Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Loading...

Follow by Email

luni, 28 decembrie 2015

Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea I)




Intr-o zi de marti, pe la sfarsitul lui martie 2006, m-a sesizat o prietena ce avea surse in primarie, ca locuinta noastra din Timisoara, str. Ion Ghica nr 1, ap 3, apartament cu doua camere si anexe, fusese retrocedata administrativ in baza Legii 10/2001, de catre Primaria Timisoara  - doamnei Crainiceanu Monica Steluta din Bucuresti, str. Alecu Russo 24-26, ap. 7, sector 2. Cu aceeasi ocazie, acelei persoane i-au fost retrocedate si apartamentele 6, 9 si 10 din imobil, iar apartamentele 4, 7, 8 si 11 din cladire au fost retrocedate sotiei interpretului Cornel Constantiniu, ruda a beneficiarei Crainiceanu.

Nu era o noutate stirea unei posibile retrocedari cu cantec, in legatura cu acest subiect si familia mea si SRI Timis avand numeroase informatii. 

Stiam ca acea doamna a incercat timp de 7-8 ani, fara succes, sa obtina in justitie retrocedarea imobilului, in baza Legii 112/1995. Mai aflasem ca imediat dupa aparitia Legii 10/2001, Crainiceanu Monica Steluta ceruse retrocedarea administrativa a acelui imobil. Ca era sprijinita de diversi liberali locali si de la centru, ea fiind fiica unui liberal cu notorietate. Ca insusi Calin Popescu Tariceanu intervenise la primarul Ciuhandu in cursul  repetatelor curtari din 2005 pentru inghitirea PNTCD-ului. 
Cu titlul de zvon, mai aflasem ca  in toamna lui 2005, inaintea retrocedarii, Crainiceanu Monica Steluta ar fi decedat, dar ca anumiti revolutionari locali apropiati dreptei liberale doreau in continuare sa mute acel imobil din proprietatea statului in cea a unei fundatii, pentru dezmembrare si valorificare la bucata.

Toate acele informatii, ce priveau statutul locativ al familiei mele, le raportasem tanarului sef de pe atunci al SRI Timis, un anume Cristian Daescu, care in afara de a-i injura si a-i numi “cretini” sau “ciumegi” pe cei nominalizati in rapoartele mele scrise, altceva nu a facut. Ins reprezentativ al generatiei de ofiteri angajati cu recomandari politice si cu eludarea conditiilor eliminatorii in proaspat-infiintatul SRI, el avea o singura grija – sa vada din care parte bate vantul, ca sa nu isi ude pantofii. Afland cum bate vantul in acel dosar de retrocedare, Daescu a stiut sa isi fereasca pantofii.

Retrocedarea administrativa a facut obiectul dosarului 281/1582/26.02.2002 de la Primaria Timisoara, Directia Patrimoniu, Comisia Tehnica pentru Aplicarea legii 10/2001, dosar instrumentat de un anume functionar Dumitrescu de pe la Registrul Agricol al Primariei Timisoara.

Imobilul de pe str. Ion Ghica nr. 1 fusese nationalizat in anul 1956 si avea notata in Cartea Funciara o ipoteca a Statului Roman, intr-o suma neprecizata.
Intre 1995 si 2005, imobilul fusese revendicat in justitie, in cadrul mai multor dosare, de catre un grup de persoane din Bucuresti cu nume asemenatoare celor inscrise in cartile funciare ale imobilului, dar cererile acestora fusesera respinse pe motiv ca ele nu sunt unele si aceleasi cu cele din cartile funciare.

In acel an 2006, trei dintre apartamentele din imobil se aflau in proprietate personala, iar doua dintre apartamente apartineau Primariei Timisoara, fiind locuite trei familii chiriase, cu probleme sociale - refugiati din Bulgaria, persoane cu handicap si o familie de cadre SRI, care numarau 12 persoane. Patru dintre apartamentele de la parterul cladirii erau spatii comerciale. Aripa a cladirii ce era ocupata de chiriasi, retrocedata beneficiarei din Bucuresti, nu era racordata la sistemul centralizat de incalzire, nu dispunea de apa calda sau de gaz, locatarii incalzindu-se cu lemne.

Mergand in audienta in primarie, am primit mai tarziu prin posta o copie a Dispozitiei 44 din 05.01.2006 semnata de primarul G. Ciuhandu si secretarul I. Cojocari. La data respectiva, pentru apartamentul 3 se afla in vigoare Contractul de inchiriere nr. 1208.26.06.2000, semnat cu Primaria Timisoara, avand termen de expirare la 08.04.2009.

Necunoscandu-se oficial ca beneficiara retrocedarii era decedata, am intrat in legaturi de corespondenta la adresa acesteia si am notificat cele la care ma obligau prevederile Legii 10/2001 si ale OUG 40/1999 in calitate de chirias. Intrucat scrisorile au fost returnate cu mentiunea “destinatar decedat”, m-am adresat Primariei Sectorului 2 din Bucuresti, care a confirmat faptul ca numita Crainiceanu Monica Steluta a decedat in anul 2005, anterior semnarii Dispozitiei de retrocedare nr. 44/05.01.2006, trimitandu-mi si o adeverinta.

In continuare, in anul retrocedarii dar si ulterior, au aparut la usa mea diverse persoane – medici, avocati, oameni de afaceri constructori, tigani localnici si de peste Dunare etc, ce au manifestat interes fata de apartamentul 3, fie pentru ele insele fie pentru diversi terti. Niciun alt apartament nu a intrat in vederile niciuneia dintre  acele categorii de persoane, ci doar locuinta noastra. 
Presiunile exercitate au fost de cele mai multe ori insotite de invective si amenintari cu agresiunea fizica sau cu chemarea in justitie, insa vreme de 10 ani niciuna din acelea nu a fost materializata.

De ce oare, daca interesele acelea au fost legitime? (va urma)

***







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu