Orga minerală, de Saul Beloia

Orga minerală

de Saul Beloia

Tăcerea genunii în goluri se scurge.

In piatră-şi sculpteaza cristalele apa.

E-un secol o clipă, iar clipa e secol.

Liliecii îşi poartă pe aripi tăcerea.

Primită să fie din beznele rocii

Cum strigă, se-aude acuma tăcerea.

Timpanele vremii-s crăpate şi-uscate,

Trec şiruri prin ele furnicile rosii.

Cu masca pe faţă se-apropie şi frica

Iar gândul se zbate, cuprins de-ndoială.

E,-n aerul rece un demon albastru

Ce-ascultă cum cade în goluri tăcerea.

O clipă de apă ce vine-n adâncuri

Mângâie senzorii timpanelor vremii.

Calcarul coboară prin stropul de apă.

Calcarul se-nalţă prin stropul de apă.

Baneasa, 1983

.