Astazi, indatoririle
mele de supunere civica m-au adus la poarta directiei de informatii din
Timisoara a Serviciului Roman de Informatii. Ploua mocaneste, ceea ce a accentuat
registrul negativ al simtamintelor mele, mai ales ca la fituica prin care eram convocat
la SRI Timis, ce ajunsese acasa la parintii mei din partea Centrului Militar
Zonal Timis a MApN, avea atasat un fisier cu amintiri neplacute, legate de
actele repetate de abuz savarsite la adresa mea in anii trecuti si de catre
MApN si de catre SRI Timis.
M-au intampinat doi
tineri angajati ai SRI, intr-o incapere fara ferestre din corpul de paza al
unitatii, ce au incercat sa isi faca treaba cat mai bine, adica sa isi noteze pe
o ciorna datele mele de contact, mascand astfel legitimarea propriu zisa, sa
imi ceara sa declar adresele eventualelor resedinte pe care le-as fi putut avea
(!) in afara adresei mentionate in cartea de identitate si sa imi inmaneze un
ordin de chemare la razboi si niste foi de drum. Un ordin de chemare ce emana
de la acelasi CMZ care emisese si fituica ajunsa acasa la parintii mei.
M-am gandit ca
armata romana va dori din nou sa isi arate muschii profesionisti, sa scoata
tancurile pe strazi, sa inceapa un nou razboi cu populatia, sa deschida focul
impotriva civililor, si sa caute apoi niste tapi ispasitori ca sa ii trimita
din nou la inchisoare, anuntand la televizor cu surle si trambite formatoare de
opinie ca tapii cei rai sunt cei ce au impuscat civilii nevinovati.
Trec peste nerozia de
fituica trimisa la adresa parintilor mei, prin care eram convocat de catre CMZ,
unica autoritate din judet in materie de evidenta a rezervistilor militari, sa
ma prezint la SRI Timis. In acea fituica avand in partea de jos o semnatura
indescifrabila si nicio stampila care sa ii dea o minima nota de document oficial,
eu eram instiintat ca voi fi amendat cu de la 2 la 16 puncte in cazul in care
nu voi executa ordinul de prezentare.
M-am executat pentru
ca m-am gandit ca in cazul vreunui nou balamuc provocat pe strazi de catre
trupele de profesionisti ale Armatei, acestia vor fi din nou in stare sa vina acasa
la parintii mei, sa le puna in piept teava mitralierei si sa le ceara sa ma
predea ca sa ma duca la inchisoare pentru ca as fi impuscat oameni, asa cum se
intamplase in decembrie 1989. Nu pentru ca nu as fi putut plati cele cateva
puncte de amenda, nu pentru ca in premiera ca cineva isi adusese aminte dupa 9
ani ca am fost ofiter. Am mers la SRI doar ca sa imi protejez parintii aproape octogenari
de un nou abuz din partea institutiilor statului de drept.
Trec si peste
nerozia acelui ordin de chemare primit la poarta SRI Timis, prin care eram
amenintat de catre un anume Pegulescu Nicusor de la CMZ ca in caz de
neprezentare la locul de convocare dupa declararea starii de mobilizare sau a
celei de razboi, sunt pasibil sa fac inchisoare de la 2 la 7 ani.
Acelui ins ce isi
ascunde picioarele in x dupa vreun birou luxos probabil ca i se pare simplu
zbiere ca poate trimite la inchisoare un ofiter, intrucat el succede unor antecesori
ce au trimis in Penitenciarul Timisoara, in acel decembrie 1989, nu unul ci
cateva sute de ofiteri, incarcerandu-i abuziv, fara a intocmi si a le inmana niciun
document legal privind motivele si temeiul retinerii, incarcerarii si punerii
in libertate dupa cateva saptamani de detentie alaturi de detinutii cu acte in
regula ai inchisorii.
Pentru a cata oara reusesc
eu sa trec peste magarii, marlanii si abuzuri? Cat timp le voi mai tolera? Cineva
cu siguranta stie ca dupa data de 1 martie 1998, firul rezistentei mele fata de
noi magarii, marlanii si abuzuri se subtiaza tot mai mult si intr-o zi va ceda. Si nu treaba mea sa il numesc pe acela!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu