ASIGURAREA DREPTULUI LA PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ŞI LIBERA CIRCULAŢIE A ACESTORA ÎN ACTIVITATEA AGENTIILOR DE DETECTIVI PARTICULARI. 1

.



Liviu Gaitan

Procesul de continuă dezvoltare tehnologică din ultimele decenii, inclusiv prin amploarea utilizării internetului la scară mondială, a reprezentat o modalitate de apropiere între culturi foarte diferite şi a permis realizarea unei multitudini de operaţiuni prin mijloace electronice. Odată cu dezvoltarea acestui proces s-a pus însă şi problema protejării drepturilor persoanelor ale căror date sunt folosite în cadrul operaţiunilor sus amintite, astfel încât necesitatea folosirii unor mijloace tehnice să nu le încalce viaţa privată.

În ciuda atenţiei acordate în ultimii ani intimităţii, nu există totuşi un acord deplin asupra semnificaţiei exacte a termenului. Potrivit specialiştilor David Banisav şi lui Simon Davies, intimitatea are cel puţin patru semnificaţii:
- intimitatea informaţiei, implicând stabilirea de reguli privind colectarea şi utilizarea datelor cu caracter personal;
- intimitatea fizică, privind protecţia fizică a persoanelor împotriva imixiunilor;
- intimitatea comunicaţiilor, care acoperă securitatea şi intimitatea corespondentei poştale şi electronice, a telefonului şi a altor forme de comunicatie;
- intimitatea teritorială, privind stabilirea de limite pentru amestecul în sfera casnică sau în altele, precum locul de muncă sau spaţiul public.

În ultimii ani, a fost recunoscută existenţa unui nou tip de intimitate: intimitatea relaţională – dreptul de a nu fi contactat de companii în scop de marketing. Se poate observa cu uşurinţă că numai unele dintre aceste aspecte au legătură cu protectia datelor. În consecinţă, pentru abordarea noastră este util doar conceptul numit în mod obişnuit „intimitatea informaţiei”.

În descrierea elementelor de bază privind intimitatea informatiei întâlnim aproape aceleaşi dificultăţi ca şi în cazul definirii intimităţii. În viziunea lui Alan Westin, care a încercat să definească în general intimitatea informaţiei, aceasta reprezintă: „revendicarea indivizilor, a grupurilor sau a instituţiilor de a stabili când, cum şi în ce măsură informaţia care îi priveşte este comunicată altora.”
Potrivit părerii exprimate de expertul Simona Şandru, o definitie mai largă a intimităţii informaţiei creşte posibilitatea ca acest concept să cuprindă noile tehnologii a căror evoluţie este mai rapidă decât capacitatea de reglementare juridică. Tocmai din acest motiv, definiţia din 1967 a lui Alan Westin a rămas valabilă, în timp ce toate celelalte au eşuat.

În prezent, este din ce în ce mai dificil să se asigure protejarea intimităţii şi, în special, intimitatea informaţiei ca valoare. La nivel global există termeni privind violarea intimităţii din cauza creşterii puterii şi a vitezei tehnologiei informaţiei. Interventiile în spaţiul privat sau potenţialul invadării acestuia au crescut.

Dincolo de aspectele evidente, alte evoluţii importante contribuie la invadarea intimităţii, cum ar fi globalizarea, care înlătură limitele geografice ale fluxului de date cu caracter personal.

Într-o perioadă în care tehnologia informatică oferă guvernelor şi organizaţiilor din sectorul privat capacitatea de a realiza o supraveghere în masă a oamenilor obişnuiţi, intimitatea a devenit o garantie esentială a tuturor drepturilor individuale.

Procesul de adoptare a legilor privind protectia datelor în statele europene a fost accelerat de anumite acorduri internaţionale sau regionale în acest domeniu.
În 1980, Comitetul de Miniştri al OCDE a elaborat „Ghidul pentru protecţia intimităţii şi a circulaţiei transfrotaliere de date cu caracter personal”.

Ghidul defineşte anumiţi termeni, cum ar fi:
- operator de date: o entitate care, conform legilor interne, este competentă pentru a decide asupra comportamentului şi utilizării datelor cu caracter personal, indiferent dacă aceste date sunt sau nu colectate, stocate, prelucrate sau diseminate de această entitate sau de un alt agent în activitatea sa;
- date cu caracter personal: orice informaţie legată de un individ identificat sau identificabil;
- circulaţia transfrontalieră a datelor cu caracter personal: mişcările de date cu caracter personal dincolo de graniţele naţionale.

În aprilie 1985, miniştrii OCDE au adoptat Declaraţia privind circulaţia transfrontalieră a datelor care se referă la aspectele politice privind circulaţia de date cu caracter personal dincolo de graniţele naţionale (circulaţia de date şi informaţii privind activităţi comerciale, schimbul de date între companii, servicii de informaţii computerizate, schimburi ştiinţifice şi tehnologice).

Directiva 95 / 46 / EC privind protecţia indivizilor cu privire la prelucrarea de date cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date aprobată la 24 octombrie 1995, încearcă să realizeze o legătură între un drept fundamental şi funcţionarea pieţei comune. Aceasta este prima directivă comunitară care a avut scopul expres de a proteja drepturile fundamentale ale indivizilor in statele membre.

Din cauza schimbărilor privind tehnologiile informaţiei, Directiva 95 / 46 / EC nu este foarte bine adaptată realităţilor prezente ale circulaţiei informaţiei. Întrucât există multe situaţii controversate în privinţa aplicării prevederilor Directivei 95 / 46 / EC, vom comenta numai aspectele care pot afecta punerea ei în practică.

.