Orga pluvială, de Saul Beloia

Orga pluvială

de Saul Beloia

Iar, apa-n şuvoaie se scurge din ceruri,

Brădează pămantul, pătrunde în mine,

Mă-nmoaie, mă-nmoaie. Pâraie fluide

Mă spală pe faţă şi aburii reci

Intunecă cerul în nopţile prea lungi!

Mii de cicluri se-ntretaie, -şi trăiesc veacul şi dispar,

Iară lacul se întinde, se lăţeşte împrejururi.

-Naintând încet spre mine, mă cuprinde la mijlocu-i.

Pe movila de nisipuri. Fruntea mi-i moale, -mbibată cu apă

Şi gândul îmi fuge-n bureţii de mare.

Când norii de plumb se-mping in ocean

Vestind uraganul cu mugeturi de vânturi,

In valuri gigantice şi zbateri de ape

Mă năpustesc, curgând, mă zbat si mă-nvolbur,

Apă albastră stransă de-oceanul de ape.

Baneasa, 1983