Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Loading...

Follow by Email

joi, 5 ianuarie 2017

Noul triunghi al Bermudelor (partea a treia)



Nici nu am terminat bine de promovat pe feisbuc link-ul catre al doilea articol despre declaratiile  lui George Friedman, ca m-a si sunat la telefon un bun amic din Cluuj. Imediat dupa sarbatori, m-am bucurat sa il aud, caci de o buna bucata de vreme nu ne-am mai auzit.
El insa, dupa urarile de convenienta, m-a mustruluit! Pusese un liniar pe harta politica a lumii si a vazut ca Washingtonul, Berlinul si Moscova nu formeaza un triunghi, ci mai degraba se aliniaza de la vest la est pe un segment de linie dreapta. M-a intrebat care anume entitati statale urmeaza sa piara in pretinsul meu triunghi, asa ca in ultimele decenii intre Insulele Bermude si a cerut detalii despre contextul in care George Friedman a enuntat teoriile ce i le atribuiam. Apoi, mi-a spus ca a verificat la redactia Cotidianul Transilvan, unde stia ca, potrivit wall-ului meu, sunt un fel de writter, si negasindu-ma, a conchis ca am fost data afara de catre Mihai Petean. Acesta insa, amic cu amandoi, doar a rarit preluarea articolelor mele de pe blog, fara nicio intentie exprimata de a ma trece in somaj.

Convorbirea noastra a fost absolut joviala si mie mi-a prilejuit placute amintiri din vremea studentiei mele clujene, iar lui – placute amintiri din vremea inceputului sau de cariera la Timisoara. Formati amandoi la scoala batrana, ne placeau lucrurile clare, conchise si precise! Nu ne placeau siretlicurile jurnalicesti, nici cuvintele cu mai multe intelesuri si nici sugestiile catre adevaruri. Preferam sa il spunem cu subiect si predicat. Si amandoi am avut de suferit din aceasta cauza. 

L-am inteles perfect pe amicul de care ma leaga cateva decenii de amintiri comune si in intelligence si in detectivism. Avand in apropierea Clujului o baza militara americana, niste articole ce vorbesc atat de deschis despre planurile americane in Europa pot fi stanjenitoare pentru Unchiul Sam, care de ani de zile o tine una si buna ca prezenta sa militara in flancul estic este pur defensiva. Asa i s-a parut amicului, ca cele doua articole ar fi stanjenit. I-am explicat faptul ca acestea sunt o nimic toata pe langa cele vazute si auzite de Unchiul Sam in reactie la prezentele sale militare in alte locuri de pe mapamond. Ca eu doar ascultasem si prelucrasem – cu atentie - declaratiile lui Friedman, cunoscute fara indoiala in detaliu si in mediile contrainformative de la  Campia Turzii, ba poate chiar avizate de catre acestea spre publicare.

Nu stiu daca l-am convins pe amic cu aceste argumente, tind sa cred ca nu, dar nu mi-a parut rau de acest esec, intrucat sunt obisnuit sa discut in contradictoriu cu fosti colegi, care periodic incearca sa ma influenteze „pozitiv”, adica sa ma scoata din canoanele gandirii si existentei mele dinamice si sa ma introduca in alte canoane, statice si care, cum am constatat de fiecare data, nu le apartin amicilor, care ma cunosc personal, ci unor contacte ale lor, care imi cunosc doar CV-ul, ca sa nu zic fisa personala.
Oricum, legaturile de amicitie statornicite peste multi ani cu amicii mei nu au avut niciodata de suferit, eu fiind deosebit de rabdator si intelegator.




Ca sa ma intorc la fluxul declaratiilor lui George Friedman, el este un privitor intelept, care vazandu-si toti musafirii prezenti pe covorul salonului sau, stie ca nu are nici un sens sa le spuna ca dedesubt este pardoseala din lemn, intrucat faptul este de notorietate. Tot asa, stiind ca intregul mapamond a numarat la mare precizie fiecare focos imbarcat pe navele anericane, nu are decat sa faca public acest lucru. 
Si George Friedman, asa cum spun eu ca am cumparat mere astazi, el spune ca America este singura entitate militara ce controleaza toate marile si ocenele lumii. O spune serios, fara a-si permite glume cu privire la marile interioare din Eurasia. Subliniaza faptul ca americanii sunt singurii care controland intinderile de apa, devin singurii ce nu pot fi atacati pe apa. Fiind singurii care controleaza spatiul astral, ei nu pot fi atacati din cosmos. Dar pot ataca si de sus si de jos, ceea ce toata lumea stie.
Acolo unde se impune intervintia militara, ea trebuie sa aiba caracter limitat. Americanii nu au nevoie sa cucereasca teritorii, este suficient daca pot destabiliza actorii de pe anumite teritorii, pe care ii pune sa se bata unii cu altii, conform modelului pus in opera de catre Coroana Britanica in India. Asa cum Imperiul Roman de Apus nu a cucerit toate teritoriile pe care si le dorea, dar a instalat regi apropiati Romei, asa cum englezii si-au incadrat ofiteri in armata indiana, tot asa si SUA decoreaza si isi apropie trupe ucrainene sau romane.

Imperiile ce au cucerit tari si au incercat sa domneasca acolo, au esuat, iar Reichul german este un bun exemplu, pe care SUA trebuie sa il evite si cu siguranta il vor evita. Popoarele au o mare dorinta de a trai libere, cu care nu te poti confrunta si decat sa ramai acolo cu pusca la picior, mai bine pleci, dar le controlezi in mod diplomatic liderii.     

Contrar uneia din declaratiile facute nu demult de Donald Trump, Friedman este de parere totusi ca relaxarea politicii militare din afara granitelor si intoarcerea acasa nu este o idee buna, cu atat mai mult cu cat strategia americana se afla abia la a treia ei etapa.  

Vorbind despre situatia inghetata din Ucraina, analistul predicteaza ca daca rusii vor masa din nou forte in aceasta tara, cei care vor trebui sa ii opreasca vor fi americanii. Acesta este de fapt scopul scutului de rachete ce se intinde din Bulgaria si ajunge in tarile baltice. Daca trupele rusesti vor porni din nou in marsul spre vest, atunci scutul isi va dovedi eficienta defensiva.

***



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu