Timisoara, Ghica 1, retrocedare cu cantec a unei locuinte de stat (partea a II-a)

(urmare)

In aprilie 2006, in imobil a aparut doamna Radulescu Cornelia Ecaterina (fost rezident in Republica Sud-Africana), prima dintr-un lung sir de personae ce aveau sa tot vina cu presiuni de a pleca din locuinta. Locuia in Timisoara, P-ta Plevnei nr. 4 si stiam ca este cautata de catre politia din Constanta pentru implicarea intr-o retrocedare frauduloasa. Ni s-a recomandat ca fiind nepoata beneficiarei Crainiceanu Steluta, a afirmat din start ca este mai tare decat SRI-ul si, pastrand ascunsa informatia privind decesul matusii ei, a pretins diverse chirii in numele acesteia. Unii locatari i-au platit, dar noi i-am cerut un contract de inchiriere si atunci a plecat la plimbare.

In aceeasi perioada, familia unui medic, ce deja detinea o proprietate in imobil, a lansat versiunea ca ei ar fi cumparat deja apartamentul 3 si ca va trebui sa il eliberez. Dupa mai multe tatonari privind rezistenta mea la noile presiuni, acea familie a sfarsit prin a renunta si si-a cumparat un alt apartament din imobil, insa dintre cele retrocedate sotiei lui Cornel Constantiniu.

In iulie 2006, aceeasi familie a introdus in imobil doua grupuri de tigani, ce detin inca doua imobile pe aceeasi strada - la nr. 2 si pe bd. 16 Decembrie, la nr. 8, care de asemenea au pretins ca sunt deja proprietarii apartamentului in care locuia familia mea.

In august 2006 au aparut la usa alte si alte familii de  tigani, care au pretins, vorbind cu accent sarbesc, ca sunt “da la Sarbia” si au cerut numaidecat sa vada locuinta, intrucat - unii ar fi cumparat-o deja, iar altii – ca doresc negresit sa o cumpere. Nu ne trebuiau asemenea musafiri, asa ca au plecat cu palariile in mana, bodoganind pe sub mustati.

In anul 2007 in imobil a intrat avocatul Camil Peia, fost sef de cabinet al primarului Ciuhandu. Acesta s-a interesat insistent, prin vecini, despre apartamentele 3 si 4, afirmand ca are clienti ce doresc sa le cumpere. Desi Camil Peia fusese remarcat la domiciliul numitei Radulescu Cornelia  Ecaterina inca in perioada cand se constituia dosarul de retrocedare a imobilului, cand i s-a pus in vedere acest aspect, a negat, dar dupa aceea niciodata nu a mai fost vazut in compania doamnei respective.

Ulterior insa, in reprezentarea sotiei interpretului Cornel Constantiniu, pe care initial o anuntase ca fiind mostenitoarea defunctei Crainiceanu Steluta, Camil Peia a formulat actiunea de evacuare silita din apartamentul 4 a familiei Abrudan, refugiata din Bulgaria cu doi copii, dintre care unul cu handicap locomotor.

In paralel, in baza relatiilor pastrate in Primaria Timisoara, Camil Peia a facilitat si a urgentat acordarea unei locuinte sociale familiei Abrudan, care in baza titlului executoriu de evacuare astfel obtinut, a solicitat si primit de urgenta un nou contract de inchiriere pentru o alta locuinta sociala undeva prin Freidorf, eliberand apartamentul ocupat pe Ion Ghica.

In august 2010, introdus de catre Radulescu Cornelia Ecaterina, in imobil a intrat ing. Mihail Tranca (posibil ruda cu judecatoarea Anamaria Tranca de la Tribunalul Bucuresti), component al Consiliului Director al Fundaţiei „Dr. Avram Imbroane a românilor de peste hotare” din Bucuresti, str. Gloriei 83. Dansul a pretins ca  fundatia este mostenitoarea beneficiarei initiale - Crainiceanu Monica Steluta - si eu fie va trebui sa eliberez apartamentul 3, fie sa va trebui sa achitat chirie ONG-ului.

Acesta, la randul sau, l-a introdus in imobil pe un tanar din Timisoara – Constantin-Bratu Cristian, str. Diaconu Coresi nr. 123, ce conducea un Asociatia Pro Democratia, filiala Timisoara, pe care l-a prezentat drept secretarul acelei fundatii.  Prin sprijinul primit de la familiile prpoprietare, acesta a devenit ulterior membru cu vot majoritar al Comitetului Asociatiei de Proprietari din imobil, calitate in care a escaladat actiunile impotriva ultimelor doua familii de chiriasi – Gutulescu Ion, cu patru membri din care doi cu handicap locomotor si Beloia Saul, sot-sotie, cadre militare in activitate, avand un copil.

Trebuie spus ca cele trei familii proprietare din imobil s-au coalizat, prin actiuni jenante impotriva chiriasilor – le-au interzis accesul in pod, in subsol, la magaziile cu lemne de foc, le-au taiat apa rece, i-au tracasat organizand scandaluri la adresa lor etc etc.

La randul sau, in 2010, Constantin-Bratu Cristian l-a introdus in imobil pe avocatul Cristian Clipa, lector la Facultatea de Drept, care de nenumarate ori a amenintat cele doua ultime familii de chiriasi ca le va intenta procese grele si evacuari costisitoare, de zeci de mii de lei si a obtinut in final cedarea din partea familiei Gutulescu, ai carei membri s-au speriat, si-au luat putinele lucruri agonisite si au plecat inapoi intr-un subsol din Freidorf, de unde venisera in anul 2002, cand primisera repartitie pe Ion Ghica.

Fata de familia de militari, avocatul si-a organizat o cu totul alta strategie, a elaborat documente si a emis somatii-notificari - goale de continut si fara nicio forta sau temei juridic, de fapt el simula o exacerbare juridica, in speranta ca si cei trei ultimi chiriasi se vor speria si vor pleca si ei din imobil.

Avand o anumita calitate profesionala si umana, cei doi SRI-sti nu au protestat in vreun fel impotriva samavolniciilor ce li se instrumentau. 

Dar lipsindu-le o alta calitate - cea procesuala, cei doi nu s-au putut adresa vreunei instante pentru a obtine un titlu de evacuare sui a parasi locuinta in mod legal. Nimeni nu i-a dat in judecata pentru a fi evacuati. 

La 10 ani dupa retrocedare, locuinta inca se afla in posesia fostilor chiriasi militari. Intre timp, unul dintre ei a devenit pensionar. Nimeni nu ii solicita chirie. Nimeni nu le mai cere sa plece. Nefiind evacuati, nu pot solicita Primariei Timisoara includerea pe lista de prioritati in vederea obtinerii unui alt spatiu locativ, desi ar indeplini conditiile necesare.

Pe piata acestui gen de retrocedari, anumite surse, probabil apropiate SRI, vehiculeaza ideea potrivit careia fundatia proprietara ar fi o structura de acoperire a Serviciului de Informatii Externe, fapt ce ar explica retinerile lui Daescu, in urma cu 10 ani, de a sesiza parchetele cu privire la actiunile suspecte prin cartile funciare ale defunctei Stela Crainiceanu.

Alte surse, cu certitudine apropiate SIE de data asta, afirma contrariul si sustin ca de fapt structura de protectie din SRI, din motive greu de estimat, este cea care a impins dosarul retrocedarii Ghica 1 sub nasul primarului, iar acesta l-a semnat fara sa ii pese de consecintele sociale ce avea sa le genereze. 

Oricare ar fi adevarul, atitudinea non-combativa a acelui fost comandant Cristian Daescu ramane perfect explicabila din ambele puncte de vedere, in oricare dintre variante el fiind foarte atent sa nu isi stropeasca propriii pantofi.

***