Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

duminică, 20 noiembrie 2011

Despre scop si despre mijloace in reconceptualizarea detectivismului



.

de Saul Beloia, 20 noiembrie 2011

.


Desigur ca a sedea pe margine, a privi la confruntarile ideologice din sanul breslei detectivilor, asa cum fac eu de ceva vreme, a analiza si a trage concluzii, atata cat ma duce priceperea, ar parea sa spuna ca nu am altceva mai bun de facut! Ba mai mult - fiecare dintre competitori, ar putea cu buna dreptate conform propriilor interese sa spuna ca sunt carcotas, ca fac jocul adversarului, ori, daca am tras concluzii neplacute ambilor combatanti, ca il reprezint pe un al treilea, ce asteapta rabdator ca primii doi sa isi epuizeze energia, pentru a intra in teren si a transa disputa in favoarea sa.

Desigur, toate aceste posibile pozitii ale beligerantilor constituie si ele materia prima in analiza unor crampeie din fenomenul detectivistic si numai bine sunt cu constiinta impacata ca am tinut cont si de opiniile lor.

Revenind la audierea publica de la Valea lui Liman, care urma sa initieze un proces de amendare a Legii 329/2003 astfel incat insesi fundamentele detectivismului sa fie modificate, incepand cu chiar accesul in profesie, mie mi se pare ca evenimentul a fost sursa ce a generat starea de lucruri ce inca mai rabufneste, partial in publicatia Detectivul.ro si partial in retelele telematice ale detectivilor. In contrast cu maretia scopului propus, a lipsit sprijinul profesionist din partea detectivilor prezenti, sala a fost vizibil slab pregatita pentru abordarea subiectului, depozitiile au dovedit amatorism si au batut campii, de cele mai multe ori faca nicio gratie, fapt chiar remarcat de catre unul dintre invitatii ne-detectivi, iar grupul de experti, in mai multe situatii a fost nevoit sa intervina si sa salveze discutia si situatia de ansamblu.

Peste toate aceste neimpliniri ce tin de instrumentarul participativ, mai este posibil ca finalizarea audierii publice sa nu faca altceva decat sa mai umple sertarul vreunei comisii dintre acelea multe ai caror membri strang initiative legislative de la cetateni si se prefac ca le si iau in seama cand participa la legiferare.

Voi conchide ca zarurile privind realizarea securitatii cetateanului de catre organizatii private nu la Valea lui Liman s-au aruncat, dar ca exercitiul democratic al exprimarii liberei opinii s-a produs aici cu mare succes si ca, pus in opera de societatea civila, reprezinta un varf de performanta si poate constitui un util indreptar pentru alte viitoare initiative.

Cam in vremea cand am aflat despre evenimentul detectivistic ce urma sa se savarseasca si pana incoace, hat dupa incheierea lui, m-am tot intrebat de ce Mircea Chirila, pe care il recunosc a fi unul din putinii docti prezenti la lucrari, a preferat sa isi risipeasca energia organizandu-l sub egida Asociatiei Nationale a Detectivilor din Romania – ANDR, chiar reprezentant regional al acesteia fiind - si astfel sa ancoreze dosarul intregii initiative intr-un ilustru anonimat?

Nu am putut intelege de ce a ratat ocazia sa organizeze si sa deschida dezbaterea temei sub egida propriei organizatii neguvernamentale si astfel sa aduca in beneficiul initiativei sale aportul coplesitor al unui mare numar de ilustri intelectuali banateni grupati inca de la infiintare in staff-ul acesteia? Si in context, sa obtina efecte si un ecou incomparabil mai mare si de un cu totul alt impact chiar si in sfera Parlamentului Romaniei, cu sanse mai bune, zic eu, de a initia amendarea Legii 329/2003!

Si totusi, in pofida unei atari perspective, ANDR a fost cea care a patronat - prin presedinta sa si prin cei cativa membri detectivi veniti din tara - lucrarile audierii publice ce viza crearea unui curent de opinie menit a aduce anumite avantaje categoriei profesionale a detectivilor.

Sa fi savarsit Mircea Chirila o eroare de strategie?

Putin probabil, pentru ca ani de zile, agenda sa zilnica de lucru era construita pe principii strategice, mai ales in perioada cat avusese responsabilitati nationale – in calitate de sef de serviciu departamental de informatii, sau regionale - ca si responsabil cu securitatea frontierei de stat si a combaterii traficurilor de toate felurile!

Sa fie vorba de o eroare tactica, pe care, daca acum ar realiza-o, ar putea sa o indrepte printr-un simplu joc de glezne? Si asta este putin probabil, pntru ca am remarcat ca Mircea Chirila, care stie foarte bine sa sesizeze greselile altora, evita cu maiestrie propriile greseli! Cunoscandu-l oarecum personal, nu pot sa cred ca Mircea Chirila nu ar fi inclus un asemenea eveniment in calendarul propriei fundatii! Si atunci?

Daca apreciem ca ANDR parcurge o etapa mai putin prolifica atat pentru membrii sai – imputinarea numarului de cotizanti, scaderea gradului de fidelitate prin dezertare si prin trecerea la alte structuri asociative, cat si pentru presedinta sa, ce pare sa se situeze implacabil intr-un prelung con de umbra, gestul lui Mircea Chirila pare a fi un foarte util balon de oxigen oferit Asociatiei. Asa stand lucrurile, plasarea evenimentului sub umbrela unei asociatii ce chiar daca pare aflata in contradictie cu insasi principiile care o fundamenteaza, ar putea sa readuca increderea membrilor asociatiei in actul de asociere si in proprii lideri, ar putea sa ii reapropie de statutul si regulamentul acesteia, ba chiar ar putea genera un curent de simpatie menit a aduce noi membri sau a readuce inapoi o parte dintre dezertori! Proces care, in situatia actuala a prefacerilor din mediul detectivismului romanesc, ar fi asimitat unui adevarat succes si ar fi receptat drept o victorie deplina si o buna lovitura de imagine!

Asadar, de ce sa fi dorit Mircea Chirila sa atinga scopul comunitatii detectivistice nu prin institutia ce ii apartine exclusiv, ci printr-una de care s-a apropiat doar de doi-trei ani?

Drept este, Mircea Chirila este stiut cu atitudini si gesturi demne de un bun samaritean, la masa sa oricand avand loc orice flamand! Se stie ca gesturile sale, intotdeauna de amploare, au generat mai mereu o multumitoare stare de mecenat celor cu care s-a aflat in contact. Sa fi fost asta suficient pentru a-l determina ca, prin alegerea facuta, sa readuca in atentie atat ANDR cat si pe presedinta sa si sa le faca partie?

.
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu