Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email

vineri, 21 august 2015

O minte sclipitoare, născută fără şansă




Timisoara, 2007

Nu a fost niciodată un favorit al destinului… Părea să nu aibă nici cea mai mică şansă să răzbească într-o lume a prejudecăţilor, dominată în exclusivitate de puterea banului. A trecut peste toate şi a hotărât să înveţe cu ardoare, pentru a ajunge undeva foarte sus.

Cel mai bine clasat elev din zona de vest a ţării, în topul mediilor de la bacalaureat, este timişoreanul Marian Guţulescu. A fost la doar patru sutimi de nota maximă şi doar controversatul subiect de la română a stabilit ca media sa generală să fie doar… 9.96. Pentru acest lucru nu a luat nici măcar o oră de meditaţie. Nici nu avea cum. Venitul cumulat al celor doi părinţi ai săi este de 500 de lei. Atât mama, cât şi tatăl său sunt acum în şomaj. Mama şi-a pierdut, cu doar câţiva ani înainte, mâna dreaptă, într-un accident de muncă, iar tatăl elevului genial şi-a pierdut un ochi în tinereţe.

Fără toceală, fără meditaţii…
Marian nu a cedat greutăţilor şi a făcut tot ce putea pentru a-şi atinge scopul suprem. Culmea, despre cel care a fost la doar patru sutimi de media maximă la bac nu se poate spune că este un tocilar. "Nu am luat nicio oră de meditaţie, nu-mi plăcea să mi se zică ce trebuie să învăţ pentru a doua zi. De fapt, sincer să vă spun, nu pot să mint că am învăţat până la epuizare pentru bac. Era un fel de recapitulare. Am citit majoritatea cărţilor în timpul liceului şi nu am avut nevoie să iau totul de la început", spune tânărul de 18 ani, care se poate înscrie acum lejer la orice facultate din ţară. Viitorul îi este larg deschis. Nu vrea la Drept şi nici la Medicină, facultăţi cu priză excelentă la viitorii studenţi. Marian vrea să intre la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Finanţele şi asigurările l-au pasionat dintotdeauna. Cel mai mare vis al său este, însă, ca într-un viitor nu prea îndepărtat, să intre în poliţie… şi, dacă se poate, să ajungă chestor.

Două familii într-un apartament
Sincer şi modest, Marian crede că faptul că a fost primul din cei 6.200 de elevi, câţi au dat bac-ul în Timiş, ţine mai mult de hazard. Imediat după bac, tânărul timişorean s-a angajat la o firmă de asigurări, doar pentru a-şi ajuta familia şi, speră el… pentru a-şi face cel mai frumos cadou… o maşină. În care să se plimbe alături de prietenii săi. Marian şi familia sa locuiesc într-o… jumătate de apartament, primit în urma unei cereri depuse la Inspectoratul Teritorial pentru Handicapaţi. Vecinul de apartament, Saul Beloia, s-a ataşat enorm de puşti. El l-a adus la firma de asigurări şi speră ca băiatul să-şi facă un viitor. "Împărţim acelaşi apartament. Cu patru ani în urmă, familia lui Marian fusese evacuată din casă şi au stat câteva luni cu lucrurile în stradă, depozitate într-un cort de nailon. Ei aveau o cerere depusă la Inspectoratul Teritorial pentru Handicapaţi, eu una la Primărie. Am găsit o soluţie de compromis şi am împărţit un apartament în două, evident, am făcut amenajările necesare şi putem spune acum că trăim în apartamente separate", spune Saul Beloia, omul care încearcă să-l ajute acum pe Marian.

Nu vrea să ajungă bogat
A fost mereu premiant, dar cu adevărat s-a pus pe învăţat abia din clasa a IX-a. A intrat la Colegiul Naţional "CD Loga", unde a terminat cu o medie generală de peste 9.50. Materia lui preferată - biologia, profesorul preferat - Mariea Ştefan. Acum a uitat perioada când au fost daţi afară din apartament, când dormea pe la colegi şi nu avea niciun ban. Nu crede că va ajunge foarte bogat, nici nu-şi doreşte aşa ceva. Vrea, peste câţiva ani, să aibă o casă numai a lui, o maşină, o soţie şi doi copii. Mama lui Marian, care era tricoteză, nu a mai putut să muncească din 1999, când şi-a pierdut mâna dreaptă, într-un accident de muncă la Fabrica de Pălării. Tatăl său, vopsitor la aceeaşi fabrică, a fost disponibilizat. În tinereţe, bărbatul suferise un grav accident la unul dintre ochi. Dar, uneori, roata norocului se întoarce…


Ovidiu MĂRĂSCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu