Orga solară, de Saul Beloia

Orga solară

de Saul Beloia

Iar, orga de soare-şi revarsă tăcerea-n

Pustiuri deşarte! Iar, raza-i fierbinte

Incinge nisipul, ce-ncepe să ardă!

Renaşte deodată iar, gândul la tine,

Se smulge din lanţuri zbătându-se aprig

Şi fuge-ntre flăcări, lăsându-mă singur!

Priveşte, iubito, priveşte-ntre flăcări!

Vezi macii cei roşii? Priveşte-n corole!

Volute prelinse de sare s-arată!

Sunt urme, iubito, de lacrimi amare!

Sunt macii, iubito, ai dragostei noastre,

Ce-n flăcări tulpina spasmodic şi-o-ndoaie!

Fierbinte-i substanţa vitală din mine!

Eu însumi sunt plasmă incinsă zvârlită

Din cosmos de orga solară, iubito!

Caldura toridă ce curge în valuri

Topeşte privirea ce fuge spre tine.

Nu plange, iubito, sunt lavă ce curg înspre tine!

Timisoara, 1979