.
de Saul Beloia
O tentativa de descifrare si evidentiere a contextului in care a aparut fenomenul social numit detectivism dar si nasterea unei profesii noi in gama profesiilor liberale, total diferita de celelalte, suscita interes indiscutabil cu precadere in mediile practicantilor in domeniu, dar si indreptatita atentie in domenile carora detectivismul le este conex.
Ca sa continui demersul initiat in urma cu ceva vreme, pe de o parte stimulat de reactiile favorabile inregistrate si pe de alta parte realizand ca este dorita aflarea continutului integral al unei investigatii aproape jurnalistice, am trecut la sintetizarea datelor rezultate din cercetarea anterioara, in speranta ca textul se va lasa finalizat in acest al doilea episod.
Daca este sa ne intoarcem in timp si sa vedem cine se afla in anii 2003-2004 la butoane si a decis legalizarea detectivismului si mai apoi, la scurt timp, amendarea respectivei legi, vom gasi cu mai mare sau mai mica surprindere nume de personalitati indelung vehiculate pe piata gherilei politice, a celei din justitie si mai ales a celei din administratia publica centrala. Nume vehiculate in registre mediatice de altfel dintre cele mai diverse, definite insa cu precizie de o constanta si unanima contestare pe toate canalele publice de comunicare.
Analiza facuta pe marginea nasterii detectivismului aduce in prim plan o serie de conexiuni intre detectivism si ministerul de interne, aparent nemotivate inaintea aparitiei /modificarii legii, dar legalizate si devenite in mod firesc legitime ulterior.
Asadar, atat in 2003 cat si in 2004, la Cotroceni se afla Ion Iliescu. Gratie deciziei sale, la SRI era director Radu Timofte, la Senat era presedinte Nicolae Vacaroiu, la Camera Deputatilor prezida Valer Dorneanu, iar prim ministru se afla Adrian Nastase.
Exceptandu-l pe Timofte, am enumerat primii patru oameni in stat ce isi pusesera semnatura pe textul Legii 329/2003 si pe cel al Legii 353/2004, lege de modificare si completare a celei anterioare. L-am adus in discutie in acest context pe seful SRI pentru a evidentia legatura sa cu internele si a sublinia ca acesta, granicer la baza, a avut un periplu profesional si in acest domeniu, dupa ce granicerii au fost preluati in vederea upgradarii ca politie de frontiera.
Este prima conexiune intre detectivism si interne, creata via directorul SRI din vremea aparitiei detectivilor.
Trebuie facuta precizarea ca presedintele Valer Dorneanu a lipsit in iulie 2003 de la lucrarile camerei inferioare in care se vota textul legii devenita 329, iar in locul sau a semnat, de la sine inteles, nimeni altul decat Viorel Hrebenciuc!
Aparent, dar doar aparent, nicio conexiune cu internele!
In anul urmator, tot in luna iulie, la lucrarile sedintei de camera in care se votau modificari la legea detectivului particular, Nicolae Vacaroiu a fost strigat lipsa nemotivata, iar in locul sau a semnat Doru Ioan Taracila, fost ministru de interne cu incepere din primavara lui 1994 si pana in iarna lui 1996.
Acesta a creat a doua conexiune intre detectivism si interne.
Sa mai evidentiem faptul ca ministri de interne la cele doua momente, asadar beneficiari directi ai efectelor juridice generate de cele doua legi erau Ioan Rus in 2003 si Marian Saniuta in 2004.
Aceste doua precizari devin importante in primul rand prin noile conexiuni dintre detectivism si interne, cu precizarea ca ele compar inaintea aparitiei legii.
Din start, ideea plasarii tuturor avatarurilor profesiei de detectiv in resortul internelor nu a avut niciun oponent, nimeni dintre cei nominalizati mai sus nu a avut alta opinie, nici macar de forma. Toata lumea, de la presedinte de stat pana la cel de camera, dorea structura privata in ograda internelor. Nu pentru ca aici ar fi existat prea putine atributii. Nu pentru ca culegerea de informatii de catre structuri private nu ar fi putut fi plasata sau dorita in alta parte. Dar pentru ca toti cei mentionati gandeau problema in mod unitar, decizia a fost luata conform si legislativul a votat in consecinta, trimitand apoi la promulgare textul in forma cunoscuta.
Pe cale de consecinta, anumitor structuri din minister si din inspectoratele judetene le-au revenit prin lege, metodologii de naplicare si ordine interne, atributii precise de luare sub control a primei componente informative private lansata la apa.
Conform ultimei versiuni a Legii 329/2003 modificata si completata cu prevederile Legii 353/2004, acestora le reveneau raspunderi complexe, incepand de la intocmirea si aprobarea dosarului de inscriere la examenul de atestare a candidatului in profesia de detectiv si pana la verificarea cunostintelor sale, eliberarea atestatului, verificarea documentelor de constituire a agentiilor si cabinetelor individuale, avizarea sediilor acestora, acordarea licentelor de functionare, verificarea activitatii detectivistice efective prin controlul documentelor si cazurilor, verificarea si controlul dotarilor cu mijloace auto, aparatura si echipamente tehnico-operative, foto-video, informatice si de comunicatii etc.
Toate aceste aspecte ale realitatii publice din Romania, anterioare si ulterioare anilor 2003-2004 sunt in completare la un lung sir de alte fapte, evenimente, procese si fenomene succesive ori concomitente, divergente ori convergente detectivismului, parte dintre ele discutate in materialul anterior.
O alta importanta categorie de aspecte ale aceleiasi realitati – mai putin evidentiata in piata publica, va fi revelata si dezbatuta in continuare.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu