Prefectul Mircea Bacala si legalitatea

Aud ca domnul prefect Mircea Bacala se reinscauneaza ca si comandant militar al judetului Timis. Sa ii fie de bine, asa cum nu m-a bucurat demiterea sa, nu ma bucura nici revenirea. Il aduc in atentie pentru ca este unul dintre cei ce au contribuit, printr-o singura ridicare din umeri, a nestiinta sau a nepasare, la situatia mea locativa ce ma va scoate in strada in ziua de Boboteaza.

Increzator ca reprezentantul guvernului in judet poate face un minim gest de corectitudine ce statea in puterea sa – si deopotriva in fisa postului sau – anume, sa supuna cenzurarii justitiei legalitatea Dispozitiei 44/2006 a primarului privind retrocedarea locuintei mele catre o persoana decedata, am redactat un memoriu, l-am printat si m-am programat la una din primele audiente publice organizate la prefectura. 

Am ajuns in sala unde era organizata ascultarea jalbelor si acolo am avut surpriza ca pe langa subprefectul ce sedea la dreapta prefectului, o fata inimoasa ce imi fusese colega de facultate la Babes Bolyai, sa vad, printre cei 15-20 de functionari asezati la o masa mare de consiliu, si pe un tanar ofiter ce lucrase la SRI Timis in perioada in care eram activ si se retroceda locuinta mea, deci care cunostea motivul prezentei mele acolo. Mi-am vazut de ale mele, fara sa ii abordez pe niciunul in vreun fel, eram concentrat pe discursul ce rezuma memoriul meu si mai ales pe grimasele de neplacere ce se tot iveau pe fata prefectului la auzirea spuselor mele, in timp ce frunzarea cele cateva file ale memoriului meu.

Daca la inceput am avut incredere ca prefectul va fi impartial si va socoti ca legal se poate verifica de catre un magistrat acel act de retrocedare al administratiei locale, ei bine, pe masura ce timpul trecea si eu ma apropiam de sfarsitul argumentelor mele, acea incredere incepea sa imi scada, pana ce a disparut cu totul.

Prefectului nu prea ii era gandul la cele cu care il informam eu, pentru ca de vrei trei ori m-a intrerupt  ca sa ma intrebe exact ce ii spusesem in propozitia precedenta. Mi-am zis ca poate este obosit si am inceput sa ii vorbesc ceva mai rar si mai raspicat. Aruncandu-mi privirile catre asistenta din jurul mesei, era vadit ca ceea ce spuneam eu sunt lucruri inteligibile, cam toata lumea pricepuse ce caut acolo, ce cer si de ce cer.

La un moment dat, un domn in varsta a incercat sa sintetizeze solicitarea mea prin prisma atributiilor prefectului, dar acesta i-a inchis gura cu un gest mult prea ferm pentru acel cadru. Mai tarziu, si tanarul subprefect a incercat sa il ajute sa inteleaga unul dintre argumentele mele, dar interpretandu-i gresit intentia, prefectul a repezit-o pe biata fata, intreband-o abrupt daca cunoastea speta dinainte si daca are vreun interes in ea!

In clipa aceea si eu si cei prezenti la acea audienta, cu totii am inteles ca prefectul Mircea Bacala nu fusese scos de catre Constantin Ostaficiuc din schema Consiliului Judetean Timis si propus premierului Emil Boc pentru ocuparea postul de prefect ca sa trimita in justitie documentele de retrocedare ale primarului Gheorghe Ciuhandu. In cel mai rau caz, fusese trimis la varful prefecturii ca sa apere actele administratiei locale si in cel mai bun, ca sa se odihneasca pe scaunul de inalt functionar.

Intelegand asta, am finalizat prezentarea si am formulat cererea concreta – anume solicitarea ca Institutia Prefectului sa dispuna trimiterea la instanta judecatoreasca locala a Dispozitiei 44 a primarului Timisoarei, conform prevederilor legale ce ii reglementeaza activitatea.

Prefectul a fost si el la fel de scurt ca si incheierea mea si a anuntat ca Institutia Prefectului nu are in atributii sa atace in contencios acte ale administratiei locale. Scurt si concis, prefectul isi modificase pe loc fisa postului, modificand in acelasi timp si prevederea legala ce ii reglementa atributiile profesionale. Nu am mai inregistrat reactia celor prezenti, stiu doar ca toate privirile erau plecate in momentul cand prefectul s-a ridicat de pe scaun, aratand ca audienta luase sfarsit.

Am intins mana dupa memoriul meu, aratand ca doresc sa il depun la registratura prefecturii, dar mi-a resppins si aceasta solicitare, spunand ca secretariatul va face asta pentru mine. Am plecat nauc din prefectura, pe scari am fost salutat de un cunoscut dar atat eram de tulburat ca nu stiu daca i-am raspuns sau nu si nici nu imi amintesc cine a fost acel cunoscut.

Am verificat dupa o vreme daca memoriul meu a fost inregistrat, dar cu siguranta ajunsese nu la registratura, ci probabil la cos. Sau in alta parte!

Acum, prin prisma reintrarii sale in atributii, ma pot oare astepta, ca, in calitatea de comandant militar ar judetului, sa trimita armata peste mine pe durata protestului din ziua de Boboteaza, care sa imi bage pusca in burta, sa ma arunce intr-un camion si sa ma duca din nou in vreo unitate militara? Doar am mai trecut prin asta!

***