Deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii si impactul produs asupra activitatii serviciilor speciale din Romania. 1

.


de Liviu Gaitan

I. Un cuvant inainte
Patrunsi de fiorul „sfant al luptei pentru adevar”, cativa lideri politici si, alaturi de ei, unii formatori de opinie i-au tot indeamnat in ultimele doua decenii pe oameni sa se inregimenteze in lupta pentru a-i da pe fata pe cei care au colaborat cu securitatea romaneasca. Ca intr-o veritabila intrecere socialista, ba un ONG, ba un comentator de pe margine, ba vreun ziarist, ba cate un ilustru anonim au venit, rand pe rand, cu propria lista de persoane suspecte, care ar fi trebuit trecute prin sita deasa a verificarilor CNSAS.

Care ar fi etapele deconspirarii?
In primul rand, crearea unei imagini demonice, inchipuirea unei entitati care sa fie nu doar suficient de negre pentru a-i speria pe toti cei slabi de inger, ci si suficient de convingatoare pentru cei fara opinie si obisnuiti sa fie condusi.
A urmat apoi mobilizarea mijloacelor de propaganda pentru raspandirea acestei imagini.
S-a continuat cu declansarea vanatorii celor ce nu au respins proiectul, demascarea si infierarea lor publica, urmata de inlaturarea din viata publica.
Abia apoi incepe etapa sodomizarii cate unui fost informator, a cate unui fost ofiter de securitate, in contrapondere cu aducerea in conuri de lumina favorabile a celor pe care ofiterul si informatorul l-au urmarit pentru faptele sale.

In cazul de fata, „diavolul”, zugravit in cele mai negre culori cu putinta il reprezinta Securitatea si colaboratorii ei. Cei ce se intrec in crearea acestui tablou cu autor colectiv se adreseaza laturii afective si nu celei logice a spiritului omenesc. Pentru ei, pentru cei care se autointituleaza „istorici”, „analisti politici”, „senior editori”, cuvantul specialistilor de marca, al cercetatorilor, al oamenilor de stiinta trece neobservat.
Ce, conteaza pentru ei logica? Ce, conteaza pentru ei ca se masoara cu un dublu etalon?

Foarte pe scurt, una, doua fraze despre fiecare dintre cele doua aspecte de mai sus. Nu doar logica, dar si istoria insasi ne arata ca institutia Securitatii actiona pe baza unor legi si sub controlul autoritatii de partid. Erau acele legi strambe ? Tot ce se poate. Dar de ce nu sunt acuzati cei care au facut acele legi ? De ce nu sunt trasi la raspundere si procurorii care acuzau pe baza acelor legi, si judecatorii care imparteau dreptatea pe baza acelor legi ? Si aceasta pentru a nu cita decat un singur domeniu.

Despre dublul etalon ce s-ar putea spune ?
Crede cu sinceritate vreunul dintre cei care astazi inca mai peroreaza impotriva colaboratorilor Securitatii (denumiti uneori colaborationisti, pentru a trimite prin asociere la cei care, in Franta, fusesera alaturi de ocupantul german in timpul celui de al doilea razboi mondial), crede vreunul dintre cei care protesteaza impotriva “turnatorilor”, crede la urma urmei cineva din tara aceasta ca serviciile de informatii din SUA, din Franta, din Israel, din orice alta tara, nu folosesc informatori? In acele state este permisa folosirea informatorilor iar in Romania – nu? Altii au voie si noi romanii - nu?

Tragedii majore, precum cele de la 11 septembrie 2001 de la New York, de la Londra si Madrid, precum aceea de la Beslan sau de la Teatrul de estrada din Moscova arata proportiile dezastrelor care se pot produce atunci cand serviciile de informatii nu au recrutat din timp informatori in organizatiile ostile statului, si au fost luate prin surprindere de evenimente ce puteau fi totusi prevenite.
Indiferent ca place sau nu, se impune a fi pusa public o intrebare: este oare corect sa ne revoltam impotriva celor care au furnizat informatii securitatii romanesti, dar sa nu suflam o vorba despre cei care s-au pus in solda serviciilor de informatii straine in perioada in care Romania le era adversara pe taram social, militar dar mai ales economic?

Este nobil sa informezi, impotriva tarii tale si a conationalilor tai, la KGB sau la CIA, dar este josnic sa informezi la SSI, la Securitate sau la SRI, autoritati ale propriului tau stat? In ce pozitie trebuie sa te afli fata de Romania ca sa poti sa faci o asemenea judecata? Ce fel de roman trebuie sa fii ca sa propagi si sa incerci sa acreditezi o asemenea idee?

Nu pot sa nu ma intreb: ce ne facem cu mizeria starnita de aceasta balacareala nationala? O trecem pur si simplu la pagube colaterale?
Ar fi poate util sa mentionam numai una dintre aceste pagube colaterale. Extrem de multi oameni vor refuza de aici inainte sa auda de orice apropiere a lor de actualele servicii de informatii ale tarii. Lipsite de un asemenea sprijin, acestea vor slabi si mai mult. Se gandesc oare politicienii nostri ca cineva ar putea dori tocmai acest lucru? Se gandesc ei si la posibilitatea ca in viitor sa se contureze o amenintare majora la adresa tarii noastre? Si daca se intampla asa ceva, cine trebuie sa o previna? Serviciile noastre de informatii timorate, cetatenii care nu mai vor sa aiba de-a face cu ele? Le adresez tuturor politicienilor angrenati in acest joc periculos o intrebare simpla: daca, prin absurd, in perioada urmatoare se va produce un atac major la adresa sigurantei nationale, dansii, care au legiferat in sensuri potrivnice securitatii statului, fie si doar mentinand un pachet de legi din 1990-1991, ani de varf ai propagandei impotriva serviciilor romanesti de informatii, dansii, politicienii, nu vor avea nicio vina?

In mod explicit, Romania priveste catre Statele Unite, Franta, Olanda, cu admiratie, ca la un simbol, ca la un model demn de a fi urmat in domeniul legiferarii, securitatii statale si in alte domenii.

De aceea, doresc sa adresez o intrebare membrilor comisiilor parlamentare de aparare, ordine publica si siguranta nationala, ai caror membri au fost alesi, nu-i asa, si prin votul meu: cum este calificata, in SUA, din punct de vedere juridic, deconspirarea unui ofiter sau a unui colaborator al CIA si care este pedeapsa prevazuta de legile americane pentru aceasta? Dar legislatia franceza ce spune despre o atare speta? Dar cea ruseasca, olandeza, ungara sau britanica?
Un raspuns ne-ar ajuta pe toti sa intelegem mai corect lumea in care traim. (Va urma)

Timisoara, 18 martie 2012

.