Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Loading...

Follow by Email

luni, 16 ianuarie 2017

„Cordonul sanitar”



Saul Beloia
„Cordonul sanitar” din jurul granitelor Federatiei Ruse, cum numea George Friedman procesul de oprire a expansiunii resurselor si/sau diviziilor rusesti catre vest, poate fi apreciat ca fiind deja intr-un stadiu avansat, odata cu debarcarile de tehnica militara ce au inceput zilele trecute in Polonia.

Toata lumea intelesese ca escaladarea procesului fusese inceputa inca cu mult inainte. Asa se face ca in replica, fix de-a doua zi, unitatile de rachete din Crimeea si-au deschis larg portile si prin ele au intrat preoti ce stropesc cu apa sfintita ghidajele de lansare. Gest crestinesc fara indoiala, dar fara discutie o replica la evenimentul din Polonia, caci acei preoti sunt urmati de cameramani ce filmeaza silozurile cu rachete, iar imaginile ajung mai intai si-ntai la analistii militari americani si-apoi la toate televiziunile.

Daca americanii vor dori sa dea o replica, se va vedea zilele urmatoare. Deocamdata, peste ocean, zona democrata pierzatoare a Americii nu mai conteneste sa o acuze pe cea republicana de jocuri in favoarea Rusiei si vrea sa iasa in strada ca sa opreasca investirea de la Casa Alba! Ca dintr-o intamplare, de indata si dreapta romaneasca ameninta cu iesirea in strada.  

Ca sa nu mai spun ca televiziunile de stiri fac cotituri neasteptate prin politicile editoriale, incat iti vine sa crezi ca fie ti s-a defectat telecomanda, fie au defectat formatorii de opinie. Realitatea TV de pilda, post ce a trecut prin atatea si atatea maini dupa lansarea la apa, care pana mai ieri pupa cu nesat papucul Unchiului Sam de era cat pe ce sa ma convinga sa revin si eu la sentimente mai bune fata de politica lui Obama, este complet schimbat de-o vreme!

Dupa ce batrana vulpe de desert a pierdut competitia cu Donald Trump si a fugit cu coada intre picioare, Realitatea TV nu mai conteneste cu criticile, devenind evident ca in curand va incepe sa ridice osanale lui Vladimir Putin! Sigur, in orice televiziune, directia si tonul politicii editoriale o da patronul, stie el cum si de ce, iar angajatii se aliniaza din instinct! 
Schimbarea de directie vine insa in coliziune cu opiniile invitatilor, cu totii intelectuali de dreapta si cu fata spre vest, care nemaiintelegand nimic, incep sa se uite pe piata de media pentru a-si gasi un alt platou de refugiu.

Acum, dupa ce la Bucuresti au sosit, prin mijlocirea Ambasadei SUA (!), invitatii de participare la evenimentul din capitala americana doar pentru doi dintre liderii politici de etapa contemporana cu noul presedinte american, lideri apropiati ambasadorului roman la Washington, este de asteptat ca pe piata de media vizuale sa apara noi si noi surprize, noi si noi cotiri. Ca la Ploiesti!

Revenind la tema noii debarcari americane, nu se stie exact ce reactii au mediile vest-europene fata de aceasta aparitie strong. Ultima oara cand au debarcat in Normandia, trupele americane au eliberat-o intr-adevar pe batrana doamna de cizma hitlerista (ce cuvant vechi, de mult nu l-am mai auzit!), dar au si ramas pe loc aproape jumatate de secol!

Pe atunci, prezenta militara americana a inceput printr-o impetuoasa inaintare catre rasarit, motivata de avansarea victorioasa a Armatei Rosii inspre apus, in urmarirea diviziilor nemtesti. Cele doua blocuri militare aflate in mars unul spre celalalt, de fapt tinteau eliminarea de pe toate pietele a jucatorului german, prinderea la mijloc si zdrobirea armatelor lui Adolf Hitler, urmata de reimpartirea sferelor de influenta in Europa. Cele doua forte se intalnisera la Berlin, semnasera pacea, impartisera lumea si ridicasera Zidul.

Se intamplasera acestea la jumatatea secolului al XX-lea si urmase o jumatate de secol in care americanii, stand cu arma la picior, si-o curatau de rugina, dar nu si de funingine. 
Tarziu, dupa caderea zidului, printr-o decizie a Biroului Oval, drapelul american a fost coborat, cazarmile – inchise, personalul – retras peste ocean, iar echipamentele – o parte repatriate, iar restul impartite germanilor si francezilor.

Dar acum? Societatea europeana superindustrializata trage cu ochiul la gesturile Germaniei supertehnologizata dar super calculata cu propriile resurse. Astfel ca, copiindu-i atitudinea, Europa face ochi dulci Moscovei si in pofida evenimentelor din Crimeea si din Ucraina, pare dispusa sa recunoasca dreptul la determinare a populatiilor rusofone din cele doua regiuni si sa inchida ochii la cele petrecute acolo, cu conditia sa fie lasate sa se dedulceasca la anumite resurse rusesti, care par a fi de-a dreptul nesfarsite, ca si teritoriile Comunitatii Statelor Independente din nesfarsita Asie.

Ceea ce complica nespus de mult situatia Tratatului de liber schimb peste ocean. Ceea ce complica si mai mult deciziile americane ajunse deja la urechea intregului mapamond de a izola Rusia de Germania prin cordoane de rachete. Ceea ce nu simplifica deloc nivelul ridicat al tensiunilor Ankara-Washington si nici pe cele Londra-Bruxelles.

Cele mai multe guverne europene se vad constranse sa nu poata actiona cum ii cer interesele tarilor lor. Contrangerea nu este deloc simpla, ea este diplomatica si militaro-strategica, sociala si economica, vine de la Washington si de la Bruxelles, o influenteaza Brexit-ul si Turcia deopotriva, aliantele pe fata si cele secrete doar intuite si pe acest foind nenumaratele adversitati si lupte politice interne.


Duhuri intunecate bantuie prin budoarele batranei doamne trantind usi si ferestre, si asta in vreme ce in partea cealalta a globului pamantesc, cineva tot construieste, tot construieste!

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu