 |
| (Adăugați o legendă) Nu adaug nicio legenda! |
Introducere
In toamna anului 2015 hotarasem ca in
ianuarie 2016 trebuie sa marchez comemorarea a 10 ani de la actul de
retrocedare a locuintei mele, semnat in 2006 de catre Gheorghe Ciuhandu si
Adrian Orza din Primaria Timisoara catre defuncta Steluta Creiniceanu.
Dupa zece ani de incercari zadarnice de
a purta o discutie inteligibila cu functionarimea directiei de patrimoniu din
primarie, am zis ca hai s-o pun de-un protest in strada, poate reusesc sa le
captez atentia.
Dupa ce un deceniu intreg privirile
inexpresive (ca sa nu zic altcumva, din politete pentru cititori) ale celor din
primarie m-am convins ca problema nefiind inteligibila, este nerezolvabila, am
zis sa fac o gluma trista si sa organizez un protest. Un protest jubiliar,
potrivit numarului de ani ce trecusera de la retrocedare. Am cerut aprobarea
necesara de la primarie si am instiintat inspectoratul de jandarmi cu planul
meu.
Trec repejor peste amuzamentele ce mi
le-au provocat atitudinile superb de destepte ale functionarilor ce nu puteau
pricepe de ce vrea sa protesteze o singura persoana si nu mai multe, pentru ca in
final mi-au preluat hartiile scrise de acasa la calculator, le-au citit si abia
atunci au priceput cine sunt si ce vreau. Asta era prin luna noiembrie 2015.
Dupa vreo luna de zile, intre Craciun si
Revelion, m-a sunat de la primarie o doamna ce avea gura plina si mi-a cerut sa
merg sa-mi iau aprobarea. Ma aflam la doi pasi de biroul dansei, asa ca in trei
minute ii bateam la usa. Era tot cu gura plina, saraca, lua ujina, asa ca am
inteles ca este nepotrivit sa ii pun alte intrebari, am luat hartia si am
plecat.
O comisie intrunita anume pentru
solutionarea cererii mele hotarase ca voi protesta pe platoul de la intrarea in
Parcul Central, in data de 6 ianuarie, la ora 9 dimineata.
Adica fix de
Boboteza si fix dupa 10 ani de cand primarul Gheorghe Ciuhandu semnase dispozitia de retrocedare
catre femeia ce era cu siguranta oale si ulcele.
Cerusem sa ma amplasez in fata
primariei, de fapt sub geamurile lui Robu, Stoia si Cojocari, dar se vede ca pe
langa multele probleme imobiliare ce le ingreunau situatia penala, asta le mai lipsea
- un protestatar care sa le strice imaginea sau mai rau, sa compara in instanta in calitate de martor al DNA!
Na, la data respectiva, pregatit cu
toate cele, la ora 9 punct am fost in locul indicat. Unde la inceput fusesem
mahnit ca nu m-au lasat sa protestez unde voisem eu, acum vazand ca audienta
mea este nesperat de mare din partea celor veniti sa ia apa sfintita de la
Catedrala Mitropolitana, m-am mai linistit, mai ales dupa ce am inceput sa
socializez cu sutele de trecatori care ma abordau plini de compasiune.
Aveam cu mine trei panouri inscriptionate,
ce descriau motivele principale ale protestului. Ele evidentiau faptul ca
protestez atat impotriva primariei care facuse acel act de nemaiauzita
improprietarire post mortem, dar si impotriva unei fundatii din Bucuresti.
Acea fundatie fantomatica, dupa ce a mostenit-o (!) pe defuncta s-a intabulat in cartea funciara, dar –
straniu!- nici prin gand nu ii trecea sa imi ceara chirie sau sa ma dea in
judecata pentru evacuare, astfel ca, obtinand un titlu de evacuare, sa pot
aplica la primarie pentru o alta locuinta. (va urma)
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu