Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email

luni, 4 ianuarie 2016

In tara asta chiar nimic nu mai functioneaza fara trafic de influenta?




Marii traficanti de influenta mursecati de televiziuni ar trebui sa fie pusi in libertate, caci ei nu sunt decat continuatori ai glorioaselor traditii romanesti de odinioara, de rezolvare a unei cereri cu ajutorul pilelor.

Traficul de influenta socialist
In acele timpuri, pe langa atributia din fisa postului, platita de catre stat, functionarul mai avea la dispozitie si o componenta privata a functiei sale. Astfel,  strutocamila isi facea treaba de la stat doar daca era sensibilizat in privat cu acele renumite atentii – cartusul de Kent, pachetul de cafea, baxul de Ness, sau, ma rog, plicul cu bani.
In regimul anterior, fapta de traficare de influenta nu era prevazuta de codul penal intrucat facand parte din panoplia activului de partid, care dadea recomandari, fusese botezata de catre mediile politruce de protectie a sistemului, cu o anume duiosie - “pila-cunostinta-relatie”, prescurtat – PCR. Adica organul diriguitor a tot ceea ce misca in tara. PCR-ul.

Traficul de influenta capitalist
Abordarea actuala a parchetelor si a instantelor pare corecta doar pana la un anumit punct, caci daca statul nu depune plangere ca a fost furat pentru ca nu mai exista notiunea de avut obstesc, ce fapte mai raman sa fie documentate de catre serviciile secrete si apoi probate de catre procurori in faptuirea rechizitoriului de trimitere in judecata? Mai ramane traficul de influenta, caci fara un intermediar care sa isi vanda influenta, nu prea ajungi sa dai spaga decidentului, intrucat acesta se teme sa primeasca de la necunoscuti, presupunand ca este urmarit!

Traficul de influenta la fundatie
Dincolo de aceste glume, revin la problema mea personala, vitala si fara drept de apel, indiferent daca fosti tovarasi de partid sau urmasi ai lor se cam supara pe mine pentru insistenta prelungita fata de dosarul meu locativ.
Si eu stiu si dumnealor stiu ca am de partea mea toate prevederile legale, mai putin o sentinta de evacuare din partea Fundatiei “Dr Avram Imbroane a romanilor de peste granita”, intabulata drept prorietara cu titlu de mostenire al defunctei Steluta Crainiceanu, cea careia statul ii retrocedase locuinta mea. Care fundatie nici in ruptul capului, nici dupa la zece ani de la retrocedare, nu vrea nici sa intre in posesia acelei locuinte, nici sa imi ceara chirie si – bineninteles – nici sa ma dea in judecata ca sa ma evacueze.

In pofida insistentelor si demersurilor mele repetate si prelungite catre cei trei reprezentanti de frunte ai fundatiei, acestia nu vor cu niciun pret sa isi satisfaca interesul legitim, refuza sa incaseze chiria  de la mine, se fac ca ploua, fug si se ascund!  

Cineva tare de tot, sau care doar ii face sa creada ca este tare de tot, ii impiedica! Acela trafic de influenta! Aia influenta! Ala om! Sa opresti timp de 10 ani un ONG sa isi intre in drepturile patrimoniale numai si numai ca tu sa iti satisfaci un imens orgoliu personal. Sa faci ONG-ul sa renunte timp de zece ani la o chirie lunara de 300 de euro!

Sa faci in asa fel incat fostul tau coleg si subordonat de la protectia SRI Timis sa “chitcaie”, cum iti place sa spui! Sa ii elimini orice posibilitate de a realiza ceva in viata post SRI! Sa ii demonstrezi ca esti mai tare decat el! Ca tu poti si el nu poate! Ca tu ai avut agentura de influenta si el nu a avut! Ca tu ti-ai luat agentura cu tine cand te-ai pensionat si el nu! Ca desi te-ai comparat toata cariera cu el si ai iesit mereu in inferioritate, tot tu esti cel care si acum dispune, iar el se supune dispozitiilor create si materializate de tine prin agentura ta din institutii. Nu iti pasa ca el nu a ripostat niciodata in cei peste 20 de ani de cand il tii in colimator!

Toata lumea stie ca nu am cerut niciodata vreo traficare de influenta, desi mi-a stat la indemana adeseori si poate as fi si obtinut rezultatul scontat – obtinerea titlului executoriu de evacuare a mea din locuinta, sau chiar alte avantaje ulterioare. M-am abtinut sa cumpar influenta din simplul motiv ca eu am fost ofiter, nu corupator, dar m-am confruntat si inca ma mai confrunt cu cumparatori si traficanti de influenta. M-am ferit sa ii denunt si pe unii si pe ceilalti, intrucat am fost ofiter, nu agent de documentare/denuntare la parchet.

Cumpararea de influenta – un sarpe rece
Nu am cautat niciodata cai ocolitoare, desi institutiile sunt pline de asemenea potecute, chiar bine babatorite si strajuite pe margine de serpi reci. Am depus cereri la registraturi si am asteptat rezolvarea. Am mers in audiente si am cerut ceea ce aveam dreptul. Am angajat avocati, care m-au reprezentat conform celor legal ingaduite. Am asteptat trei ani sa primesc o repartitie de butelie si e drept, aceasta chiar a si venit, in 1991cand deja aveam una cumparata de pe piata neagra. Am asteptat cinci ani sa ia sfarsit procesele in instante ca sa intru in locuinta pentru care detineam contract de inchiriere si chiar am intrat cu executorul. Am asteptat zece ani sa fiu dat in judecata si evacuat din locuinta – e drept inca fara niciun rezultat, dar eu inca astept.

Cum ar fi sunat?
Cum ar fi sunat sa merg acasa la primarul Nicolae Robu si sa ii zic – “stiti, tatal meu este vecin de bloc cu Dv aici, in Zona Soarelui. Nasul fiului meu este coleg cu sotia Dv. Eu am raspuns de Politehnica pe vremuri pe linie de Securitate, impreuna cu domnul maior cutare si domnul capitan cutare, iar la SRI am lucrat cu domnul cutare”.
Ce-ar fi fost sa ma duc la viceprimarul Traian Stoia si sa ii spun”Stiti, eu sunt de pe Clisura Dunarii, ca si Dv. L-am avut diriginte pe domnul cutare, vecin cu Dv. Mama mea a fost colega de serviciu cutare ruda a Dv. Ca detectiv particular am avut cazuri angajate de firma din Timisoara la care Dv erati director si am lucrat la SRI cu domnul cutare de la Senat, care e intim cu fostul Dv patron”.
Ce s-ar fi intamplat sa ma duc la prefectul Mircea Bacala, aflat la primul sau mandat si sa ii zic “Stiti, eu am fost coleg de facultate cu doamna subprefect, iar nasul Dv de botez a lucrat in tinerete impreuna cu tatal meu. Am fost coleg la SRI cu domnul cutare din comisia de aparare si cu domnul cutare de la consiliu”.

Dar daca o faceam?
Pai - de fiecare data functiona o capcana, intinsa de un om faca chip, de fiecare data urma sa fiu prins in flagrant si retinut! Acolo visa sa ma vada acel om cu putere si fara chip! Distrus, zvarcolindu-ma in catuse pe prima pagina a tabloidelor, sub titluri de-o schioapa: “SRI-stul prins in flagrant!”.

De ce atata ura? Nu stiti? Va spun eu!
Pentru ca i-am demolat o constructie ilegala la Sannicolau Mare, primita drept mita ca sa angajeze la SRI copilul unui senator din zona. Drept e ca nu stiam la acel moment ca el era ofiterul implicat. Pentru ca am dezarticulat grupul infractional ce furase din arhiva SRI Timis dosarul lui Virgil Magureanu, grup pe care el il proteja ca sa dobandeasca anumite avantaje dupa demisia directorului. Pentru ca m-am plimbat prin SRI de la o unitate la alta cum dictau interesele operative, impotriva vointei sale. Pentru ca m-am casatorit tocmai cu femeia la care el jinduia. Pentru ca se compara cu mine si de fiecare data se vedea in inferioritate. Fara niciun semn de exclamare.

In loc de concluzie

O mare greata m-a impiedicat de fiecare data sa cumpar sau sa trafichez influenta, pentru ca aveam in fata ochilor imaginea acelui ins facand asta si instaland piedici in fata mea. De ce? 
Ca sa isi hraneasca orgoliile ranite de atatea si atatea ori! Este atat de mica aceasta trista figura incat din mila nu voi enumera acum toate piedicile ce le-a pus in fata mea dupa anul 1998! De data asta, cu semnul exclamarii.

**

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu