Atatea ar fi de spus despre cele intamplate in ultima vreme in viata publica a categoriei profesionale a detectivilor, incat pare ca ar fi o adevarata realizare din partea mea sa abordez problemele intr-o ordine pe care toata lumea sa o socoteasca in mod unanim ca prioritara!
Judecand dupa instrumentele folosite in tratarea unor probleme, prima senzatie este ca detectivii au intrat in campanie electorala cu mult inaintea grupurilor politice. Vreun observator pesimist ar spune ca un grup politic interesat sa puna in propria obedienta detectivii, i-a impins spre o campanie cu iz electoral si ar prognoza ca alt grup politic va incerca sa contracareze demersul. Vreun observator optimist ar zice ca mediul detectivistic a fost urcat pe bancul de testari, pentru a i se vedea din timp reactia in pragul destelenirii legislatiei de securitate nationala. Vreunul neutru ar putea conchide ca amandoi cei dinainte ar putea avea dreptate.
Pe de o parte, dezvaluirile, denunturile mediatice si acuzele formulate la adresa unor persoane, e drept private, dar amplasate la varful Asociatiei Nationale a Detectivilor din Romania - ANDR, publicarea de documente incendiare, inclusiv de scrisori private, interventiile multiple in favoarea exclusiva a acuzatorilor, toate acestea pot fi intelese fara echivoc ca purtatoare ale dorintei de schimbare a conducerii asociatiei, a politicii acesteia sau cel putin a vreuneia dintre deciziile de mare importanta luate in cadrul lucrarilor congresului din 2010.
Pe de alta parte, tacerea deja prea lunga a partii aratate cu degetul, lipsa de reactie a unui organism cu o conducere la urma urmei colectiva, care functioneaza pe principii afirmat democratice, privat dar cu larga expunere publica, toate acestea par sa indice fie o deplina siguranta de sine, fie dimpotriva, o imensa teama fata de intrarea in arena, fata de acceptarea confruntarii fata in fata si a luptei de idei, aceasta in conditiile in care o reactie oficiala a ANDR este asteptata de la bun inceput si un spatiu la ziar i-a fost alocat din start, fie, finalmente, pot sa tradeze o grija deosebita de economisire a munitiei, ce ar putea fi pastrata pentru alte batalii, ce-ar sta sa vina!
Ce poate sa inteleaga detectivul de rand, cel ca mine, in fata unei atari situatii, intre doua congrese ANDR in care nu au fost nici cele mai mici dispute pe tema candidaturilor la functia de presedinte ANDR?
Dintr-o prima perspectiva, toate au inceput pe 29 octombrie 2011, odata cu desfasurarea intalnirii de la Valea lui Liman, cand sala de sedinte a hotelului a gazduit cateva zeci de persoane din toata tara – detectivi si nedetectivi, iar restaurantul a primit pana la refuz musafiri dintre cei mai distinsi si diversi.
Parea ca tema privind apararea securitatii, drepturilor si libertatilor cetateanului, prin mijloace si metode specifice detectivului particular, a suscitat interes, daca ar fi sa ne luam dupa faptul ca o suma de persoane au sosit acolo pentru dezbateri tematice.
Daca ar fi sa raportam insa numarul participantilor la cifra de 2000 de detectivi atestati la nivel de tara, interesul fata de problema pare sa apartina unui grup ceva – ceva mai restrans, localizat doar la nivelul ANDR.
Dintr-o alta perspectiva insa, se parea ca toate au inceput odata cu audierea Directorului SRI in Comisia parlamentara de control a activitatii SRI, eveniment derulat cu o saptamana mai inainte, de fapt odata cu preluarea in presa virtuala a adnotarilor referitoare la tema securitatii ceteteanului. Desigur, sefii SRI mai prezentasera rapoarte, acestea fusesera preluate si discutate si in alte dati, insa parea ca de data aceasta, printr-o ciudata potriveala, abordarile d-lui George Cristian-Maior si cele ale d-lui Mircea Chirila, gazda a dezbaterii pe marginea temei privind securitatea privata a aceluiasi cetatean, nu numai ca s-au suprapus intrucatva ca mod de abordare, dar s-au si sincronizat in timp cu oarecare precizie. Departe de mine gandul la anumite confidente intre cei doi demnitari ai statului.
Mai degraba tind sa cred ca o pasarica din mediul parlamentar i-a soptit celui din urma titlul temei audiate de catre comisia SRI si i-a dat astfel ocazia sa pregateasca si sa exprime, sub auspiciile ANDR, dorinta de a face parte din nou din clubul select al aparatorilor securitatii, dar de pe metereze private, asta dupa ce in urma cu multi ani a parasit structurile Brigazii Antiteroriste a SRI pentru a ocupa un post de seama in MAI.
Cumva-cumva, dintr-una din perspective, parea ca SRI ar dori sa spuna ca legislatia actuala de securitate nu mai poate proteja cetateanul in fata riscurilor si amenintarilor mileniului 3, iar din cealalta perspectiva, mediul detectivistic parea sa spuna ca in legea proprie ar mai fi loc de o prevedere-doua, care sa ii atribuie sarcini in materia securitatii cetateanului onest si platitor de taxe, caruia noul stat - modern si mai suplu, i-ar fi ceva mai dificil sa ii asigure – potrivit actualelor prevederi - cele necesare sigurantei sale.
Prin forta obisnuintei sau prin cea a imprejurarilor, m-am numarat si eu printre cei invitati la manifestare, ecusonul cu chenar verde ce-mi purta numele imi preciza calitatea de invitat, iar o lista scrisa de mana cu greseli, corecturi, adnotari si subnotari, preciza si suma de 100 de lei pe care trebuia sa o achit unei domnisoare din staff-ul central al ANDR, ce reprezenta asa zisul secretariat tehnic al adunarii. Mai facusem astfel de plati la consfatuiri anterioare, asa ca nu am cerut chitanta, iar secretara nu parea dornica sa elibereze una. Am renuntat sa mai primesc si ecusonul, dar la calitatea de invitat –nu, la urma urmei, eu mobilizasem sau adusesem la lucrari, nu-i asa, aproape un sfert dintre detectivii prezenti. Imi castigasem niste drepturi acolo, nu? Asa ca am luat parte, cu toata atentia necesara unui observator extern.
Pentru ca nu am reusit sa aflu daca detectivii fondatori au plecat de buna voie sau au fost inlaturati, daca detectivii de onoare au renuntat singuri la calitate ori li s-a retras, am preferat sa ma tin la distanta, asa ca am ezitat sa intru intr-un club despre care unii spuneau sus si tare ca este select, iar altii fie se abtineau, fie radeau manzeste. Mai apoi am aflat ca desi intr-o vreme Asociatia, modesta ca numar de membri, militase pentru cresterea numarului celor inscrisi, acum adopta, conform unei reorientari dogmatice, o politica noua potrivit careia a trecut la retragerea calitatii de membru unui numar semnificativ dintre membrii sai traditionali.
Calitatea de nemembru nu m-a lipsit insa de placerea de a fi voluntar timp de aproape un an, de a desfasura o placuta, instructiva si utila munca in beneficiul structurii banatene - proaspat recunoscuta de la centru si infiintata odata cu numirea unui reprezentant regional in persoana lui Mircea Chirila - si nu in ultimul rand de a ma afla in apropierea unor factori decizionali de la varful ANDR si de a angaja relatii profesionale cu acestia deopotriva din sfera pragmatica a profesiei si din cea teoretica si organizatorica.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu