Totalul afișărilor de pagină

Faceți căutări pe acest blog

Follow by Email

luni, 19 octombrie 2015

Din amenintare in amenintare, pan-la victoria finala!




Astazi, indatoririle mele de supunere civica m-au adus la poarta directiei de informatii din Timisoara a Serviciului Roman de Informatii. Ploua mocaneste, ceea ce a accentuat registrul negativ al simtamintelor mele, mai ales ca la fituica prin care eram convocat la SRI Timis, ce ajunsese acasa la parintii mei din partea Centrului Militar Zonal Timis a MApN, avea atasat un fisier cu amintiri neplacute, legate de actele repetate de abuz savarsite la adresa mea in anii trecuti si de catre MApN si de catre SRI Timis.

M-au intampinat doi tineri angajati ai SRI, intr-o incapere fara ferestre din corpul de paza al unitatii, ce au incercat sa isi faca treaba cat mai bine, adica sa isi noteze pe o ciorna datele mele de contact, mascand astfel legitimarea propriu zisa, sa imi ceara sa declar adresele eventualelor resedinte pe care le-as fi putut avea (!) in afara adresei mentionate in cartea de identitate si sa imi inmaneze un ordin de chemare la razboi si niste foi de drum. Un ordin de chemare ce emana de la acelasi CMZ care emisese si fituica ajunsa acasa la parintii mei.

M-am gandit ca armata romana va dori din nou sa isi arate muschii profesionisti, sa scoata tancurile pe strazi, sa inceapa un nou razboi cu populatia, sa deschida focul impotriva civililor, si sa caute apoi niste tapi ispasitori ca sa ii trimita din nou la inchisoare, anuntand la televizor cu surle si trambite formatoare de opinie ca tapii cei rai sunt cei ce au impuscat civilii nevinovati.

Trec peste nerozia de fituica trimisa la adresa parintilor mei, prin care eram convocat de catre CMZ, unica autoritate din judet in materie de evidenta a rezervistilor militari, sa ma prezint la SRI Timis. In acea fituica avand in partea de jos o semnatura indescifrabila si nicio stampila care sa ii dea o minima nota de document oficial, eu eram instiintat ca voi fi amendat cu de la 2 la 16 puncte in cazul in care nu voi executa ordinul de prezentare.
M-am executat pentru ca m-am gandit ca in cazul vreunui nou balamuc provocat pe strazi de catre trupele de profesionisti ale Armatei, acestia vor fi din nou in stare sa vina acasa la parintii mei, sa le puna in piept teava mitralierei si sa le ceara sa ma predea ca sa ma duca la inchisoare pentru ca as fi impuscat oameni, asa cum se intamplase in decembrie 1989. Nu pentru ca nu as fi putut plati cele cateva puncte de amenda, nu pentru ca in premiera ca cineva isi adusese aminte dupa 9 ani ca am fost ofiter. Am mers la SRI doar ca sa imi protejez parintii aproape octogenari de un nou abuz din partea institutiilor statului de drept.

Trec si peste nerozia acelui ordin de chemare primit la poarta SRI Timis, prin care eram amenintat de catre un anume Pegulescu Nicusor de la CMZ ca in caz de neprezentare la locul de convocare dupa declararea starii de mobilizare sau a celei de razboi, sunt pasibil sa fac inchisoare de la 2 la 7 ani.
Acelui ins ce isi ascunde picioarele in x dupa vreun birou luxos probabil ca i se pare simplu zbiere ca poate trimite la inchisoare un ofiter, intrucat el succede unor antecesori ce au trimis in Penitenciarul Timisoara, in acel decembrie 1989, nu unul ci cateva sute de ofiteri, incarcerandu-i abuziv, fara a intocmi si a le inmana niciun document legal privind motivele si temeiul retinerii, incarcerarii si punerii in libertate dupa cateva saptamani de detentie alaturi de detinutii cu acte in regula ai inchisorii.


Pentru a cata oara reusesc eu sa trec peste magarii, marlanii si abuzuri? Cat timp le voi mai tolera? Cineva cu siguranta stie ca dupa data de 1 martie 1998, firul rezistentei mele fata de noi magarii, marlanii si abuzuri se subtiaza tot mai mult si intr-o zi va ceda. Si nu treaba mea sa il numesc pe acela!

.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu