Intelligence-ul romanesc – creatia lui Alexandru Ioan Cuza (partea a III-a)

Organizarea intelligence-ului in Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Afacerilor Externe a primit sarcini informative peste hotare, atât prin oficiali, cât şi prin trimişi speciali sub acoperire, iar în interior a continuat activitatea diplomatică obişnuită. 

De pildă, Ministerul de Externe din Moldova, condus în prima fază de Vasile Alexandri, a fost structurat pe 6 secţii, conduse de un director. Informaţii utile erau obţinute de la Secţia I („corespondenţă cu consulatele puterilor străine în dialectul român”), Secţia a III-a („slobozirea paşapoartelor”), Secţia limbi străine („corespondenţa în dialecte străine cu consulatele), Secţia Supliciilor (însemnarea rezoluţiilor domnitorului) şi Secţia „Arhivă”. 

De asemena, lipsa reprezentanţelor diplomatice a fost suplinită şi în domeniul informaţiilor necesare din afara hotarelor ţării prin crearea, de către Alexandru Ioan Cuza, a unor misiuni speciale de informare sau a unor reprezentanţe particulare, cu caracter semi-oficial.

In fapt, germenii serviciului specializat în culegerea informaţiilor externe, care a primit, de la început, un caracter ofensiv, prin îmbinarea activităţii diplomatice, cu propaganda în favoarea unirii depline a celor două Principate române, dar şi cu culegerea de informaţii, absolut necesare luării deciziilor de politică externă.

Pentru transmiterea informaţiilor, agenţii români au căutat să evite folosirea sistemului clasic - telegraful şi poşta- si au apelat la curieri: studenţi români aflaţi la studii în străinătate, rude sau apropiaţi sau chiar agenţi diplomatici sau consulari străini cu simpatii fata de principatele Unite. Toate celelalte instituţii ale administraţiei de stat şi-au creat sisteme proprii de informare, iar informaţiile erau transmise organelor cu competenţă din domeniile apărării sau siguranţei publice. Întregul sistem informativ al Principatelor Unite a fost îndrumat personal de către Domnitor, care a imprimat informaţiilor caracterul de secret de stat. Aceasta atestă că informaţiile au fost supuse unui regim secret, în funcţie de natura şi importanţa lor operativă.

Alexandru Ioan Cuza a fost ajutat în munca de analiză a informaţiilor de un secretar particular. 

Până în februarie 1860 acesta a fost Victor Place. 

Mai apoi, la recomandarea lui Vasile Alecsandri şi Costache Negri, ziaristul francez Balygot de Beyne a devenit şef de cabinet şi coordonator al structurilor de informaţii interne şi externe. Sursa: art-emis.ro

.