In acest an de
Sfantul Nicolae ma aflam in casa mamei mele de la tara, pe frumoasa Vale a
Dunarii din Caras Severin si nu dadeam mare atentie feluritelor evenimente
politice ce se derulau la Bucuresti. Chiar si asa insa, am vazut in direct la
televizor doua meciuri puternice, intreceri adevarate in care invingatorii isi
adjudecasera victoria fara drept de apel, prin trimiterea adversarului la podea.
Pana ce am revenit eu la Timisoara, subiectul se racise, dar iata ca acum, in
plina serbare a Nasterii Mantuitorului, mass media imi aduc noutati si imi dau
prilejul sa revin la cele doua subiecte ratate anterior.
Gabriela Vranceanu Firea il pune la podea pe liberalul Cristian
Busoi
Prima dintre acele teme
era aceea in care Gabriela Vranceanu Firea, al carei nume se vehicula de ceva
vreme in legatura cu candidatura la primaria generala a capitalei, l-a prins in
off-side pe tanarul Busoi si rasucindu-se cu gratie pe un toc, i-a aplicat un
elegant uppercut, trimitandu-l in tara viselor.
Fosta jurnalista, buna
cunoscatoare a culoarelor destinate formatorilor de opinie, a intrat in platoul
unei televiziuni exact la ora la care neexperimentatul Cristian Busoi era
blocat in sediul sau de partid ca sa ceara aprobarea colegilor pentru a candida
si el la aceeasi primarie generala. Tanara senatoare i-a dat un sah copilaresc adversarului
ei inca din primele mutari, simplu, prin anuntarea propriului ei program
electoral.
Tema electorala dezvoltata
a lasat cu gura cascata intregul bazin hidrografic dambovitean: necesitatea lansarii
si punerii in opera a conceptului Zonei Metropolitane Bucuresti! Proiect de
mare anvergura, care odata operationalizat, urmeaza a influenta favorabil viata
catorva milioane de oameni din regiune.
Prin asta, tanara
politiciana a batut tarusul unui proiect care va fi vesnic legat de numele ei
si de cel al partidului pe care il reprezinta, obligandu-si contracandidatul si
partidul acestuia sa se situeze in opozitie fata de initiativa sa. Fusese mai
mult un meci de sah, dar Busoi a ajuns totusi la podea si obligat sa asculte
numararea.
Preafericitul Daniel il pune la podea pe premierul Ciolos
Mult mai important a
fost insa meciul in care Preafericitul Daniel, in aceeasi zi de sarbatoare, l-a
pus la podea pe proaspatul prim ministru Dacian Ciolos, chiar din prima repriza.
Sosit din
strainatate si aterizat la Bucuresti cu o agenda prefabricata de politici
publice, alesul presedintelui nostru lutheran – care inca mai continua sa intarzie urmarea
exemplului stralucitului sau antecesor Carol I de a se boteza in cultul ortodox
- a anuntat ritos ca va taia fondurile Bisericii Ortodoxe Romane si ca astfel Catedrala
Mantuirii Neamului va ramane un proiect nefinalizat.
Aceasta
intempestiva intrare in ring avea sa il coste pe premierul Ciolos un prelungit drum
in tara viselor, caci patriarhul BOR i-a aplicat, cu blandete, un fulgerator croseu
ce l-a trimis in tara viselor, dar apoi i-a intins mana si l-a ajutat crestineste sa se ridice, lasandu-l
sa intre din nou in garda.
Meciul continua, se asteapta gongul final
De atunci, de la
sarbatoarea Sf Nicolae, in pofida declaratiilor de PR, meciul continua intr-una,
cu importante puncte pierdute in mod vadit de catre politicianul tehnocrat.
Arbitrii
judecatori, dar si publicul atent, au inregistrat importante evolutii ale
meciului, care nu doar ca vor duce la descalificarea lui Ciolos daca managerii
lui nu vor arunca prosopul, dar vor arata o data in plus intelepciunea armatei
spirituale romanesti, cea care alaturi de alte armii credincioase, a pastrat
natiunea unita in granitele Tratatului de la Trianon si a celui de la Paris din
1947.
Sigur ca premierul
a primit ingrijiri, mai intai acolo la podea, din partea protectorilor, sustinatorilor
si a colegilor sai ministri, si mai apoi la colt, doar nu era sa fie lasat sa
piarda partida abia inceputa. Nimeni insa nu a inteles mesajul croseului primit!
Dar ce argument
atat de puternic a avut Daniel incat sa il puna la pamant pe Ciolos? Pai – mai
intai i-a amintit ca Biserica Ortodoxa Romana nu a cerut Statului Roman sa ii
fie retrocedate bunurile si averile secularizate in 1863 de catre Mihail
Kogalniceanu, la cererea domnitorului lui Alexandru Ioan Cuza. Contrar celor
prin care toate bisericile neoprotestante din Romania cerusera si primisera
inapoi averile confiscate, biserica ortodoxa se tinuse departe de pacatul
lacomiei, multumindu-se cu cele ce ii fusesera lasate pe vremea lui Nicolae Ceausescu.
La acea data, Patriarhul
Daniel a spus clar intregii echipe adverse ca daca va fi taiata finantarea celui
mai mare proiect al ortodoxiei romane, BOR, ca biserica autocefala, ar putea sa
isi regandeasca existenta si odata cu alte masuri ce ar putea sa le ia, isi va cere
inapoi averile confiscate. Ceea ce pentru Cilos a fost prea mult!
Al doilea knock-out!
Dupa numaratoarea
de rigoare, revenit la pozitia bipeda, oxigenat si imbarbatat, pentru urmatoarele
reprize Ciolos isi impinge ministrii sa desavarseasca taierile cu care venise in
cap de afara, cand ce sa vezi, o noua bufnitura anunta ca cineva este din nou la
podea! De data asta, publicul vede consternat cum intregul cabinet Ciolos se
aduna de pe jos!
Ce se intamplase? Nimic
mai mult decat ca doi din cei sase mitropoliti ai Bisericii Ortodoxe Romane, Ioan
Selejan din Banat si Irineu Popa din
Oltenia – au intervenit in disputa si pe durata slujbelor de Craciun isi anunta
sprijinul fata de pozitia Patriarhului Daniel si evident - opozitia fata de
Ciolos si cei din coltul sau.
Primul dintre cei
doi spune la Timisoara, nici mai mult nici mai putin, ca samanta curata a poporului
roman este amenintata de tendinte sexuale nefiresti si ca ea trebuie aparata
prin modificarea Constitutiei in sensul specificarii clare a
faptului ca familia se incheaga doar cu un barbat si cu o femeie!
Simultan, al doilea mitropolit anunta de la Craiova
ca tara trebuie
condusa după constiinta ortodoxa si ca trebuie sa se inceteze a fi copiate modele
straine poporului, intrucat acelea vor distruge traditia, ceea ce ne va duce la
o catastrofa nationala!
Ce va urma?
Este vadit ca daca biserica ortodoxa
a reusit sa pastreze tara unita in clipele ei cele mai grele, ea insasi are o
structura puternic unitara.
Adica – atitudinea celor doi mitropoliti,
de sustinere a Preafericitului Daniel nu va fi una singulara. Ea va fi urmata si
confirmata de catre ceilalti patru mitropoliti – cel al Munteniei si Dobrogei,
cel al Moldovei si Bucovinei, cel al Ardealului si nu in cele din urma de catre
cel al Clujului, Maramuresului si Salajului. Sase stalpi ai ortodoxiei romanesti!
*
Un articol scris cu talent jurnalustic ! In ce priveste continutul, nu ma pot pronunta intrucat nu am urmarit cu atentie "meciurile" - politica ma scarbeste tot mai mult. O nelamurire, totusi : senatoarea - e chiar tanara-tanara ? Si o parere : nu stiam ca Preafericitul a reusit sa-l puna la punct pe bruxelez (ma bucur), dar, daca intr-adevar traieste in luxul denuntat de unii, nu am decat motive in plus sa deplang inabilitatea premierului de a pune in aplicare singura taiere motivata. Nora D.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aprecieri! Comparativ cu autorul analizei (Saul B), senatoarea este o tanara!
RăspundețiȘtergere