de incuviintare a executarii silite si fusese falsificat prin ruperea in doua si aruncarea uneia dintre jumatati.

Atatea si atatea pierderi! Atatea si atatea scrisori pierdute! Cui au folosit toate aceste pierderi? Ce se poate face cu o plangere solutionata prin recunoasterea retinerii din circuit? Nimic. Ce s-ar putea face cu o plangere penala impotriva postaritei de rezerva sau a Postei Romane? Din nou nimic, ordonantele de neincepere, scoatere sau renuntare la urmarirea penala putand fi si ele retinute din circuit! Si-atunci, care poate fi folosul? Unul singur – ca lucrurile savarsite la adresa unui ofiter roman sa nu se mai repete si la adresa altor oameni.

***


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu